ICCJ. Decizia nr. 5052/2011. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5052/2011
Dosar nr. 4288/62/2009
Şedinţa publică din 9 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov sub nr. 4790/197/2008, reclamanta SC C.A.A. SRL Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC F.Z.B. SA şi SC G.S.C. SRL Paşcani, pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a antecontractului de vânzare- cumpărare autentificat, din 16 noiembrie 2006 şi în consecinţă, să se dispună radierea din CF nr. AA a acestui antecontract în privinţa imobilelor cu nr. top. XX/1/1/3/1/2/2 şi nr. top. ZZ/1/1/3/1/2/3, teren în suprafaţă de 1.925 m.p. şi respectiv 575 m.p., cu cheltuieli de judecată în caz de opoziţie.
Prin sentinţa civilă nr. 297/2009 pronunţată de Tribunalul Braşov, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC C.A.A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC F.Z.B. SA şi SC G.S.C. SRL; s-a dispus radierea din CF nr. AA Braşov, în privinţa imobilelor de sub A+25 nr. top. XX/1/1/3/1/2/2 - teren în suprafaţă de 1.925 m.p. şi A+53, nr. top. ZZ/1/1/3/1/2/3 - teren în suprafaţă de 575 m.p., proprietatea reclamantei de sub B55, a notării antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat la 16 noiembrie 2006 de B.N.P. M., M.M., M.I.T., de sub B49; s-au respins restul pretenţiilor ca nefondate; s-a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată şi a fost obligată reclamanta la plata către pârâta SC G.S.C. SRL a sumei de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că, potrivit menţiunilor înscrise în CF nr. AA Braşov, imobilul de sub A+50 cu nr. top. XX/1/1/3/1/2, teren de construcţii şi Secţia Cicoarea în suprafaţă de 27.586 m.p., a devenit proprietatea SC F.Z.B. SA, în baza HG nr. 834/1991, după care a fost dezmembrat în trei loturi, dintre care fac obiectul cauzei parcelele de sub A+52, nr. top. XX/1/1/3/1/2/2 - teren în suprafaţa de 1.925 m.p. şi A+53, nr. top. ZZ/1/1/3/1/2/3 - teren în suprafaţă de 575 m.p.
Acestea au fost înstrăinate către SC E.M.P. SRL, cu un drept de ipotecă legală pentru diferenţa de preţ înscrisă în favoarea SC F.Z.B. SA, bunurile fiind scoase la licitaţie în faza executării silite a debitoarei SC E.M.P. SRL.
Prin procesul-verbal de adjudecare din 23 octombrie 2001, SC Z. SA Tâgu-Mureş a devenit proprietar, iar prin contractul autentificat din 20 martie 2002, cele două imobile terenuri au fost înstrăinate către SC A.A. SRL, ce şi-a schimbat ulterior denumirea în SC C.A.A. SRL Braşov, reclamanta din prezenta cauză.
Prin Decizia comercială nr. 1768 din 19 mai 2006 pronunţată în Dosarul nr. 13035/1/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus admiterea recursului formulat de SC F.Z.B. SA şi anularea procesului-verbal de licitaţie din 23 octombrie 2001, prin care SC Z. SA Târgu-Mureş a fost declarat adjudecatar al imobilelor în cauză.
Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 1336/C/2002 a Tribunalului Braşov, s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. CC/2000 prin care SC F.Z.B. SA a înstrăinat imobilele către SC EM.P. SRL, astfel că, deşi sentinţa menţionată nu analiza şi contractul de vânzare-cumpărare prin care SC Z. SA transmitea la rândul său către SC A.A. SRL imobilele, s-a dispus radierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenurilor înscrise la A+52 şi A+53.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare din 16 noiembrie 2006, proprietarul tabular de la acel moment, SC F.Z.B. SA, promitea pârâtei SC G.S.C. SRL Paşcani vânzarea imobilelor înscrise în CF nr. AA Braşov sub nr. de ordine A+51, A+52 şi A+53, iar prin actul CF din 20 noiembrie 2006, s-a admis în parte cererea de notare a antecontractului, în sensul ca s-a dispus notarea acestuia doar asupra imobilelor de sub A+52 şi A+53, întrucât numai asupra acestora era intabulat dreptul de proprietate în favoarea promitentului-vânzător (B49).
SC F.Z.B. SA a introdus acţiune în justiţie şi pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare prin care SC Z. SA a înstrăinat către reclamanta din prezenta cauză terenurile de sub A+52 şi A+53, înregistrată sub nr. 4915/62/2006, şi care a fost soluţionată în sensul respingerii, prin sentinţa comercială nr. 3442/C din 17 octombrie 2007. Instanţa a reţinut că reclamanta a dat o declaraţie autentificată din 07 martie 2007 prin care a recunoscut irevocabil calitatea de proprietar în favoarea cumpărătoarei, reclamanta din prezenta cauză.
La aceeaşi dată, părţile au încheiat o convenţie de rectificare a CF, prin care SC F.Z.B. SA şi-a exprimat acordul pentru radierea dreptului sau de proprietate din CF nr. AA asupra imobilelor de sub A+52 şi A+53, şi de asemenea, pentru radierea notării antecontractului.
În baza acestei convenţii, prin actul CF din 02 aprilie 2007, s-a dispus radierea dreptului de proprietate al SC F.Z.B. SA asupra celor două imobile şi reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei din prezenta cauză, cererea de radiere a antecontractului fiind însă respinsă, în lipsa acordului promitentului-cumpărător în favoarea căruia acesta a fost înscris, respectiv al pârâtei SC G.S.C. SRL.
Analizând valabilitatea antecontractului încheiat, instanţa a reţinut că pentru constatarea nulităţii absolute a acestuia se impune ca motivul de nulitate să fi existat la data încheierii actului, cauza de nulitate să fie practic concomitentă cu realizarea acordului de voinţă.
Faţă de cuprinsul CF, rezultă că la data încheierii antecontractului, respectiv 16 noiembrie 2006, asupra imobilelor era intabulat dreptul de proprietate în favoarea SC F.Z.B. SA, iar pe rolul instanţei se afla în derulare procesul intentat de SC F.Z.B. SA, în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză, pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare prin care aceasta a dobândit dreptul de proprietate.
Instanţa a reţinut că nu a existat, concomitent momentului încheierii antecontractului, nicio cauză ce ar putea atrage nulitatea absolută a acestuia.
În privinţa petitului privind radierea antecontractului din CF, instanţa a reţinut că, faţă de momentul încheierii actului, situaţia de CF s-a schimbat radical, în sensul că, în urma convenţiei menţionate, încheiate între reclamanta din prezenta cauză şi promitentul–vânzător, a fost radiat dreptul de proprietate al acestuia din urmă şi reînscris dreptul de proprietate în favoarea reclamantei. Astfel, în prezent, reclamanta are notat, cu privire la imobilul asupra căruia este proprietar, un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat de terţe persoane.
Or, faţă de situaţia actuală de CF, nu se justifică menţinerea notării antecontractului încheiat de terţe persoane cu privire la cele două imobile, grevându-se inutil dreptul de proprietate al reclamantei.
În consecinţă, instanţa a admis în parte acţiunea şi a dispus radierea notării antecontractului, respingând restul pretenţiilor.
Faţă de admiterea în parte a acţiunii, în temeiul dispoziţiilor art. 274 şi art. 276 C. proc. civ., instanţa a obligat reclamanta la plată către pârâta de rând 2 a sumei de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocaţial, iar în privinţa cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, aceasta a fost respinsă, având în vedere că nu s-a făcut dovada efectuării acestora.
Prin Decizia civilă nr. 43/Ap din 13 aprilie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul declarat de pârâta SC G.S.C. SRL Paşcani, împotriva sentinţei civile nr. 297/2009 pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins în totalitate acţiunea formulată de reclamantă; a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei; a obligat pe reclamantă la plata sumei de 115.411 RON taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar de 5 RON, reprezentând taxe judiciare neachitate la instanţa de fond, şi la plata către apelantă a sumei de 1.504,15 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Radierea notării din CF se dispune în temeiul actelor doveditoare care atestă stingerea împrejurării care a determinat înscrierea notării, respectiv, aceasta are loc când au încetat efectele notării.
Prin urmare, aceleaşi formalităţi care au stat la baza notării, trebuie să existe şi la data radierii, ambele operaţii de CF efectuându-se cu acordul tuturor părţilor, respectiv, în speţă cu acordul vânzătorului-promitent şi al cumpărătorului-promitent.
În cauză, lipseşte acordul cumpărătorului-promitent, cum de altfel, corect s-a reţinut şi prin încheierea de CF din 02 aprilie 2007, ca motiv al respingerii cererii de radiere a antecontractului de vânzare-cumpărare.
De asemenea, s-a mai reţinut că nu se impune radierea notării antecontractului de vânzare-cumpărare, întrucât, potrivit situaţiei de fapt şi de drept reţinută corect de prima instanţă, cu privire la considerentele pentru care a respins petitul privind constatarea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare, nu au încetat efectele notării.
Considerentul instanţei de fond, în sensul că notarea antecontractului de vânzare-cumpărare grevează imobilul proprietarului actual, nu este de natură (faţă şi de cele mai sus reţinute) a impune radierea notării şi a înlăturării efectelor antecontractului de vânzare-cumpărare care nu a fost desfiinţat.
Reţinându-se culpa procesuală în sarcina intimatei-reclamante, în baza art. 274 C. proc. civ., aceasta a fost obligată la plata sumei de 1.504,15 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel, către apelantă, şi constatându-se că reclamanta nu a achitat corespunzător la fond taxele judiciare de timbru, în baza art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, aceasta a fost obligată la plata sumei de 115.411 RON, taxă judiciară de timbru şi 5 RON timbru judiciar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC C.A.A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta-reclamantă a arătat că taxele judiciare de timbru aferente cererii de chemare în judecată, respectiv „suma de 115.411 RON reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar de 5 RON, reprezentând taxe judiciare neachitate la instanţa de fond", au fost achitate în cuantumul pe care însăşi instanţa de judecată l-a fixat şi i l-a pus în vedere.
De altfel, taxa de timbru a fost în mod just stabilită de către instanţă prin raportare la prevederile art. 3 lit. a1) din Legea nr. 146/1997, aşa cum erau ele în vigoare la data introducerii acţiunii, respectiv 03 aprilie 2008.
Este adevărat că prin OUG nr. 212 din 12 decembrie 2008, publicată în M. Of. nr. 837/12.12.2008, Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost modificată, legiuitorul stabilind că în privinţa acţiunilor de genul celei de faţă părţile datorează o taxă judiciară de timbru potrivit regulilor instituite prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
Însă, în privinţa cererilor aflate pe rolul instanţelor de judecată la data intrării în vigoare a noii reglementări, prin art. II alin. (2) teza I din OUG nr. 212/2008 se arată că: „Cererile privind declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic, (...) aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi care au fost timbrate corespunzător la data introducerii lor, se consideră ca fiind legal timbrate".
Prin urmare, instanţa de judecată nu putea pune în vedere părţii reclamante obligaţia de a suplimenta taxa judiciară de timbru, în situaţia în care aceasta a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum fix, determinată potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. a1) din Legea nr. 146/1997 (în forma anterioară modificării aduse prin OUG nr. 212/2008).
De asemenea, în ceea ce priveşte nelegalitatea deciziei recurate, s-a arătat că, în speţa dedusă judecăţii, rigorile art. 39 şi 40 din Legea nr. 7/1996 sunt încălcate.
Astfel, prin cererea din 20 noiembrie 2006, s-a solicitat notarea în CF a promisiunii de vânzare.
Cererea a fost admisă prin încheierea din 20 noiembrie 2006 şi operată sub B+49.
Între timp, de bună-credinţă, reprezentaţii SC F.Z.B. SA, beneficiarii acestor erori, au recunoscut greşelile săvârşite în CF şi au participat activ la restabilirea situaţiei anterioare de CF, în sensul reînscrierii reclamantei în CF ca proprietari asupra imobilelor în litigiu.
Astfel, prin convenţia de rectificare de CF autentificată la 07 martie 2007 B.N.P. V.T., SC F.Z.B. SA, prin reprezentant, recunoaşte calitatea de proprietar al SC C.A.A. SRL asupra imobilelor înscrise în CF nr. AA cu nr. top. XX/1/1/3/1/2/2 şi ZZ/1/1/3/1/2/3, formate din teren în suprafaţă de 1.925 m.p. şi teren în suprafaţă de 575 m.p., cu titlu de cumpărare, potrivit celor înscrise sub B+35, 41 din CF nr. AA Braşov.
De asemenea, prin aceleaşi acte autentice, SC F.Z.B. SA, prin reprezentant, recunoaşte în mod irevocabil calitatea de dobânditor de bună-credinţă a SC C.A.A. SRL, a imobilelor înscrise in CF nr. AA cu nr. top. XX/1/1/3/1/2/2 şi ZZ/1/1/3/1/2/3, formate din teren în suprafaţă de 1.925 m.p. şi teren în suprafaţă de 575 m.p., cu titlu de cumpărare, potrivit celor înscrise sub B+35, 41 din CF nr. AA Braşov.
Prin aceeaşi convenţie, tocmai ca efect al recunoaşterilor mai sus prezentate, SC F.Z.B. SA, prin reprezentant, a renunţat în mod expres, irevocabil, la notarea de sub B+49 făcută în CF nr. AA Braşov, având ca obiect notarea antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 16 noiembrie 2006, încheiat de aceasta cu promitentul-cumpărător SC G.S.C. SRL Paşcani, solicitând, în mod expres, radierea din CF a menţiunii având ca obiect notarea antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 16 noiembrie 2006.
Prin aceeaşi convenţie, SC F.Z.B. SA s-a obligat să obţină o declaraţie similară şi de la SC G.S.C. SRL Paşcani.
Prin încheierea de CF din 02 aprilie 2007 a fost radiat dreptul de proprietate al SC F.Z.B. SA asupra imobilelor din CF nr. AA, de sub A+52, A+53, nr. top. XX/1/1/3/1/2/2 şi ZZ/1/1/3/1/2/3, formate din teren în suprafaţă de 925 m.p. şi teren în suprafaţă de 575 m.p., şi s-a reînscris dreptul de proprietate al SC C.A.A. SRL asupra acestor imobile.
În schimb, nu s-a realizat radierea din CF a notării de sub B+49, având ca obiect antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 16 noiembrie 2006, în care promitent-cumpărător este SC G.S.C. SRL Paşcani, cu motivarea că nu exista cererea de radiere şi din partea SC G.S.C. SRL Paşcani, ci doar a SC F.Z.B. SA, iar antecontractul este un act sinalagmatic, bilateral.
În atare situaţie, se susţine că în CF se afla înscris un act juridic, antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat din 16 noiembrie 2006 B.N.P. I.M., M.M., M.I.T., încheiat de terţii SC G.S.C. SRL Paşcani şi SC F.Z.B. SA, în legătură cu bunul proprietatea recurentei-reclamante.
Examinând Decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin criticile formulate, recurenta-reclamantă critică Decizia recurată ca fiind dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 39 şi 40 din Legea nr. 7/1996, în ceea ce priveşte respingerea cererii de radiere a notării de sub B+49 din CF nr. AA Braşov, a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 16 noiembrie 2006 de B.N.P. I.M., M.M. şi M.I.T., încheiat între pârâta SC F.Z.B. SA şi SC G.S.C. SRL Paşcani, sub numerele de ordine A+52 şi A+53, deşi reclamanta şi pârâta SC F.Z.B. SA au fost de acord pentru radierea notării antecontractului, încheind o convenţie în acest sens cu reclamanta.
Potrivit art. 39 din Legea nr. 7/1996, republicată „1) proprietarul unui imobil poate cere ca intenţia de a înstrăina sau de a ipoteca să fie înscrisă, arătând, în acest din urmă caz, suma ce urmează să se garanteze prin ipotecă; 2) dacă se săvârşeşte înstrăinarea sau ipotecarea, dreptul înscris va avea rangul înscrierii intenţiei", iar potrivit art. 40 alin. (1) din acelaşi act normativ „înscrierea intenţiei de a înstrăina sau de a ipoteca îşi pierde efectul prin trecerea unui termen de la data înregistrării cererii; anul, luna şi ziua în care înscrierea îşi pierde efectul vor fi arătate atât în înscriere, cât şi în încheierea care a ordonat-o".
Or, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de aceste dispoziţii legale, deoarece atât din încheierea care a ordonat înscrierea, din 20 noiembrie 2006 emisă de Oficiul de cadastru şi Publicitate Braşov, cât şi în înscriere nu au fost arătate anul, luna şi ziua în care notarea îşi pierde efectul, pe de o parte, iar pe de altă parte, nici recurenta-reclamantă nu a formulat susţineri în acest sens, prin cererea sa de recurs.
Se constată, că, în promovarea acestui petit al acţiunii, recurenta-reclamantă a invocat convenţia intervenită între aceasta şi pârâta SC F.Z.B. SA, însă, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că, atâta vreme cât nu s-au depus acte doveditoare care să ateste stingerea împrejurării care a determinat înscrierea notării, cât şi în lipsa acordului tuturor părţilor care au determinat notarea, nu se poate dispune radierea acesteia, cum de altfel s-a reţinut şi prin încheierea de CF din 02 aprilie 2007, ca motiv de respingere a cererii de radiere a antecontractului de vânzare-cumpărare.
În ceea ce priveşte criticile formulate de recurenta-reclamantă în sensul că, greşit, instanţa de apel a stabilit în sarcina părţii reclamante obligaţia de a suplimenta taxa de timbru şi timbrul judiciar în situaţia în care aceasta a achitat taxele judiciare în cuantum fix, determinate potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. a1) din Legea nr. 146/1997, se constată următoarele:
Recurenta-reclamantă a formulat, pe calea prezentului recurs, critici împotriva dispoziţiei deciziei recurate, prin care aceasta a fost obligată la plata sumei de 115.411 RON taxă judiciară de timbru şi 5 RON timbru judiciar, reprezentând taxe judiciare neachitate la fond, susţinând că a achitat taxele aferente judecăţii în fond, în cuantumul prevăzut de lege.
Susţinând astfel, recurenta-reclamantă contestă cuantumul taxei de timbru şi al timbrului judiciar stabilite de instanţa de apel, pentru judecata în primă instanţă.
Or, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea nemulţumită poate face numai cerere de reexaminare, în condiţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, republicată, ce constituie normă cu caracter special şi prin urmare, aceasta nu poate contesta modul de stabilire a cuantumului taxei de timbru şi a timbrului judiciar pe calea recursului, sancţiunea fiind aceea a neanalizării criticilor formulate de reclamantă pe acest aspect.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.A.A. SRL.
Constatând culpa procesuală a recurentei-reclamante, instanţa va dispune obligarea acesteia la cheltuieli de judecată, micşorate, conform art. 274 alin. (3) din C. proc. civ., în sumă de 500 RON, faţă de faptul că munca îndeplinită de avocatul intimatei-pârâte SC G.S.C. SRL s-a rezumat numai la formularea întâmpinării în cauză, fără însă ca acesta să se prezinte în instanţă la termenele de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.A.A. SRL împotriva deciziei nr. 43/Ap din 13 aprilie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Obligă pe recurenta-reclamantă la 500 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC G.S.C. SRL, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5059/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 5019/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
