ICCJ. Decizia nr. 5008/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5008/2011
Dosar nr. 121/62/2008
Şedinţa publică din 09 iunie 2011
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 122/S din 13 aprilie 2008, Tribunalul Braşov a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a intimaţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Prefectura Judeţului Braşov şi a respins contestaţia formulată de reclamantul R.R. în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
A fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamant împotriva dispoziţiei nr. AA din 14 noiembrie 2006 emisă de pârâta Primăria Comunei Q.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamantul şi-a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită, potrivit art. 3 şi 4 din Legea nr. 10/2001, ca moştenitor al antecesorilor săi, S.L., S.S. şi R.A.
Antecesoarea reclamantului, R.A., a formulat o cerere în pretenţii, înregistrată pe rolul Judecătoriei Făgăraş, prin care a solicitat plata contravalorii terenului şi construcţiilor care i-au aparţinut şi care au fost preluate de fostul CAP. Prin sentinţa civilă nr. 1882/1991 a Judecătoriei Făgăraş, această cerere a fost admisă şi a fost obligat CAP G. la plata sumei de 70.000 RON reprezentând contravaloarea construcţiilor demolate.
Prin notificarea nr. DD/2001, contestatorul solicită plata de despăgubiri pentru aceleaşi construcţii demolate pentru care anterior solicitase şi autoarea sa şi care au fost acordate prin sentinţa civilă nr. 1882/1991 a Judecătoriei Făgăraş, astfel încât, în mod corect, prin dispoziţia nr. AA din 14 noiembrie 2006 a Primarului Comunei Q., această notificare a fost respinsă.
S-a mai reţinut că bunurile mobile la care reclamantul face referire în cuprinsul notificării, reprezentând recolta de care autoarea sa nu a beneficiat, nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 109/Ap din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, apelul declarat de reclamantul R.R. împotriva sentinţei civile nr. 122/S din 13 aprilie 2008 a Tribunalului Braşov a fost respins, ca nefondat.
Instanţa de apel a reţinut că bunurile imobile solicitate de reclamant prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 au fost restituite, în echivalent, prin sentinţa civilă nr. 1882/1991 a Judecătoriei Făgăraş în cadrul procesului deschis de antecesorii săi. Faptul că aceştia sau moştenitorii lor nu au pus în executare hotărârea judecătorească nu deschide contestatorului o nouă cale pentru recuperarea creanţei.
Însămânţările şi recolta de teren, chiar dacă au devenit bunuri imobile prin destinaţie, nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, aşa cum acesta este definit prin art. 2 al Legii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat şi motivat recurs reclamantul R.R.
Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui art.
În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurentul expune situaţia de fapt a cauzei, arată motivele pentru care pretenţiile recunoscute prin sentinţa civilă nr. 1882/1991 a Judecătoriei Făgăraş nu au putut fi executate de antecesorii săi, face trimitere la hotărârile pronunţate în primul ciclu procesual al cauzei şi la înscrisurile depuse la dosar.
Cererea de recurs nu conţine însă precizări de natură juridică a eventualelor greşeli pe care le conţine hotărârea recurată şi o minimă argumentare în drept a unor criticii de nelegalitate.
Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Cerinţele art. 3021 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale.
În consecinţă, constatând că niciuna din criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 C. proc. civ. şi art. 306 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul R.R. împotriva deciziei nr. 109/Ap din 14 octombrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5019/2011. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 5015/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
