ICCJ. Decizia nr. 4452/2011. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4452/2011
Dosar nr.5833/3/2010
Şedinţa publică din 26 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 02 februarie 2010 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 5833/3/2010, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Administraţiei şi Internelor a chemat în judecată pe pârâtul R.S.B., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Belgia pentru o perioadă de cel mult trei ani.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost expulzat din Belgia la data de 29 septembrie 2009, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, aprobat prin HG nr. 825/1995 şi publicat în M.O. nr. 241/1995, care prevede în art. 1 că „Guvernul României readmite intrarea pe teritoriul său, la cererea Guvernului Belgiei, al Luxemburgului sau al Ţărilor de Jos şi fără formalităţi, a oricărei persoane care nu îndeplineşte sau nu mai îndeplineşte condiţiile de intrare sau de şedere, aplicabile pe teritoriul Belgiei, Luxemburgului sau Ţărilor de Jos … (… )".
Prin sentinţa civilă nr. 446 din 30 martie 2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că reclamanta nu numai că nu dovedeşte, dar nici nu invocă în acţiune, incidenţa vreunuia dintre cele trei motive: ordine publică, siguranţă publică sau sănătate publică, care să justifice o interdicţie de acces pe teritoriul unui stat membru pentru o anumită perioadă de timp, şi că, în speţă, nu sunt incidente prevederile art. 2 şi art. 3 din Protocolul Adiţional nr. 4 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin Decizia nr. 429A din 19 august 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, reţinând, în esenţă, că spre deosebire de norma internă, art. 38 din Legea nr. 248/2005, ce prevede restrângerea dreptului unui cetăţean român la libera circulaţie în străinătate este condiţionată doar de simpla returnare, norma comunitară (art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE ) prevede doar trei situaţii în care este posibilă această măsură restrictivă şi anume: afectarea ordinii publice, sănătăţii şi siguranţei publice; că, în cazul neconcordanţei dintre normele interne şi cele comunitare, au prioritate tratatele constitutive ale Uniunii Europene; că măsura nu poate fi luată numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat un acord de readmisie, în acest sens pronunţându-se şi Curtea de Justiţie Europeană, în interpretarea art. 18 C.E. şi art. 27 din directivă; şi că, în speţă, nu s-a făcut nicio dovadă că pârâtul ar fi într-una din cele trei situaţii expuse mai sus, singurul argument invocat fiind declaraţia acestuia în faţa autorităţilor vamale, însă, prevederile inserate în Directiva nr. 2004/38/CE dispun că „nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de consideraţii de prevenţie generală şi că, „condamnările penale anterioare, nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri" de restrângere a libertăţii de circulaţie.
S-a concluzionat că, în speţă, nu s-a făcut dovada că pârâtul a fost condamnat printr-o hotărâre penală definitivă, astfel că măsura solicitată este disproporţionată în raport cu scopul urmărit şi încalcă dreptul la liberă circulaţie, în condiţiile în care pârâtul a fost returnat din Belgia pentru un motiv care nu este prevăzut de art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta care, invocând art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., a arătat, în esenţă, că intimatul-pârât a fost returnat din Belgia la data de 29 septembrie 2009, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, aprobat prin HG nr. 825/1995.
S-a mai susţinut, că măsura restrângerii dreptului pârâtului la liberă circulaţie pe teritoriul Belgiei are un scop legitim, „respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice din acele state".
În plus, se justifică şi caracterul proporţional al măsurii, în raport de scopurile urmărite prin aplicarea ei, întrucât responsabilizarea pârâtului în a conştientiza respectarea unor condiţii legale pe teritoriul unor state străine se poate realiza şi prin interzicerea dreptului acestuia de a se afla pe teritoriul acelor state pe o durată de timp rezonabilă.
Prin fapta sa, pârâtul a încălcat prevederile art. 5 din Legea nr. 248/2005, care stabilesc obligaţia cetăţeanului român de a respecta legislaţia statului în care se află, precum şi scopul pentru care i s-a acordat dreptul de a intra şi de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condiţiile stabilite prin legislaţia acestuia şi prin documentele internaţionale încheiate de România.
Deşi legal citat cu menţiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 4 lei şi a taxei judiciare în cuantum de 0,15 lei, recurentul Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Paşapoarte nu a achitat această taxă de timbru.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul ca netimbrat pentru considerentele ce succed:
Excepţia netimbrării este acea excepţie peremtorie care începe prin a avea efect dilatoriu, putând fi acoperită prin timbrare.
Dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a căii de atac.
Cum recurentul Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Paşapoarte nu s-a conformat obligaţiei legale impuse de textul de lege sus citat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei civile nr. 429 A din 19 august 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2011..
| ← ICCJ. Decizia nr. 4482/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4448/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
