ICCJ. Decizia nr. 4887/2011. Civil. Partaj judiciar. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4887/2011
Dosar nr. 8396/1/2010
Şedinţa publică din 7 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3166 din 22 octombrie 2009, Judecătoria Câmpina a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A.V., C.M., A.G., A.M. ş.a., şi a dispus partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctului A.N., fiind stabilită – conform dispozitivului – masa bunurilor de împărţit, cotele ce revin părţilor şi lichidarea stării de indiviziune.
Soluţia a fost menţinută de Tribunalul Prahova, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 166 din 03 martie 2010 a respins ca nefondate apelurile formulate de reclamanţii A.V., A.G., C.M. şi A.M. şi a anulat ca netimbrat apelul reclamantului A.O.C.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 644 din 15 septembrie 2010, a constatat ca fiind nule recursurile declarate de reclamanţi împotriva deciziei din apel.
Prin cererea formulată la 18 octombrie 2010, A.V., C.M., A.G. şi A.M. au solicitat revizuirea deciziei nr. 644 din 15 septembrie 2010, dată în recurs de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, pe considerentul că ar fi potrivnică celorlalte două hotărâri date în acelaşi dosar, respectiv sentinţa civilă nr. 3166 din 22 octombrie 2009 a Judecătoriei Câmpina şi Decizia nr. 166 din 03 martie 2010 a Tribunalului Prahova.
Examinând cererea de revizuire, prin prisma dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, în sensul considerentelor ce succed.
Potrivit textului mai sus indicat, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri ale căror dispozitive conţin prevederi de neconciliat, care nu se pot executa simultan.
Raţiunea reglementării o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare, în dosare diferite.
Nu sunt îndeplinite cerinţele textului şi o eventuală cerere de revizuire nu poate fi primită, atunci când soluţiile pretins contradictorii sunt pronunţate în aceeaşi cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile de atac exercitate de părţi.
Cererea de revizuire este inadmisibilă şi din perspectiva dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora se poate cere revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul.
Ca atare, în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate în recurs, legiuitorul a deschis calea extraordinară de atac a revizuirii, doar împotriva acelora prin care s-a rezolvat fondul cauzei, în această categorie intrând toate hotărârile prin care se rejudecă fondul, după casare.
Este unanim admis, că nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea revizuirii, hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere.
În speţă, prin Decizia atacată nu s-a evocat fondul pricinii, instanţa constatând ca fiind nule recursurile declarate de reclamanţi împotriva deciziei din apel, pe motivul că, criticile invocate nu au putut fi încadrate în vreunul din temeiurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind, se reţine că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele legii în vederea exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii A.V., C.M., A.G., A.M. împotriva deciziei nr. 644 din 15 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 07 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4925/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4913/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
