ICCJ. Decizia nr. 4204/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4204/2011
Dosar nr. 6627/110/2009
Şedinţa publică de la 16 decembrie 2011
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 43 din 20 ianuarie 2011 a Tribunalului Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei SC C.M.B. SRL ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că, prin contractul nr. 2357 din 3 septembrie 2002, reclamanta a închiriat de la pârâta S.C.M.M.A. Bacău un spaţiu comercial în suprafaţă de 6,16 mp teren pe care l-a concesionat de la Primărie, pentru realizarea unei construcţii, în vederea extinderii proprietăţii pârâtei. În acest sens a fost încheiat contractul de concesiune nr. 25729 din 29 august 2002 între Primărie şi pârâtă, contract în care s-a prevăzut prin art. 30 interdicţia subconcesionării.
În baza acestor contracte reclamanta a obţinut certificatul de urbanism nr. 924 din 17 septembrie 2002, ulterior certificatul s-a eliberat autorizaţia de construcţie nr. 437 din 23 octombrie 2002 pentru extinderea spaţiului existent cu dimensiuni de 3,07/4,6 m iar reclamanta a edificat extinderea spaţiului comercial situat în Bacău, evaluat la suma de 22.723 lei.
Instanţa a reţinut că, potrivit art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate face cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, cerere ce nu poate fi primită dacă poate cere realizarea dreptului.
Cum, reclamanta nu a devenit proprietarul sau coproprietarul construcţiei dar a efectuat lucrări de construcţie, legea îi conferă dreptul la acţiune în realizarea pe calea dreptului comun şi nu la o acţiune în constatare care are caracter subsidiar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC C.M.B. SRL Bacău susţinând că în cauză sunt întrunite condiţiile art. 111 C. proc. civ. pentru constatarea calităţii de proprietar, atâta vreme cât s-a făcut dovada edificării extinderii cu propriile resurse financiare şi a întabulării terenului în suprafaţă de 6,16 mp şi a spaţiului în suprafaţă de 9,64 mp, cu acordul concedentului în baza autorizaţiei de construcţie.
Prin decizia civilă nr. 48 din 24 mai 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta C.M.B. SRL.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că prima instanţă s-a pronunţat pe fondul acţiunii în constatare atunci când a făcut aprecieri asupra calităţii de coproprietar al reclamantei, iar calea acţiunii indicată de prima instanţă viza valorificarea unui eventual drept de creanţă şi nu dreptul de proprietate a cărui constatare s-a solicitat, sens în care s-a complinit motivarea instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta C.M.B. SRL, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, încadrându-şi motivele de recurs în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra fondului acţiunii în constatare, aşa cum greşit a reţinut instanţa de apel, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 111 C. proc. civ., iar complinirea motivării de către instanţa de apel nu poate menţine un act jurisdicţional cu caracter contrar.
Recursul este nefondat.
Intimata S.C.M.M.A. este proprietara unei construcţii situate în Bacău, iar prin contractul de concesiune nr. 25729 din 29 august 2002, Municipiul Bacău i-a concesionat suprafaţa de 6,16 mp pentru extinderea imobilelor proprietatea sa, cu edificarea unei investiţii, de maxim 40.000.000 lei.
La 3 septembrie 2002 prin contractul 2357, intimata S.C.M.M.A. i-a închiriat această suprafaţă de teren reclamantei SC C.M.B. SRL în vederea edificării unei construcţii în care urma să funcţioneze o casă de amanet.
Reclamanta a obţinut eliberarea certificatului de urbanism iar ulterior a solicitat eliberarea autorizaţiei de construcţie prin intermediul pârâtei.
La 10 februarie 2003 dreptul de proprietate asupra construcţiei edificate a fost înscris în cartea funciară sub nr. 19883/N şi 200N/N, în folosul ambelor părţi.
Într-adevăr, potrivit art. 33 din Legea nr. 7/1996, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condiţiile legii, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credinţă.
Încheierea contractului de închiriere între reclamantă şi pârâtă, chiar anterior edificării spaţiului, coroborat cu actele de la dosar, care demonstrează solicitarea pârâtei de a-i fi înaintate actele de decontare ale contravalorii construcţiei, demonstrează înţelegerea părţilor cu privire la faptul că, după edificarea spaţiului recurenta-reclamantă are doar un drept de folosinţă asupra acestuia.
Prin urmare, recurenta este doar locatarul spaţiului edificat aşa cum rezultă din contractul de închiriere din 3 septembrie 2002, iar spaţiul edificat reprezintă în fapt o extindere a proprietăţii intimatei-pârâte, sens în care a fost concesionată suprafaţa de 6,16 mp.
Această situaţie juridică a fost reţinută atât de prima instanţă cât şi de instanţa de apel iar concluzia acestora că nu ne aflăm în situaţia în care să vorbim de constatarea dreptului de proprietate sau realizarea acestuia, este pe deplin justificată. Întemeiată este şi susţinerea instanţei de apel cu privire la posibilitatea pe care o are reclamanta de valorificare a unui eventual drept de creanţă, întrucât prezumţia simplă a proprietăţii prevăzută de art. 33 din Legea nr. 7/1996 – art. 30 din aceeaşi lege modificată nu poate fi reţinută atâta vreme cât recurenta nu a făcut dovada că este proprietarul sau coproprietarul construcţiei în litigiu.
Considerentele ce preced demonstrează că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au făcut nu numai o analiză a îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzut de art. 111 C. proc. civ. ci şi o analiză a fondului cauzei atunci când au analizat actele juridice deduse (contractul de concesiune şi închiriere, dar şi corespondenţa dintre părţi), pentru a-şi forma propria convingere cu privire la voinţa părţilor dar şi buna-credinţă a reclamantei.
Prin urmare, decizia recurată fiind temeinică şi legală, urmează ca în baza art. 312 pct. 1 C. proc. civ. recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.M.B. SRL BACĂU împotriva deciziei civile nr. 48/2011 din 24 mai 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4205/2011. Civil. Actiune în daune... | ICCJ. Decizia nr. 4203/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
