ICCJ. Decizia nr. 4212/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4212/2011
Dosar nr. 2526/85/2010
Şedinţa publică de la 16 decembrie 2011
Asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1691/C/ din 16 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A.G. SA MEDIAŞ în contradictoriu cu pârâta SC V.T. SRL BUCUREŞTI.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 211.861,82 lei reprezentând contravaloare mărfuri livrate, plus suma de 108.871,50 lei penalităţi de întârziere calculate conform art.9.1 din contract.
A fost admisă în parte cererea reclamantei şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 21.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul nr. 711/2007, fila 9, cu obiect executarea si finalizarea lucrărilor de devieri si protejări conducte de transport gaze naturale pe traseul variantei de ocolire a Municipiului Cluj Napoca.
S-a reţinut că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia de executare a lucrărilor prevăzute în contract, fapt constatat prin procesul verbal de recepţie întocmit la data de 11 decembrie 2007 la terminarea lucrărilor de punere în funcţiune, şi obligaţia de predare a materialelor facturate, conform procesului verbal de recepţie cantitativă şi calitativă a materialelor nr. 1, ambele procese verbale fiind semnate de părţile contractante.
Instanţa a respins excepţia de neexecutare a contractului invocată de pârâtă, avându-se în vedere că nu s-a făcut dovada existenţei întârzierilor în executarea lucrărilor din culpa reclamantei aşa cum se prevede în cap.6 din contract.
Întrucât pârâta nu a achitat diferenţa de preţ datorată, aceasta a fost convocată la conciliere directă conform art. 720 ind. 1 C. proc. civ.
Cu privire la cuantumul penalităţilor de întârziere, s-a reţinut că acestea au fost corect calculate conform art. 9.1 din contractul încheiat de părţi.
Instanţa a constatat că acţiunea promovată de reclamanta SC A. SA este întemeiată, în baza art. 969, art. 1361 C. civ. şi art. 46 C. com.
Faţă de complexitatea cauzei, a numărului de termene acordate, instanţa a admis în parte cererea reclamantei fiind obligată pârâta la plata sumei de 21.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, prin decizia comercială nr. 24/2011 din 2 martie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC V.T. SRL BUCUREŞTI împotriva sentinţei comerciale nr. 1691/C din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului Sibiu, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 11.000 lei către reclamantă.
Curtea de apel a apreciat că Tribunalul Sibiu este competent să soluţioneze cererea, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (4) C. proc. civ. constatând că locul plăţii este la Mediaş; că reclamanta şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiile contractuale şi că pârâta avea o restanţă de achitat în sumă de 211.861,82 lei, reprezentând contravaloare materiale şi execuţie lucrări.
Cu privire la penalităţile de întârziere instanţa de apel a constatat că şi acestea sunt datorate în raport de clauzele contractului.
În apel pârâta a fost obligată să-i plătească intimatei reclamante suma de 11.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale, justificat de obiectul acţiunii, de complexitatea cauzei, faţă de prestaţia efectivă a avocatului reclamantei, care s-a prezentat în instanţă numai la termenul de judecată din 23 februarie 2011 şi a susţinut sumar concluziile reclamantei formulate prin managerul acesteia, curtea reţinând incidenţa art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Împotriva deciziei comerciale nr. 24/2011 din 2 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, declară recurs, atât reclamanta cât şi pârâta.
Prin recursul formulat, recurenta reclamantă SC A.G. SA MEDIAŞ solicită instanţei, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei şi acordarea integrală a cheltuielilor de judecată efectuate în apel, criticând soluţia instanţei de apel pentru a-i fi acordat numai 11.000 lei, reducându-i nejustificat suma iniţială dovedită în cauză, că instanţa de judecată în mod nelegal a procedat la reducerea onorariului avocaţial, faţă de complexitatea cauzei şi obiectul acţiunii, astfel că onorariul este întru totul justificat.
Recurenta reclamantă susţine că soluţia Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, este nelegală în raport de prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., art. 132 şi art. 133 din Statutul profesiei de avocat, faţă de complexitatea cauzei, de valoarea debitului de recuperat şi solicită instanţei de recurs acordarea integrală a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţial în sumă de 19.840 lei, efectuate în apel, conform dovezilor aflate în dosarul de apel la filele 29-30.
Recurenta pârâtă SC V.T. SRL BUCUREŞTI, critică decizia instanţei de apel pentru nelegalitate, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului şi respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În criticile formulate recurenta pârâtă susţine în esenţă următoarele:
- că prima instanţă nu este competentă teritorial să soluţioneze cauza, în raport de dispoziţiile art. 5 şi art. 7 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc competenţa ca fiind a instanţei de la domiciliul pârâtului sau de la sediul principal al persoanei juridice de drept privat şi cum SC V.T. SRL BUCUREŞTI are sediul social în Bucureşti, competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti;
- hotărârea pronunţată de instanţa de apel s-a dat cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 969, art. 1021 C. civ. avându-se în vedere nerespectarea clauzelor contractului de execuţie nr. 711/2007 care a stat la baza raporturilor dintre părţi; că pentru penalităţile de întârziere pretinse, reclamanta nu a prezentat modul de calcul şi că instanţa de apel nu i-a încuviinţat şi nu s-a pronunţat cu privire la proba cu interogatoriu şi cu martori solicitată, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare;
- instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. obligând societatea sa la plata sumei de 11.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, sumă care în opinia sa este nejustificat de mare în raport de munca avocatului reclamantei care s-a prezentat la un singur termen de judecată.
Recursul declarat de reclamanta SC A.G. SA MEDIAŞ este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Textul de lege invocat de recurentă este art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Potrivit textului de lege enunţat instanţa de judecată poate să reducă onorariul avocatului în raport de valoarea litigiului, dificultatea şi complexitatea muncii depuse de avocat sau volumul de muncă care presupune pregătirea apărării.
Se constată că instanţa de apel a făcut aplicarea acestui text de lege la împrejurări concrete a căror stabilire şi apreciere este la latitudinea instanţei, astfel că recursul reclamantei este nefondat.
Recursul pârâtei SC V.T. SRL BUCUREŞTI este netimbrat.
Pentru termenul de astăzi, recurenta pârâtă a fost citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.659,17 lei şi a timbrului judiciar în valoare de 5 lei, conform dovezilor de comunicare a citaţiilor aflate la filele 49 şi 50 dosar recurs, obligaţie pe care aceasta în mod nejustificat nu şi-a îndeplinit-o.
Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate chestiunea timbrajului, reţine că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referite la art. 20 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanţă.
Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepţional până la termenul stabilit de instanţă.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea de recurs va fi anulată ca netimbrată.
Constatând că cererea de recurs nu a fost timbrată anticipat şi nici până la termenul stabilit de instanţă, 16 decembrie 2011, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită şi că în cauză nu operează scutirea legală de la plata taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) şi (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 modificată şi să dispună anularea recursului pârâtei, ca netimbrat.
Aşa fiind, pentru toate considerentele de fapt şi de drept arătate, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ., iar recursul pârâtei va fi anulat ca netimbrat în raport de dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.G. SA MEDIAŞ împotriva deciziei comerciale nr. 24/2011 din 2 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC V.T. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 24/2011 din 2 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5855/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4164/2011. Civil → |
|---|
