ICCJ. Decizia nr. 4209/2011. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4209/2011
Dosar nr. 1142/87/2010
Şedinţa publică din 19 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 793 din 12 iulie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis cererea de revizuire formulată de revizuenta Banca Comercială Română SA împotriva deciziei civile nr. 77/R din 29 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, în dosarul nr. 2243.2/335/2008, în contradictoriu cu intimaţii Primăria oraşului Videle şi Oraşul Videle, prin primar, şi, în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a dispus anularea deciziei civile nr. 77/R din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Teleorman.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în speţa de faţă, în susţinerea cererii de revizuire, revizuenta a invocat existenţa a două hotărâri judecătoreşti irevocabile, susţinând că Decizia civilă nr. 77R din 29 ianuarie 2010 a Tribunalului Teleorman, este contrară deciziei civile nr. 382R din 03 iunie 2005 a Tribunalului Teleorman.
Verificând din perspectiva cerinţelor impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., îndeplinirea condiţiei existenţei triplei identităţi - de părţi, obiect şi cauză - prin raportare la statuările din hotărârile judecătoreşti anterior menţionate, curtea de apel a constatat că acestea sunt îndeplinite cumulativ, reţinând în acest sens următoarele:
1. Prin cererea adresată Judecătoriei Videle la data de 18 noiembrie 2004, contestatoarea Banca Comercială Română SA, sucursala Teleorman, a formulat, în contradictoriu cu Primăria Videle, prin primar, contestaţie împotriva titlului executoriu nr. 1112 din 25 octombrie 2005 emis de intimată.
Prin sentinţa civilă nr. 111 din 01 martie 2005, Judecătoria Videle a respins contestaţia la executare, ca neîntemeiată, reţinând că după adoptarea art. 4 din Legea nr. 219/1998, redevenţele provenite din contractele de concesiune au devenit creanţe bugetare, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 132 alin. (3) C. proCod Fiscal
Împotriva acestei sentinţe, contestatoarea a declarat recurs, iar prin Decizia civilă nr. 382/R din 3 iunie 2005, Tribunalul Teleorman a admis recursul şi a modificat sentinţa atacată, în sensul că a admis contestaţia la executare şi a constatat nulitatea titlului executoriu nr. 1112/2004.
2. Prin cererea adresată Judecătoriei Videle la data de 15 octombrie 2008 şi înregistrată sub nr. 2243/335/2008, contestatoarea Banca Comercială Română S.A. a formulat, în contradictoriu cu Oraşul Videle prin primar, contestaţie împotriva titlului executoriu nr. 2948 din 22 septembrie 2008, în sensul constatării nulităţii acestui titlu şi, pe cale de consecinţă, anularea somaţiei de plată comunicată prin poştă, conform procesului-verbal încheiat în data de 23 septembrie 2008 de Oficiul Poştal Videle, înregistrat la Banca Comercială Română, sucursala Videle, sub nr. 3451 din 25 septembrie 2008.
Prin sentinţa civilă nr. 298 din 11 februarie 2009, Judecătoria Videle a respins contestaţia la executare, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, contestatoarea a formulat recurs, iar prin Decizia civilă nr. 434/R din 16 iunie 2009 a Tribunalului Teleorman s-a admis recursul declarat şi s-a casat sentinţa pronunţată de Judecătoria Videle, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Tribunalul Teleorman a apreciat că, stabilind caracterul de creanţă bugetară a redevenţei stabilită prin contractul de concesiune nr. 393/1996, instanţa de fond a ignorat puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 382/2005 a Tribunalului Teleorman, pronunţată în dosarul nr. 1550/2005.
S-a reţinut că, prin această decizie, s-a stabilit în considerente că intimatul Oraşul Videle a emis un titlu executoriu pentru neexecutarea de către recurenta BCR SA a obligaţiei de plată a redevenţei conform contractului de concesiune nr. 393/1996 şi că această creanţă nu reprezintă o creanţă fiscală, întrucât nu rezultă dintr-un raport de drept material fiscal reglementat de Codul Fiscal.
Ca atare, s-a concluzionat că nu mai poate face obiectul unei noi judecăţi caracterul bugetar al creanţelor rezultate din contractul de concesiune nr. 393/1996, acesta fiind stabilit în mod irevocabil prin Decizia nr. 382/2005 a Tribunalului Teleorman.
După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Videle, sub nr. 2243.2/2008.
Prin sentinţa civilă nr. 1573 din 15 octombrie 2009 s-a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea Banca Comercială Română S.A., în contradictoriu cu intimatul Oraşul Videle – prin primar, s-a constatat nulitatea titlului executoriu nr. 2948 din 22 septembrie 2008 emis de Primăria oraşului Videle, prin care s-a stabilit în sarcina Băncii Comerciale Române Videle obligaţia bugetară în valoare totală de 539.153,70 lei cu titlu de venituri din concesiuni în baza contractului nr. 393/1996 şi s-a dispus anularea somaţiei cu acelaşi număr emisă în baza acestui titlu executoriu.
S-a arătat că, prin Decizia de casare nr. 434/R din 19 iunie 2009, Tribunalul Teleorman a reţinut puterea de lucru judecat a considerentelor deciziei nr. 382/2005 prin care s-a stabilit caracterul nebugetar al creanţelor privind redevenţele rezultate din contractul de concesiune nr. 393/1996 iar, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs oraşul Videle, prin primar, iar prin Decizia civilă nr. 77/R din 29 ianuarie 2010, Tribunalul Teleorman a admis recursul şi a modificat sentinţa atacată, în sensul că a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de intimata - contestatoare Banca Comercială Română Bucureşti.
Cu toate că şi în faţa acestei instanţe s-a invocat puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 382/2005 a Tribunalului Teleorman, instanţa de recurs, astfel învestită, a ignorat obligaţia de a proceda cu prioritate la analiza acesteia.
În raport de aceste împrejurări, curtea de apel a constatat că este admisibilă cererea de revizuire cu care a fost sesizată.
Astfel, din verificarea celor două hotărâri judecătoreşti irevocabile şi prin raportare la prevederile art. 1201 C. civ., a constatat că, rezultă neechivoc faptul că este îndeplinită condiţia identităţii de părţi, atât revizuenta BCR SA, cât şi intimatul Oraşul Videle - prin primar, figurând în ambele litigii, cu aceleaşi calităţi (contestatoare, respectiv intimat, în cadrul contestaţiilor la executare soluţionate prin cele două hotărâri irevocabile).
Cât priveşte condiţia identităţii de cauză juridică, instanţa a constatat că ambele cereri de chemare în judecată tind la anularea actelor de executare, emise de organele de executare ale intimatului, ca efect al necompetenţei acestora de a emite titluri executorii, în privinţa sumelor în limita cărora s-a pornit executarea silită, reprezentate de redevenţele rezultate din încheierea contractului de concesiune nr. 393/1996 între contestatoarea revizuentă şi Primăria oraşului Videle, respectiv la determinarea caracterului de creanţă fiscală sau nu a unei astfel de redevenţe.
S-a observat că litigiile soluţionate prin cele două hotărâri judecătoreşti au fost reprezentate de contestaţii la executare, titlurile executorii fiind emise în temeiul aceluiaşi contract - contractul de concesiune nr. 393/1996, prin contestaţie susţinându-se că actele de executare sunt nelegale, întrucât acest contract nu dă naştere unor creanţe fiscale care să poată face obiect al executării silite în condiţiile stabilite de art. 1 şi art. 2 Cod Fiscal, respectiv art. 136, art. 107 alin. (3) şi art. 21 alin. (1) C. proCod Fiscal
În acelaşi timp, Curtea a constatat că, în ultimul litigiu, soluţionat prin Decizia civilă nr. 77R din 29 ianuarie 2010, în primul ciclu procesual, excepţia puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 382/2005, pronunţată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 1550/2005, a fost deja analizată prin Decizia civilă nr. 434R/2009, irevocabilă.
În aceasta ultimă hotărâre irevocabilă, s-a reţinut că, în acest litigiu, beneficiază de putere de lucru judecat considerentele deciziei civile nr. 382/2005 a Tribunalului Teleorman, prin care s-a reţinut caracterul nebugetar la creanţelor privind redevenţele rezultate din contractul de concesiune, nr. 393/1996, astfel că nu mai putea face obiect al unei noi judecăţi caracterul bugetar al creanţelor rezultate din contractul de concesiune nr. 393/1996, acesta fiind stabilit irevocabil prin Decizia civilă nr. 382/2005 a Tribunalului Teleorman.
În raport de această statuare intrată, la rândul său, în puterea lucrului judecat, instanţa trebuia să procedeze exclusiv la constatarea puterii de lucru judecat a acestei ultime hotărâri judecătoreşti, iar nu la cenzurarea modului în care s-a procedat la soluţionarea cauzei respective.
De asemenea, s-a reţinut că este evidentă şi identitatea textelor de lege avute în vedere la data soluţionării cauzei, prin Decizia civilă nr. 382/2005, cu cele valorificate în Decizia civilă nr. 77R / 2010.
Câtă vreme la data analizării caracterului fiscal al creanţei, în cadrul deciziei civile nr. 382/2005, s-a reţinut că nu prezintă relevanţă decât prevederile din codul fiscal care reglementează raporturile de drept material fiscal, iar în raport de această statuare, printr-o altă hotărâre judecătorească irevocabilă – Decizia civila nr. 434R din 19 iunie 2009, s-a apreciat că, dată fiind puterea de lucru judecat a acestor statuări, caracterul fiscal al creanţei nu mai poate fi repus în discuţie, instanţa învestită cu soluţionarea recursului în cel de-al doilea ciclu procesual, nu mai avea posibilitatea de a repune în discuţie aspectele anterior menţionate.
Prin urmare, curtea de apel a constatat că Tribunalul Teleorman, prin Decizia civilă nr. 77R din 29 ianuarie 2010, irevocabilă, admiţând recursul şi respingând contestaţia la executare formulată de aceeaşi contestatoare, revizuentă în prezenta cauză, a încălcat puterea lucrului judecat în raport de Decizia civilă nr. 382 din 03 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Teleorman, de asemenea irevocabilă.
În raport de această situaţie, s-a reţinut că există două hotărâri irevocabile, potrivnice, pronunţate în litigii diferite, dar între aceleaşi părţi, având aceeaşi cauză şi acelaşi obiect şi, constatându-se îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost admisă cererea de revizuire formulată de BCR SA împotriva deciziei civile nr. 77R din 29 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Teleorman, iar în temeiul art. 327 alin. (1) teza ultimă C. proc. civ., s-a dispus anularea acestei hotărâri.
Împotriva acestei decizii a fost declarat recurs de către Primăria oraşului Videle şi Oraşul Videle, prin primar, care, invocând dispoziţiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate şi, pe fond, respingerea cererii de revizuire formulată de Banca Comercială Română SA şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei nr. 77R din 29 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenţii au susţinut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv cu încălcarea Codului Fiscal, a Codului de procedură fiscală, a Legii nr. 219/1998 privind concesionarea şi a Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale.
Recurenţii au considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la admisibilitatea cererii de revizuire, deoarece nu există hotărâri potrivnice atâta timp cât hotărârile au fost date sub incidenţa unor acte normative diferite, întrucât au intervenit modificări legislative între momentul pronunţării primei hotărâri şi celei de-a doua.
Astfel, recurenţii au susţinut că, schimbându-se cadrul legislativ, nu există contrarietate de hotărâri şi nu pot face obiectul revizuirii pentru acest motiv hotărâri ce au fost pronunţate sub imperiul şi în virtutea altor acte normative.
Recurenţii au mai susţinut că hotărârile nu au fost pronunţate în aceeaşi pricină, că au vizat titluri executorii diferite, emise la date şi perioade diferite şi conţinând sume diferite, astfel că nu a existat aceeaşi cauză şi acelaşi obiect, nefiind îndeplinite cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
La termenul de judecată din 19 mai 2011, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului.
Recursul declarat de Primăria oraşului Videle şi Oraşul Videle, prin primar, este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Astfel, conform art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Prevederile acestui text de lege sunt aplicabile şi în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, astfel încât recursul prevăzut de alin. (2) din art. 328 C. proc. civ. este admisibil numai dacă a doua hotărâre ce a fost atacată cu revizuire este susceptibilă de apel sau recurs.
În speţă, hotărârea atacată prin cererea de revizuire a fost pronunţată în recurs, şi conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. este irevocabilă.
Or, conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ., numai hotărârile date fără drept de apel şi cele date în apel sunt supuse recursului.
Aşadar, în cauza de faţă, cum curtea de apel a soluţionat cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a unei decizii dată de tribunal în recurs, hotărârea pronunţată în revizuire nu mai putea fi atacată cu recurs.
În consecinţă, fiind în prezenţa unei hotărâri irevocabile, pronunţată în revizuire, calea de atac a recursului exercitată împotriva acesteia este inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge recursul declarat de Primăria oraşului Videle şi Oraşul Videle, prin primar, împotriva deciziei nr. 793 din 12 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 421/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4203/2011. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
