ICCJ. Decizia nr. 4454/2011. Civil. Suspendare provizorie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4454/2011
Dosar nr. 5353/63/2010
Şedinţa publică din 26 mai 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 21 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 5353/63/2010, s-a admis cererea formulată de petenta SC A.C. SA în contradictoriu cu intimatul C.C.
S-a dispus suspendarea provizorie a executării silite în Dosarul nr. 536/E/2009 al BEJ T.N.- T.B., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite formulată în recursul promovat împotriva sentinţei civile nr. 6519 din 14 aprilie 2010 pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 18536/215/2009.
Pentru a pronunţa această încheiere, Tribunalul a reţinut următoarele:
La data de 20 aprilie 2010, SC A.C. SA a formulat cerere de suspendare provizorie a executării sentinţei civile nr. 6519 din 14 aprilie 2010, pronunţată de Judecătoria Craiova în Dosar nr. 18536/215/2009, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării.
În motivare a arătat că a înregistrat la Judecătoria Craiova recursul împotriva sentinţei civile nr. 6519 din 14 aprilie 2010, care cuprinde şi cererea de suspendare a executării silite până la soluţionarea recursului şi există riscul să fie executaţi pentru o creanţă nedatorată, stinsă prin compensare legală.
Din interpretarea prevederilor art. 403 alin. (4) C. proc. civ. rezultă că măsura suspendării provizorii poate fi luată în măsura în care se justifică urgenţa şi se achită cauţiunea în cuantumul prevăzut de lege.
Urgenţa se explică prin primejdia care ameninţă partea în situaţia în care se execută hotărârea atacată cu recurs în condiţiile art. 300 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. În situaţia reglementată de art. 403 alin (4) C. proc. civ., urgenţa este prezumată legal, iar în măsura în care se justifică şi în concret, în funcţie de circumstanţele speţei, punerea în executare a sumei de 10.775 RON apreciată ca fiind imputată de către reclamantă pentru bunul mers al societăţii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs motivat şi timbrat, intimatul C.C.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 890 din 01 iulie 2010 a respins excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel invocată de intimatul C.C. şi, ca urmare, a respins ca inadmisibil recursul declarat împotriva încheierii din 21 aprilie 2010.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că, faţă de calificarea juridică dată cererii de faţă, excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea acestei căi de atac, este nefondată.
Potrivit art. 3 pct. 3 C. proc. civ., Curţile de apel soluţionează, ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de Tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de Tribunale, care potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.
Având în vedere dispoziţiile enunţate şi faptul că soluţia atacată este pronunţată de Tribunal, instanţă inferioară în grad Curţii, nu se ridică nicio problemă de necompetenţă materială de ordine publică a acestei instanţe în soluţionarea căii de atac a recursului, în raport cu disp. art. 159 C. proc. civ.
S-a mai reţinut că recursul este inadmisibil şi se va respinge ca atare, potrivit art. 403 alin. (1) C. proc. civ., până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
În cauză s-a formulat şi s-a soluţionat o cerere de suspendare a executării, dar în condiţiile prev. de art. 403 alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora: în cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă, încheierea nefiind supusă niciunei căi de atac.
Faţă de împrejurarea că cererea de suspendare nu s-a soluţionat în condiţiile alin. (1) pentru a fi supusă separat căii de atac a recursului potrivit alin. (3) şi având în vedere dispoziţiile legale enunţate în precedent, recursul de faţă este inadmisibil.
În conformitate cu disp. art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Aşadar, încheierea Tribunalului este irevocabilă.
Împotriva acestei din urmă încheierii a declarat recurs pârâtul C.C. invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând în esenţă că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor procedurale privitoare la competenţă, în sensul că instanţa competentă în soluţionarea cererii este judecătoria. Conform C. proc. civ., contestaţia se introduce la Judecătoria Craiova. Se mai susţine prin motivele de recurs că, procedura de citare pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost legal îndeplinită, privându-l astfel de recurent de dreptul la apărare şi că în soluţionarea pe fond a cauzei s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
În şedinţa publică din 26 mai 2011 s-a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului.
Înalta Curte având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepţia invocată.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
În cauză se constată că pârâtul a uzat de calea de atac a recursului şi faţă de principiul unicităţii care funcţionează în materia căilor de atac, precum şi a dublului grad de jurisdicţie, se va reţine că al doilea recurs declarat de pârât este inadmisibil şi urmează a fi respins ca atare.
Aşadar, Înalta Curte în raport de cele mai sus reţinute, va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu de instanţă şi va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul C.C. împotriva încheierii de suspendare provizorie a executării silite din 21 aprilie 2010 a Tribunalului Dolj, secţia civilă, şi a deciziei civile nr. 890 din 01 iulie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4478/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4450/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
