ICCJ. Decizia nr. 4935/2011. Civil. Conflict de competenţă. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4935/2011
Dosar nr. 2837/1/2011
Şedinţa publică din 8 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 31 martie 2011 şi înregistrată la această instanţă sub nr. 2837/1/2011, revizuentul A.D. a solicitat schimbarea deciziei nr. 2114 din 08 martie 2011 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 5961/315/2010, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii, s-a susţinut că instanţa ce a pronunţat Decizia atacată nu a respectat principiul contradictorialităţii dezbaterilor, deoarece nu i-a permis revizuentului să depună la dosar un act atestând dovada stării sale de sănătate, încălcând, astfel, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât în mai multe cauze că părţile din proces au dreptul de a fi judecate de o instanţă competentă din punct de vedere teritorial, cu respectarea tuturor principiilor ce guvernează procesul civil, a arătat revizuentul.
Analizând cererea de revizuire formulată, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 9 C. proc. civ., normă explicit invocată drept temei juridic al căii extraordinare de atac promovate în cauză.
Potrivit art. 322 pct. 9 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, inclusiv a unei hotărâri pronunţate în recurs, se poate cere în cazul în care „Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate".
Premisa de aplicare a normei citate este aceea a preexistenţei unei hotărâri prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului să fi constatat că revizuentului i-a fost încălcat un drept subiectiv într-un litigiu soluţionat de o instanţă naţională, iar prejudiciul astfel creat nu poate fi reparat decât prin revizuirea hotărârii pronunţate în acel litigiu.
Pentru ca art. 322 pct. 9 să fie aplicabil în speţă, ar fi trebuit ca instanţa europeană să fi constatat că prin pronunţarea deciziei a cărei revizuire se solicită, respectiv Decizia nr. 2114 din 08 martie 2011 a Înaltei Curţi, s-a produs o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ale revizuentului A.D.
Or, acest lucru nu s-a întâmplat în cauză, neexistând vreo hotărâre a Curţii de la Strasbourg în legătură cu Decizia Înaltei Curţi supusă căii extraordinare a revizuirii de către petentul A.D., ceea ce echivalează cu neîndeplinirea condiţiilor de aplicare a cazului de revizuire explicit invocat.
Verificarea acestor condiţii este legată de însuşi exerciţiul dreptului de a promova calea de atac a revizuirii, deoarece rezultatul acestei verificări determină fie rejudecarea cauzei, în limitele motivelor de revizuire, fie respingerea cererii de revizuire, împiedicând rejudecarea litigiului finalizat prin pronunţarea deciziei atacate.
Ca atare, neîntrunirea cerinţelor de aplicare a cazurilor de revizuire expres şi limitativ prevăzute în C. proc. civ. echivalează cu inadmisibilitatea căii de atac promovate.
Se constată, din cele expuse, că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 9 C. proc. civ. este inadmisibilă.
De altfel, nu sunt întrunite nici cerinţele prevăzute de vreunul dintre celelalte cazuri de revizuire descrise de art. 322 pct. 1-8 C. proc. civ., observându-se că, prin cererea formulată în cauză, petentul tinde la declanşarea controlului judiciar ierarhic în ceea ce priveşte Decizia nr. 2114 din 08 martie 2011, formulând critici de nelegalitate a acesteia pentru nerespectarea principiului contradictorialităţii ce guvernează procesul civil şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Or, atare finalitate este incompatibilă cu demersul judiciar promovat, putând a fi atinsă exclusiv prin exercitarea căilor de atac de reformare împotriva unei hotărâri judecătoreşti, respectiv apelul sau recursul, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.
În speţă, nu este deschisă petentului calea recursului împotriva deciziei ce constituie regulator de competenţă, deoarece aceasta este irevocabilă, conform art. 377 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. Astfel, chiar dacă s-ar proceda la recalificarea căii de atac declarate în cauză, ca fiind recursul, şi nu revizuirea, date fiind motivele de fapt invocate în susţinerea acesteia, cererea este inadmisibilă, cât timp partea nu are deschisă calea de atac a recursului.
În raport de considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că cererea formulată în cauză este inadmisibilă şi o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 2114 din 08 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4966/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4961/2011. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
