ICCJ. Decizia nr. 5019/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5019/2011
Dosar nr. 663/101/2010
Şedinţa publică din 09 iunie 2011
Deliberând supra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 158 din 19 aprilie 2010, Tribunalul Mehedinţi a respins acţiunea formulată de reclamantul S.A.I. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi acţiunea formulată de reclamanţii S.N.N. şi S.N.E. în contradictoriu cu acelaşi pârât, precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii S.T. şi S.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin cele două cereri cu care a fost învestită, conexate pe parcursul soluţionării litigiului, precum şi prin cererea de intervenţie în interes propriu formulată, reclamanţii şi intervenienţii au solicitat, în baza Legii nr. 221/2009, obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata daunelor morale cuvenite reclamanţilor şi intervenienţilor pentru prejudiciul suferit de aceştia şi de autorii lor în urma măsurii administrative de deportare dispusă de autorităţile comuniste pe o perioadă de 4 ani, 6 luni şi 12 zile.
Instanţa a apreciat că, atâta timp cât reclamanţii şi intervenienţii nu au suferit în perioada indicată o condamnare politică, împotriva lor dispunându-se numai o măsură administrativă cu caracter politic, aceştia nu pot beneficia de acordarea de despăgubiri morale în temeiul Legii nr. 221/2009.
Prin Decizia civilă nr. 252 din 09 septembrie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de reclamanţii S.A.I., S.N.N. şi S.N.E. şi de intervenienţii S.T. şi S.A., a desfiinţat sentinţa civilă nr. 158 din 19 aprilie 2010 a Tribunalului Mehedinţi şi a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.
Curtea de Apel a constatat că, după pronunţarea sentinţei apelate, Legea nr. 221/2009 a fost modificată în sensul aplicării dispoziţiilor sale şi acelor persoane care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic.
Prin urmare, apreciind că reclamanţii şi intervenienţii beneficiază de modificarea legii în ceea ce priveşte pretenţiile derivând din măsura administrativă ce a fost aplicată familiilor acestora şi constatând că prima instanţă nu a analizat fondul pretenţiilor deduse judecăţii, în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat şi motivat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui art.
În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurentul afirmă că instanţa de apel şi-a bazat în mod greşit hotărârea pe dispoziţiile art. 297 C. proc. civ., deoarece Tribunalul a analizat pe fond cererea şi în plus, calea de atac a apelului este devolutivă.
Cererea de recurs nu conţine însă precizări de natură juridică a susţinerilor formulate, recurentul mulţumindu-se să afirme încălcare unor prevederi legale, fără însă a dezvolta şi argumenta aceste afirmaţii.
Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Nu se poate considera că simpla indicare a unor prevederi legale în cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate în sensul exigenţelor prevăzute de art. 3021 C. proc. civ. Cerinţele art. 3021 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale.
În consecinţă, constatând că niciuna din criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 C. proc. civ. şi art. 306 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi împotriva deciziei civile nr. 252 din 09 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia a I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5052/2011. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5008/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
