ICCJ. Decizia nr. 4441/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4441/2011
Dosar nr.2013/109/2009
Şedinţa publică din 26 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 169 din 16 noiembrie 2005, Tribunalul Argeş a admis acţiunea formulată de reclamantă şi le-a obligat pe pârâtele C.C. Costeşti şi F.C. Argeş la plata despăgubirilor în sumă de 120.930 RON, precum şi la 1.000 RON cheltuieli de judecată pentru imobilul format dintr-o casă de locuit cu 16 camere, construită în anul 1924 în Costeşti, nr. 337 şi suprafaţa de 1.400 mp preluate abuziv.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta a formulat plângere, în temeiul Legii nr. 10/2000, împotriva dispoziţiei nr. 232/2004 emisă de pârâta C.C. Costeşti, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire cu privire la imobilul casă de locuit cu 16 camere şi terenul aferent în suprafaţă de 1400 mp care au fost preluate de Sfatul Popular al Comunei Costeşti şi atribuite C.C. Costeşti, fostul U.R.C.C. Costeşti, care a şi demolat imobilul. La data de 2 decembrie 1959, prin Decizia nr. 1579 pronunţată în dosarul nr. 10006/1959, Tribunalul Regional Piteşti a admis acţiunea formulată de autoarea reclamantei G.M. împotriva pârâtei U.R.C.C. C.C. Costeşti, care a fost obligată la plata chiriei pentru terenul în cauză.
Referitor la excepţia invocată de pârâta C.C. Costeşti, privind lipsa calităţii procesuale pasive, s-a reţinut că este nefondată întrucât dispoziţia nr. 232/2004 a fost emisă chiar de acesta, care arată că reclamanta nu are acte de proprietate.
Prin sentinţa civilă nr. 10 din 01 februarie 2006, Tribunalul Argeş a admis cererea formulată de reclamanta T.V.C. prin care a solicitat completarea sentinţei civile nr. 169 din 16 noiembrie 2005 a aceleiaşi instanţe, în temeiul art. 2812 C. proc. civ. şi a dispus completarea hotărârii nr. 8/CM/2005 a Tribunalului Argeş în sensul ca aceleaşi pârâte să restituie petentei terenul în suprafaţă de 0,56 mp situat în Costeşti şi să-i plătească despăgubiri în sumă de 3.739,5 dolari SUA pentru restul de teren.
Prin încheierea din 19 aprilie 2006, Tribunalul Argeş a admis cererea reclamantei T.V.C. de îndreptare a erorii materiale din sentinţa civilă nr. 10/2006 şi a dispus modificarea dispozitivului acestei hotărâri, în sensul că suprafaţa corectă a terenului ce trebuie restituit este de 956 mp şi nu de 0,56 mp, cum greşit s-a menţionat în conţinutul hotărârii judecătoreşti.
Împotriva sentinţelor civile sus-menţionate, precum şi împotriva încheierii de îndreptare au formulat apel pârâtele F.C. Argeş, C.C. Costeşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 280/A din 6 decembrie 2006 a admis apelurile pârâtelor, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Argeş.
S-a reţinut că pârâtele au invocat atât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cât şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţii ce nu au fost puse în discuţia părţilor şi asupra cărora instanţa nu s-a pronunţat în conformitate cu prevederile art. 137 C. proc. civ. , iar hotărârea nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei la darea soluţiei, în conformitate cu prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
În rejudecare, Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 142 din 3 mai 2007, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor – D.G.F.P. Argeş.
A respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocate de pârâtele SC C.C. Costeşti şi F.C. Argeş.
A respins excepţia inadmisibilităţii cererii reclamantei, formulată de Primarul oraşului Costeşti.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Costeşti – prin primar.
A admis în parte cererea reclamantei şi a obligat pe pârâtele SC C.C. Costeşti şi F.C. Argeş să plătească acesteia despăgubiri în cuantum de 120.940 lei (RON) pentru imobilul casă cu 16 camere demolat, precum şi suma de 30.049,38 lei (RON) – echivalentul a 12366 dolari SUA pentru terenul de 916 mp (din totalul de 1400 mp solicitat prin notificare), cât şi la cheltuieli de judecată în cuantum de 1700 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor reprezentat de D.G.F.P. Argeş, că deţinătorul bunului imobil solicitat este cunoscut, acesta fiind atribuit C.C. Costeşti prin Decizia nr. 264 din 20 februarie 1963 a Sfatului Popular al Regiunii Argeş (f.28 dosar).
Prin urmare şi per a contrario, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi-a găsit aplicabilitatea, motiv pentru care excepţia invocată a fost apreciată ca întemeiată, fiind admisă pentru aceleaşi considerente şi în ceea ce priveşte legitimarea procesuală a Primăriei Costeşti – prin primar.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei, s-a apreciat că este neîntemeiată, întrucât reclamanta a înaintat notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 Primăriei Oraşului Costeşti, în temeiul art. 26 alin. (1) din lege, iar aceasta, la rândul său, procedând în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2), a identificat unitatea deţinătoare şi a comunicat persoanei îndreptăţite elementele de identificare aşa cum rezultă din adresa nr. 11547 din 13 octombrie 2004 (f.23 dosar).
Pe cale de consecinţă, excepţia peremptorie a lipsei calităţii procesuale active a reclamantei a apărut ca neîntemeiată, după cum neîntemeiată a fost şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor F.C. Argeş şi SC C.C. Costeşti, fiind dovedit că terenul pentru care s-a formulat acţiunea de faţă a fost atribuit C.C. Costeşti, în prezent SC C.C. Costeşti, aspect menţionat chiar în motivarea apelului de pârâtă, din tabelul nominal depus la fila 179 dosar, rezultând că această pârâtă este membră a F.C. Argeş.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reţinut că, prin dispoziţia nr. 32 din 22 noiembrie 2004 a C.C. Costeşti, judeţul Argeş, s-a făcut cunoscut reclamantei că terenul pe care se află construit magazinul universal, proprietatea C.C., a fost atribuit în folosinţă şi fără plată prin Decizia nr. 264 din 20 februarie 1963 emisă de Sfatul Popular Regional Argeş, terenul solicitat având regimul juridic reglementat de dispoziţiile art. 187 din Legea nr. 109/1996 privind O.F.C.C. România, fiind făcută menţiunea că, în ceea ce priveşte restituirea imobilului casă de locuit, acesta nu a fost niciodată proprietatea pârâtei (f.10).
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat apel pârâtele SC C.C. Costeşti şi F.C. Argeş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 370/A din 24 octombrie 2007, a admis apelul formulat de pârâta F.C. Argeş şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul respingerii plângerii formulate de reclamantă împotriva acestei pârâte.
Totodată, a respins apelul formulat de pârâta C.C. Costeşti – S.C., cu consecinţa obligării acesteia la plata către reclamanta T.V.C. a sumei de 200 lei cheltuieli de judecată.
În adoptarea acestei soluţii, examinând sentinţa sub aspectul motivelor de apel invocate, în raport cu actele dosarului, Curtea a constatat temeinicia apelului formulat de pârâta F.C. Argeş, în raport de aspectul că prin cererea reclamantei se contestă tocmai dispoziţia nr. 232/2004 emisă de pârâta C.C. Costeşti în temeiul Legii nr. 10/2001 (decizie prin care a fost soluţionată notificarea formulată de T.V.C.), şi nu de pârâta F.C. Argeş, tot C.C. Costeşti fiind şi unitatea deţinătoare a imobilelor solicitate.
Netemeinicia apelului pârâtei C.C. Costeşti, s-a constatat în faptul că, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, terenul în litigiu se afla în deţinerea C.C. Costeşti, unitate care a soluţionat notificarea reclamantei în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (4) din lege.
Împotriva acestei decizii reclamanta şi pârâta C.C. Costeşti – S.C. au declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri în sensul admiterii acţiunii şi faţă de pârâta F.C. Argeş şi, respectiv casarea aceleiaşi hotărâri şi respingerea acţiunii sau trimiterea ei spre rejudecare, în subsidiar.
În motivarea recursurilor, părţile recurente au reiterat motivele susţinute de către acestea în apelurile declarate împotriva sentinţei pronunţate în fond.
În recurs, a fost pus, din oficiu, în discuţia părţilor, motivul de ordine publică privitor la încălcarea art. 33 (în prezent art. 32) din Legea nr. 10/2001, în raport de care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că instanţele de fond şi apel au soluţionat pricina într-un cadru procesual necorespunzător, obligând greşit pârâta C.C. Costeşti – S.C. la plata despăgubirilor echivalente imobilului preluat de la autoarea reclamantei şi nesusceptibil de restituire în natură, în condiţiile în care, conform ultimelor modificări aduse Legii nr. 10/2001, pentru imobile nerestituite în natură pot fi acordate despăgubiri în condiţiile legii speciale la propunerea entităţii deţinătoare (art. 26) şi primarului (art. 32), după cum este vorba de terenuri (art. 26), respectiv construcţii demolate (art. 32), reglementarea măsurilor reparatorii în echivalent nepermiţând persoanelor îndreptăţite să obţină obligarea entităţii deţinătoare la plata de despăgubiri corespunzătoare contravalorii imobilului preluat abuziv de către stat.
Prin Decizia civilă nr. 7733 din 4 decembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile, a casat hotărârile pronunţate în cauză – sentinţa civilă nr. 142 din 03 mai 2007 şi Decizia civilă nr. 370 din 24 octombrie 2007 – şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
În rejudecare, Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 157 din 12 octombrie 2009, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei F.C. Argeş.
A respins excepţia inadmisibilităţii cererii reclamantei şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Costeşti – prin primar.
A admis în parte cererea reclamantei şi a obligat pe Primarul oraşului Costeşti să soluţioneze, prin dispoziţie motivată, notificarea reclamantei în sensul propunerii acordării acesteia a dreptului la despăgubiri pentru imobilul construcţie (casă) demolat, în sumă de 120.940 lei la momentul efectuării expertizei.
A obligat pe pârâta C.C. Costeşti S.C. de Consum, ca unitate deţinătoare, să propună, prin decizie, acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren în suprafaţă de 916 mp, în valoare de 30.049,38 lei la momentul efectuării expertizei.
A obligat pe pârâţii C.C. Costeşti S.C. de Consum şi Primarul oraşului Costeşti la cheltuieli de judecată către reclamantă în cuantum de 2000 lei.
Pentru a se pronunţa în acest sens, tribunalul a reţinut că, prin Decizia instanţei supreme s-au casat ambele hotărâri, atât cea pronunţată în fond, cât şi cea din apel, însă considerentele au fost de natură procedurală/procesuală, nefiind abordat de către instanţa supremă în niciun fel fondul cauzei.
Mai mult, aceasta, în considerentele deciziei mai sus amintite, a reţinut că motivele formulate de recurente sunt lipsite de obiect şi nu recomandă primei instanţe ca la rejudecare să ţină cont de acestea, cum de regulă procedează instanţele de control judiciar, ceea ce denotă că fondul pricinii a fost soluţionat definitiv, chiar dacă se are în vedere faptul că, sub aspectul fondului, s-a dispus definitiv în apelul soluţionat prin Decizia Curţii de Apel Piteşti.
Cu toate acestea, pentru a nu risca încălcarea dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. , potrivit cărora hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate (…) sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, tribunalul, în rejudecare, a analizat şi fondul litigiului, în speţă dreptul reclamantei-petente la reparaţie, precum şi calitatea acesteia de persoană îndreptăţită.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta T.V.C. şi pârâţii C.C. Costeşti S.C., Primăria Oraşului Costeşti şi Primarul Oraşului Costeşti.
În apelul său, reclamanta T.V.C. a criticat sentinţa instanţei de fond ca fiind nelegală, întrucât nu s-a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a F.C. Argeş şi, fără a se pune în discuţie s-a admis această excepţie, considerându-se că nu are calitate procesuală pasivă F.C. Argeş, cu toate că aceasta este continuatoarea U.R.C.C. Argeş, cea care împreună cu Cooperativa a închiriat imobilul casă cu 16 camere.
Apelanta-reclamantă a considerat că sentinţa este nelegală, întrucât şi F.C. Argeş şi Primarul Oraşului Costeşti şi C.C. Costeşti S.C. trebuiau obligaţi, în solidar, la plata bunurilor preluate abuziv şi demolate, respectiv Primarul Oraşului Costeşti să fie obligat la despăgubiri şi pentru teren şi pentru casă, iar C.C. Costeşti S.C. şi F.C. Argeş să fie obligaţi şi pentru teren şi pentru casă.
Pârâta C.C. Costeşti S.C. a susţinut că, prin hotărârea pronunţată s-au încălcat şi aplicat greşit prevederile Legii nr. 10/2001 şi totodată şi dispoziţiile cu caracter obligatoriu stabilite prin Decizia civilă nr. 7733 din 4 decembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 4370/46/2006.
În finalul deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se precizează că instanţele au soluţionat pricina într-un cadru procesual necorespunzător şi a fost obligată greşit pârâta C.C. Costeşti S.C. la plata despăgubirilor echivalente imobilului (construcţie demolată şi teren 916 mp). Reţinerea instanţei superioare a avut în vedere faptul că pârâta C.C. Costeşti S.C. nu este proprietara terenului de 916 mp, aceasta deţinându-l în folosinţă conform deciziei nr. 264/1963, fiind în această situaţie un detentor precar, iar nu proprietar.
Prin hotărârea dată de Tribunalul Argeş, în mod greşit a fost obligată apelanta să emită decizie în vederea despăgubirii pentru teren, întrucât, aşa cum aceasta a arătat, nu deţine terenul în calitate de proprietar, iar despăgubirea urmează a fi acordată în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 10/2001, precum şi în conformitate cu Titlul VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează sursele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor ce nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.
Sub acest aspect, instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, întrucât a stabilit despăgubirile pe baza unei expertize şi într-un cadru procesual nelegal deoarece instanţa are dreptul numai de a decide măsurile reparatorii şi nu cuantumul acestora care se stabileşte potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Având în vedere că terenul de 916 mp pe care se află construcţia Magazin Universal, proprietatea pârâtei, este deţinut în folosinţă, se pune problema lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.C. Costeşti S.C.
Primăria oraşului Costeşti şi Primarul oraşului Costeşti au criticat hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, instanţa de fond motivând respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei – prin primar, pentru considerente de ordin imperativ, ex lege, având în vedere dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora imobilele nerestituite în natură (în speţă construcţie demolată) pot fi acordate despăgubiri în condiţiile legii speciale la propunerea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei, invocată faţă de Primăria Costeşti care, în opinia apelanţilor a procedat în mod legal în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, identificând unitatea deţinătoare, înaintând notificarea către pârâta C.C. Costeşti şi comunicând persoanei îndreptăţite (reclamantei) că notificarea a fost transmisă către această pârâtă pentru soluţionare, a fost în mod greşit soluţionată.
Analizând sentinţa apelată, prin prisma criticilor formulate astfel cum acesta a fost rejudecat după casarea cu trimitere prin Decizia nr. 7733 din 4 decembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Curtea de Apel a constatat că apelurile sunt nefondate.
Criticile pârâţilor Primăria Oraşului Costeşti şi Primarul Oraşului Costeşti, referitoare la presupusa încălcare a formelor de procedură, prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a primăriei, strâns legată de excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei faţă de aceasta, precum şi nepronunţarea instanţei în mod distinct asupra excepţiei prematurităţii cererii reclamantei, au fost reţinute ca fiind nefondate.
Prin soluţionarea fondului cauzei, în rejudecare după casarea cu trimitere prin Decizia nr. 7733 din 4 decembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, tribunalul s-a pronunţat implicit asupra excepţiei prematurităţii acţiunii, în concordanţă cu Decizia nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, soluţionând un recurs în interesul legii, a statuat privitor la acest aspect, soluţionat în mod neunitar, de către instanţele judecătoreşti.
Tot în mod corect, prima instanţa a soluţionat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a apelantei Primăria oraşului Costeşti şi a inadmisibilităţii acţiunii faţă de aceasta.
S-a reţinut că, sub aspectul obiectului învestirii instanţei şi stabilirii cadrului juridic procesual, acţiunea de faţă este o contestaţie îndreptată împotriva dispoziţiei nr. 232 din 22 noiembrie 2004 a C.C. Costeşti, judeţul Argeş, prin care s-a făcut cunoscut reclamantei că terenul pe care se află construit magazinul universal, proprietatea C.C., a fost atribuit în folosinţă şi fără plată prin Decizia nr. 264 din 20 februarie 1963 emisă de Sfatul Popular Regional Argeş, terenul solicitat având regimul juridic reglementat de dispoziţiile art. 187 din Legea nr. 109/1996 privind O.F.C.C. România, iar în ceea ce priveşte restituirea imobilului casă de locuit acesta nu a fost niciodată proprietatea pârâtei (f.10).
Însă, în speţă, reclamanta a înaintat notificarea formulată potrivit Legii nr. 10/2001 mai întâi Primăriei Oraşului Costeşti, în temeiul art. 26 alin. (1) din lege, iar aceasta, la rândul său, procedând în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2), a identificat unitatea deţinătoare şi a comunicat persoanei îndreptăţite elementele de identificare, aşa cum rezultă din adresa nr. 11547 din 13 octombrie 2004.
În ceea ce priveşte criticile apelantei C.C. Costeşti S.C., Curtea a reţinut că, prin Decizia de casare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, invocând din oficiu motivul de ordine publică privitor la încălcarea art.33 (în prezent art.32) din Legea nr.10/2001, a reţinut că instanţele de fond au soluţionat pricina într-un cadru procesual necorespunzător şi au obligat greşit pe pârâta C.C. Costeşti S.C. la plata despăgubirilor echivalente imobilului preluat de la autoarea reclamantei şi nesusceptibil de restituire în natură.
Astfel, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, imobilul se afla în deţinerea apelantei C.C. Costeşti – S.C.
Calitatea apelantei, de unitate deţinătoare, derivă din Decizia nr. 264/1963 (f.51, dosar fond rejudecare), potrivit căreia, C.C. Costeşti a primit în folosinţă fără termen şi fără plată din administrarea Sfatului Popular al comunei Costeşti, raionul Costeşti, un teren în suprafaţă de 1900 mp în comuna Costeşti (din care face parte terenul obiect al cauzei) pe care să construiască un magazin tip C.C. cu etaj.
În ceea ce priveşte acest din urmă imobil, casă de locuit, apelanta Primăria oraşului Costeşti are calitate procesuală pasivă şi stă în proces, exercitând atribuţiile conferite de dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în situaţia imobilelor-construcţii demolate, notificarea formulată de persoana îndreptăţită se soluţionează potrivit art. 10 sau art. 11 prin dispoziţia motivată a primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti.
Acelaşi cadru legislativ, care conferă apelantei C.C. Costeşti S.C. calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte terenul primit în folosinţă, în privinţa construcţiei casă cu 16 camere situată pe acest teren, demolată de U.R.C.C. Costeşti în anul 1952, după preluarea abuzivă a imobilului de la autoarea reclamantei, dă în sarcina Primarului oraşului Costeşti obligaţia de a soluţiona prin dispoziţie motivată, notificarea reclamantei, în sensul propunerii acordării acesteia de despăgubiri, în conformitate cu art. 32 din Legea nr. 10/2001.
Dispoziţiile legale care conferă calitate procesuală pasivă celor doi obligaţi, prin dispozitivul sentinţei de fond, au fost corect interpretate de tribunal, cadrul procesual creat de legea specială şi circumstanţiat de elementele de fapt ale prezentei cauze neputând fi extins la alte părţi procesuale, chiar dacă reclamanta a înţeles să cheme în judecată mai mulţi pârâţi, revenindu-i instanţei obligaţia de a cenzura solicitările acesteia.
În sfârşit, instanţa de fond în mod corect a făcut trimitere la un cuantum al despăgubirilor cuvenite reclamantei, dată fiind emiterea deciziei contestate, anterior modificărilor aduse în această privinţă Legii nr. 10/2001, aspect de asemenea tranşat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva deciziei Curţii de Apel de Apel au declarat recurs reclamanta T.V.C. şi pârâţii C.C. Costeşti S.C., Primăria oraşului Costeşti, prin Primar şi Primarul Oraşului Costeşti.
Primăria şi Primarul Oraşului Costeşti au susţinut următoarele critici de nelegalitate.
Decizia Curţii de Apel Piteşti cuprinde motive contradictorii, fapt ce reiese din susţinerea acestei instanţe care a reţinut că reluarea procedurilor cu caracter administrativ, precum şi respingerea acţiunii ca inadmisibilă sau prematur introdusă ar contraveni principiului soluţionării cauzei, într-un termen rezonabil consacrat prin art. 6 paragraful 1, din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, la care România a devenit parte.
Se consideră că instanţa de apel nu a verificat cu atenţia cuvenită motivele de apel, fapt ce reiese din motivările acesteia care sunt neîntemeiate, nu a verificat că au fost încălcate formele de procedura prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Se mai învederează că în mod nejustificat a fost respinsă excepţia calităţii procesuale pasive a primăriei, deşi instanţa de apel motivează că obiectul contestaţiei îl constituie o contestaţie îndreptată împotriva dispoziţiei nr. 232 din 22 noiembrie 2004 emisă de către C.C. Costesti (C.C. Costesti) şi reţine că terenul pe care se află construit magazinul universal proprietatea C.C., a fost atribuit în folosinţă şi fără plată prin Decizia nr. 264 din 20 februarie 1963 emisă de Sfatul Popular Regional Argeş, iar în ceea ce priveşte restituirea imobilului casă de locuit, aceasta nu a fost niciodată proprietatea paratei., adică in proprietatea Primăriei Costesti.
Se precizează că nu sunt incidente disp. art. 32 din Legea nr. 10/2001, în sensul că notificarea formulată de persoana îndreptăţită se soluţionează potrivit art.10 sau 11 prin dispoziţie motivată a primarului unităţii administrativ-teritoriale, în a cărei rază s-a aflat imobilul. Aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel Piteşti, imobilul casă nu s-a aflat niciodată în proprietatea Primăriei Costesti, ci în proprietatea antecesoarei C.C. Costesti, (respectiv U.R.C.C.), care şi-a construit actualul magazin chiar din materialele imobilului reclamantei, fapt constatat şi consemnat şi în hotărârile judecătoreşti pronunţate până în prezent în aceasta cauză.
Se motivează în drept recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta reclamantă T.V.C. a invocat următoarele critici de nelegalitate a deciziei recurate.
Nu s-a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a F.C. Argeş, fără a se pune în discuţie, s-a admis această excepţie, considerându-se că nu are calitate procesuală pasivă F.C. Argeş, cu toate că aceasta este continuatoarea U.R.C.C. Argeş, cea care împreună cu C. nu a închiriat imobilul casă cu 16 camere.
Se consideră că sentinţa primei instanţe este nelegală, întrucât şi F.C. Argeş şi Primarul oraşului Costesti şi C.C. Costesti S.C. trebuie obligaţi în solidar la plata bunurilor preluate abuziv şi demolate, respectiv Primarul Oraşului Costesti să fie obligat la despăgubiri şi pentru teren şi pentru casă, iar C.C. Costesti S.C. şi F.C. Argeş să fie obligaţi şi pentru teren şi pentru casă.
În drept, se susţine incidenţa dispoziţiilor, art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Analizând recursurile declarate prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie le va respinge ca nefondate pentru considerentele ce succed:
Pentru a fi incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză, criticile de nelegalitate invocate de recurenţi şi întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu pot fi primite.
Astfel recurenta reclamantă susţine eronata interpretare a dispoziţiilor legale incidente în ceea ce priveşte neobligarea în solidar a tuturor părţilor la plata bunurilor preluate abuziv şi demolate, greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a F.C. Argeş, iar pârâta Primăria Costeşti invocă greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei.
În mod corect instanţa de apel a reţinut că la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, imobilul se afla în deţinerea apelantei C.C. Costeşti S.C.
În mod corect aceeaşi instanţă de apel a considerat în ceea ce priveşte imobil casă de locuit – Primăria oraşului Costeşti are calitate procesuală pasivă şi stă în proces.
Astfel, susţinerile recurenţilor sub aspectul soluţionării excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor nu se justifică.
Nici motivele de recurs invocate de recurenta – reclamantă sau de recurenţii pârâţi Primăria Costeşti şi Primarul Costeşti privind incidenţa art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu se justifică.
Astfel, Decizia recurată cuprinde în considerentele sale atât motivele de fapt, cât şi cele de drept ce au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor - Curtea de Apel a motivat în cuprinsul deciziei sale că dispoziţiile Legii nr. 10/2001, vizând procedura de reparaţie în favoarea proprietarilor deposedaţi în mod abuziv de imobilele avute în proprietate, de imediată aplicare, inclusiv dispoziţiile emise anterior modificării legislative care a avut loc prin Legea nr. 247/205, aplicate stării de fapt reţinute de instanţa de apel, conduc la concluzia că, tribunalul, în rejudecare, în mod corect a reţinut calitatea procesuală pasivă a pârâtei C.C. Costeşti S.C., în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 916 mp.
Critica recurenţilor - pârâţi privind neverificarea de către instanţa de apel a motivelor de apel şi neverificării încălcării formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. pot conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate.
Pentru aceste considerent, se va respinge recursurile declarate şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine Decizia ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta T.V.C. şi pârâţii C.C. Costeşti S.C., Primăria Oraşului Costeşti, prin Primar şi Primarul Oraşului Costeşti împotriva deciziei civile nr. 29/A din 08 martie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4435/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4349/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
