ICCJ. Decizia nr. 5154/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 5154/2011

Dosar nr. 1408/114/2010

Şedinţa publică din 14 iunie 2011

Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 1408/114/2010 reclamantul B.I.V. a solicitat în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să fie obligat pârâtul la plata unei sume de 200.000 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul suferit în perioada 16 august 1945-15 mai 1948 cât a fost prizonier în U.R.S.S., precum şi la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Reclamantul şi-a motivat cererea arătând că în perioada 16 august 1944-15 mai 1948 a fost prizonier de război în U.R.S.S., iar în temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990, s-a adresat Comisiei Constituită pe lângă Direcţia de Muncă şi Asigurări Sociale Buzău în vederea acordării drepturilor cuvenite, cererea sa fiind respinsă prin hotărârea nr. 382/1994.

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 240/1997 a Tribunalului Buzău, s-a desfiinţat hotărârea nr. 382/1994 a Comisiei Judeţene Buzău pentru Aplicarea Decretului-Lege nr. 118/1990 şi i s-au acordat drepturile băneşti cuvenite, însă în urma intrării în vigoare a Legii nr. 221/2009, reclamantul consideră că a fost creat cadrul legal pentru acordarea măsurilor reparatorii celor care au avut de suferit în perioada respectivă.

Prin sentinţa civilă nr. 616 din 30 aprilie 2010 a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea formulată.

Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 178 din 22 septembrie 2010 a respins, ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei arătate, pentru motivele ce urmează:

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul a fost prizonier de război în U.R.S.S. în perioada 23 august 1944–23 iunie 1948 şi în temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990 prin sentinţa civilă nr. 240/1997 a Tribunalului Buzău i s-au acordat drepturile cuvenite.

Deşi reclamantului i-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 pentru a beneficia de prevederile acestui din urmă act normativ, întrucât măsura aplicată acestuia nu se încadrează în dispoziţiile art. 1, 3 şi 4.

Din moment ce situaţia reclamantului de prizonier de război nu intră în sfera de aplicare a art. 1, 3 şi 4 din Legea nr. 221/2009, nefiind condamnare cu caracter politic şi nici măsură administrativă cu caracter politic, în mod corect prima instanţă, făcând aplicarea textelor legale incidente în cauză, a respins acţiunea promovată de acesta.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât Legea nr. 221/2009 completează dispoziţiile Decretului-Lege nr. 118/1990, şi se referă aceloraşi categorii de persoane.

Se mai arată că prevederile art. 5 alin. (4) din lege arată că legea se aplică şi persoanelor cărora le-au fost recunoscute drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990.

Intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, deşi legal citat, nu a depus întâmpinarea prevăzută de art. 308 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând Decizia prin prisma motivului de nelegalitate invocat, a probatoriilor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, reţine caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed.

Decretul-Lege nr. 118/1990, astfel cum rezultă din titulatura actului normativ, a fost adoptat pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 06 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.

Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, priveşte persoanele care fie au fost condamnate politic, conform art. 1, fie au fost supuse unei măsuri administrative cu caracter politic luată de organele fostei miliţii sau securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă ori stabilirea de loc de muncă obligatoriu.

Din conţinutul celor două acte normative rezultă că reglementările privesc doar parţial aceleaşi categorii de persoane şi anume persoanele condamnate politic ori cele ce au suferit o măsură administrativă cu caracter politic.

Dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, invocate de recurent drept temei de drept al îndreptăţirii la realizarea pretenţiilor sale, nu indică categoria de persoane îndreptăţite la aplicarea Legii nr. 221/2009, ci stabileşte criteriile ce trebuie avute în vedere de instanţa de judecată la determinarea cuantumului despăgubirii acordat pentru daune morale, printre ele figurând şi măsurile reparatorii deja acordate persoanelor ce intră în sfera de aplicare a art. 1, 3 şi 4 din Legea nr. 221/2009.

Neîndoielnic că recurentul a suferit privaţiuni materiale şi morale în perioada prizonieratului, numai că legiuitorul Legii nr. 221/2009 nu a înţeles să includă şi prizonieratul în aria de aplicare a acestei legi, aşa cum a făcut-o prin Decretul-Lege nr. 118/1990.

Înalta Curte, pentru argumentele ce preced, reţinând că instanţa superioară de fond a aplicat corect legea situaţiei de fapt rezultă din probatoriul administrat, va respinge recursul ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B.V. împotriva deciziei civile nr. 178 din 22 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2011.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5154/2011. Civil. Despăgubiri Legea nr.221/2009. Recurs