ICCJ. Decizia nr. 5007/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5007/2011
Dosar nr. 3009/90/2010
Şedinţa din camera de consiliu de la 09 iunie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra prezentului conflict negativ de competenţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 3009/90/2010, contestatoarea V.E.O. a chemat în judecată pe intimata SC O. SA Râmnicu-Vâlcea, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 8803 din 06 august 2010 ce privea desfacerea disciplinară a contractului de muncă, repunerea în situaţia anterioară în sensul neîndeplinirii pe post, cât şi obligarea intimatei la plata unor despăgubiri băneşti egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate, precum şi celelalte drepturi băneşti de care ar fi beneficiat ca salariat, de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă.
În motivarea cererii s-a arătat că prin dispoziţia sus-menţionată contestatoarei i s-a desfăcut contractul de muncă în conformitate cu dispoziţiile art. 61 lit. a) şi art. 631, art. 264 lit. f) C. muncii şi art. 22 alin. (2) lit. f) din Regulamentul de Ordine Interioară pe motiv că nu a purtat echipamentul de protecţie complet şi că a fumat o ţigară în alt loc decât cel permis.
Tribunalul Vâlcea prin sentinţa civilă nr. 31 din 18 ianuarie 2011 a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Vâlcea şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Constanţa.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că prin notele de şedinţă din 17 ianuarie 2011 contestatoarea a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea, întrucât domiciliul său este în Municipiul Constanţa, iar în Râmnicu-Vâlcea avea o locuinţă de serviciu care constituie reşedinţa acesteia şi că după desfacerea disciplinară a contractului de muncă i s-a solicitat predarea locuinţei. S-a mai reţinut că potrivit dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii, competentă în soluţionarea unei astfel de cauze este instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are sediul sau reşedinţa după caz, dispoziţie derogatorie de la regulile dreptului comun.
În urma declinării competenţei, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. 3009/90/2010 şi prin sentinţa civilă nr. 1286, Tribunalul Constanţa, în urma invocării din oficiu a excepţiei de necompetenţă teritorială de soluţionare a cauzei, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Vâlcea, iar în baza art. 20 pct. 2 C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, trimiţând astfel cauza instanţei competente de soluţionare a conflictului negativ de competenţă.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că, pentru stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei trebuie avut în vedere adresa unde reclamanta locuieşte efectiv, în chip statornic, chiar dacă, faţă de dispoziţiile legale, el nu poate fi socotit că are aici domiciliul. În vederea stabilirii competenţei teritoriale prezintă interes domiciliul pe care reclamanta îl avea în momentul sesizării instanţei, astfel încât schimbarea ulterioară a domiciliului nu este de natură să atragă necompetenţa instanţei legal sesizate şi că în speţa supusă analizei, reclamanta în cursul judecăţii şi-a schimbat domiciliul fapt dovedit prin înscrisuri.
În vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub acelaşi număr.
Analizând actele şi lucrările dosarului se constată următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 284 alin. (2) C. muncii, cererile având ca obiect litigii de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul ori reşedinţa reclamantul.
Prin demersul judiciar, reclamanta V.E.O., la data de 20 august 2010, a învestit Tribunalul Vâlcea cu o cerere având ca obiect litigiu de muncă, arătând că are „domiciliul flotant" în Râmnicu-Vâlcea, strada N.B., Judeţul Vâlcea.
Pe parcursul soluţionării cauzei, mai precis după admiterea probelor necesare dezlegării pricinii la al treilea termen de judecată, se invocă excepţia necompetenţei teritoriale de soluţionare a cauzei pe motiv că, reclamanta şi-a schimbat domiciliul în Oraşul Constanţa.
Potrivit art. 284 C. muncii cererile având ca obiect litigii de muncă se introduc la instanţa de la domiciliul sau reşedinţa reclamantului.
Prin domiciliu, în acest sens, urmează a se înţelege şi acela pe care o persoană şi l-a stabilit de fapt în localitatea în care trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea profesională.
Competenţa teritorială generală este determinată de domiciliul petentului la data introducerii acţiunii, iar din acest punct de vedere schimbările ulterioare ale domiciliului sunt irelevante.
Cum în speţa supusă atenţiei, reclamanta la data la care a învestit instanţa cu o cerere de chemare în judecată avea domiciliul, cum expres arată şi aceasta, în Râmnicu-Vâlcea, strada N.B., nelegal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea pe motiv că ulterior, reclamanta şi-a schimbat domiciliul.
Aşadar, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4981/2011. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 4979/2011. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
