ICCJ. Decizia nr. 5143/2011. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5143/2011
Dosar nr. 747/3/2009
Şedinţa publică din 14 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09 ianuarie 2009 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, reclamantul B.N. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la despăgubiri în sumă de 837.250 RON, reprezentând valoarea reală de piaţă a imobilului retrocedat moştenitorilor fostului proprietar.
Prin sentinţa civilă nr. 11 din 11 ianuarie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţie invocată din oficiu de instanţă şi pe acest temei, a respins ca fiind prescrisă acţiunea reclamantului.
S-a reţinut că, prin Decizia civilă nr. 2999R din 15 decembrie 2005, irevocabilă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 16 iulie 1997 încheiat între Primăria Municipiului Bucureşti şi reclamant.
Prin art. 50 din Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut posibilitatea pentru cumpărătorii de locuinţe în temeiul Legii nr. 112/1995, ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desfiinţate prin hotărâri definitive şi irevocabile, de a solicita restituirea preţului plătit, actualizat.
Reclamantul avea posibilitatea promovării unei acţiuni de restituire a preţului, reactualizat, plătit pentru imobil în termenul legal de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, termen ce începe să curgă de la data naşterii dreptului la acţiune, art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, respectiv de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de desfiinţare a contractului de vânzare-cumpărare, 15 decembrie 2005.
Or, acţiunea reclamantului datează din data de 09 ianuarie 2009, ceea ce înseamnă că a fost depusă la instanţă peste termenul prevăzut de lege.
S-a apreciat şi că nu pot fi primite apărările reclamantului, conform cărora, prin raportare la Legea nr. 1/2009, acţiunea sa este în termen, întrucât la intrarea acesteia în vigoare a început să curgă un nou termen de prescripţie.
Prin Decizia civilă nr. 431 din 02 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul reclamantului, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă.
S-a reţinut că reclamantul a solicitat, prevalându-se de dispoziţiile Legii nr. 1/2001 (care a modificat Legea nr. 10/2001 sub aspectul ce interesează cauza pendinte), acordarea preţului de piaţă al imobilului cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995, întrucât contractul de vânzare-cumpărare a fost constatat nul prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
În drept, anterior modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 1/2009, legiuitorul recunoştea foştilor chiriaşi, cărora li s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare prin hotărâre definitivă şi irevocabilă, dreptul de a primi preţul reactualizat, dispoziţiile art. 50 reglementând astfel o formă specială de răspundere pentru evicţiune.
Prin apariţia Legii nr. 1/2009, legiuitorul a nuanţat situaţia foştilor chiriaşi, făcând distincţie între cei care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 şi cărora li se recunoştea dreptul de a primi preţul de piaţă al imobilului de care au fost evinşi şi cei care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu eludarea dispoziţiilor acestei legi şi cărora li se recunoaşte dreptul de a primi doar preţul reactualizat, ca în reglementarea anterioară.
Dreptul de a obţine valoarea de piaţă a imobilului a fost recunoscut legal pentru prima dată în favoarea foştilor chiriaşi prin Legea nr. 1/2009, care a intrat în vigoare la data de 30 ianuarie 2009.
În mod corect s-a reţinut că, pentru dreptul recunoscut foştilor chiriaşi prin Legea nr. 1/2009, termenul de prescripţie al dreptului material la acţiune a început să curgă de la data intrării în vigoare a acestei noi legi.
Împotriva decimei instanţei de apel a formulat cerere de recurs la data de 27 septembrie 2010 pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin care a criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Decretului nr. 167/1958, republicat, privitor la prescripţia extinctivă „dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege".
Potrivit art. 3 alin. (1) din acelaşi act normativ „termenul prescripţiei este de 3 ani (...)".
În acest context legal explicit, dreptul reclamantului de a cere restituirea preţului de piaţă al imobilului în cauză s-a născut la data la care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 2999R, respectiv la data de 15 decembrie 2005, drept supus termenului general de prescripţie prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
De la data la care s-a pronunţat hotărârea menţionată mai sus, 15 decembrie 2005, şi până la data introducerii acţiunii de faţă, 09 ianuarie 2009, au trecut mai mult de 3 ani, reclamantul nefăcând dovada intervenirii niciuneia dintre situaţiile prevăzute la art. 13, respectiv art. 16 din Decretul nr. 167/1958, de natură a suspenda sau întrerupe cursul prescripţiei.
În consecinţă, în mod greşit instanţa de apel a reţinut că în speţa de faţă nu a intervenit prescripţia dreptului la acţiune.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
În fapt, prin cererea înregistrată la data de 09 ianuarie 2009 pe rolul Tribunalului, reclamantul B.N. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la despăgubiri în sumă de 837.250 RON, reprezentând valoarea reală de piaţă a imobilului retrocedat moştenitorilor fostului proprietar.
În expunerea de motive, reclamantul a arătat că prin Decizia civilă nr. 2999R din 15 decembrie 2005, irevocabilă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 16 iulie 1997 încheiat între Primăria Municipiului Bucureşti şi reclamant, situaţie necontestată în cauză.
În drept, prin Legea nr. 1/2009, legiuitorul a reglementat situaţia foştilor chiriaşi-cumpărători în baza Legii nr. 112/1995, făcând distincţie explicită între cei care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 şi cărora li se recunoaşte dreptul de a primi preţul de piaţă al imobilului de care au fost evinşi şi cei care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu eludarea dispoziţiilor acestei legi şi cărora li se recunoaşte dreptul de a primi doar preţul reactualizat, ca în reglementarea anterioară.
În aceste circumstanţe de fapt şi de drept relevante pentru cauza pendinte, instanţa de apel a apreciat în mod legal că dreptul de a obţine valoarea de piaţă a imobilului a fost recunoscut legal pentru prima dată în favoarea foştilor chiriaşi prin Legea nr. 1/2009, care a intrat în vigoare la data de 30 ianuarie 2009.
Prin urmare, pentru acest nou drept recunoscut foştilor chiriaşi prin Legea nr. 1/2009, conform dispoziţiilor de principiu ale art. 3 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune începe să curgă de la data intrării în vigoare a legii noi.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pârâtului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 431 din 02 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurentul-pârât să plătească intimatului-reclamant B.N. suma de 300 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5145/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5141/2011. Civil. Desene şi modele... → |
|---|
