ICCJ. Decizia nr. 4213/2011. Civil. Suspendare provizorie a executării. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4213/2011
Dosar nr. 50525/3/2009
Şedinţa publică de la 16 decembrie 2011
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 10690 din 12 noiembrie 2010 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC A.M. SA GRECIA, cu sediul ales la Cabinet de Avocatură A. şi E.B., din Bucureşti.
A obligat pârâta SC S.F. SRL BUCUREŞTI la plata către reclamantă a sumei de 30.000 Euro, cu titlu de despăgubiri şi a sumei de 8.611,05 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins celelalte pretenţii ale reclamantei ca neîntemeiate.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pârâta SC S.F. SRL BUCUREŞTI a solicitat pe cale de ordonanţă preşedinţială, în temeiul art. 280 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi art. 581 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea provizorie a executării sentinţei comerciale nr. 10690 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, împotriva căreia a declarat apel.
Pârâta a justificat măsura urgenţei suspendării executării silite a hotărârii menţionate prin aceea că, prin punerea în executare a acesteia înainte de soluţionarea apelului declarat în cauză i s-ar crea un prejudiciu foarte mare date fiind sumele la care a fost obligată, 30.000 Euro cu titlu de despăgubiri şi 8.611,05 lei, cheltuieli de judecată, cu consecinţa directă, gravă şi iremediabilă a afectării substanţiale a activităţii sale.
A invocat şi imposibilitatea întoarcerii executării, în raport de sumele ce fac obiectul executării şi naţionalitatea străină a intimatei reclamante, precum şi lipsa mijloacelor de verificare a situaţiei financiare a acestei părţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin încheierea din 22 septembrie 2011 pronunţată în dosarul nr. 50525/3/2009 a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare provizorie a executării, în cauza comercială având ca obiect apelul formulat de apelanta pârâtă SC S.F. SRL, cu sediul ales la C., P. & O., Societate Civilă de Avocaţi, în Bucureşti, împotriva sentinţei comerciale nr. 10690 din 12 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI – a comercială, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC A.M. SA, cu sediul ales la Cabinet de Avocatură A. şi E.B., în Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că apelanta pârâtă, deşi afirma producerea unui prejudiciu grav şi iremediabil, sau imposibilitatea întoarcerii executării, avându-se în vedere aspectele legate de naţionalitatea străină a societăţii intimate şi dificultăţile pe care le are în verificarea situaţiei financiare nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Toate aceste considerente au fundamentat convingerea Curţii de Apel Bucureşti, că în cauză nu s-a făcut dovada împrejurărilor excepţionale care să impună o derogare de la executorialitatea hotărârii de fond, prevăzută de art. 7208 C. proc. civ., astfel că cererea de suspendare a executării acestei sentinţe a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC S.F. SRL Bucureşti criticând-o ca fiind nelegală întrucât instanţa a apreciat greşit că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 581 alin. (1) C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Susţine că respingerea unor probe de instanţa a cărei hotărâre este atacată cu apel şi a cărei suspendare se solicită, sunt argumente de natură a concluziona că aparenţa dreptului este în favoarea societăţii pârâte.
O altă critică vizează jurisprudenţa CEDO şi dispoziţiile art. 6 din CEDO, în sensul că la nivelul instanţei supreme practica trebuie să fie unitară.
Recursul pârâtei este nefondat.
În raport de criticile invocate prin cererea de recurs şi având în vedere cererea de suspendare a executării, Înalta Curte, constată că nu se impune suspendarea executării sentinţei comerciale nr. 10690 din 12 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Ordonanţa preşedinţială reprezintă un mijloc procedural ce întruneşte condiţiile unei acţiuni civile, având însă caracter specific determinat de caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale.
Astfel, cererea privind ordonanţa preşedinţială trebuie să îndeplinească condiţiile generale necesare pentru exercitarea acţiunii civile, cât şi cerinţele particulare.
Conform art. 581 C. proc. civ. instanţa va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Potrivit textului de mai sus, cererea de suspendare vremelnică a hotărârii trebuie să îndeplinească trei condiţii, respectiv urgenţa, vremelnicia şi neprejudicierea fondului cauzei.
În raport de aceste precizări, recurenta critică sentinţa pronunţată, având în vedere iminenţa producerii unui prejudiciu prin iniţierea procedurii de executare silită, în considerarea dispoziţiilor art. 7208 C. proc. civ., sentinţa fiind executorie de drept.
Vremelnicia suspendării executării silite este satisfăcută întrucât măsura se solicită a fi luată până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în apel.
Cât priveşte urgenţa, aceasta este motivată de prejudiciul ce s-ar crea în patrimoniul pârâtei şi de greutăţile pe care le-ar întâmpina aceasta, în cazul în care s-ar ajunge la întoarcerea executării, aspect ce nu este de natură să justifice suspendarea executării silite.
Neprejudicierea fondului pricinii, reprezintă altă condiţie specifică de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, or Curtea a arătat că atunci când se face o analiză chiar sumară a motivelor de apel cu trimitere la probe, se concluzionează cu privire la aspectul aparenţei dreptului.
S-a reţinut că sentinţa comercială menţionată nu a fost pusă în executare, prin urmare prejudiciul este eventual, ceea ce nu justifică luarea măsurii suspendării executării pe cale de ordonanţă preşedinţială.
Criticile recurentei sunt nefondate, întrucât scopul urmărit de lege este acela de a asigura imediata executare a titlurilor, evitându-se întârzierile şi cheltuielile.
De remarcat că dispoziţiile art. 7208 C. proc. civ. stabilesc că hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie comercială sunt executorii, iar exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea, astfel încât situaţiile invocate de recurenta pârâtă nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ.
Critica ce priveşte nerespectarea art. 6 din CEDO este una formală, însă din examinarea actelor de la dosar se poate constata că recurenta pârâtă a beneficiat de un proces echitabil, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale, iar instanţa şi-a exercitat rolul activ cu respectarea întocmai a dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Pentru aceste raţiuni, Înalta Curte conform art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.F. SRL BUCUREŞTI împotriva încheierii din 22 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pronunţată în dosar nr. 50525/3/2009, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3269/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3007/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
