ICCJ. Decizia nr. 5275/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5275/2011
Dosar nr. 19123/2/2005
Şedinţa publică din 20 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 202 din 09 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2545/2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia tardivităţii contestaţiei; a respins, ca tardiv formulată, contestaţia formulată de E.M.M., în contradictoriu cu pârâţii Prefectura Municipiului Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă în şedinţa publică din anul 2004 a admis excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata primei de asigurare, apreciind că această cerere este inadmisibilă în raport de dispoziţiile Legii nr. 10/2001 care reglementează regimul juridic al imobilelor preluate abuziv şi, totodată, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Ministerul Apărării Naţionale motivat de faptul că, reclamanta s-a adresat cu notificare numai Prefecturii Municipiului Bucureşti, astfel că pârâta Ministerul Apărării Naţionale nu are calitate procesuală pasivă în cererea având ca obiect obligaţia de a răspunde la notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.
S-a constatat că, în Şedinţa publică din 19 ianuarie 2005 pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a depus note scrise prin care solicită respingerea cererii ca inadmisibilă motivat de faptul că, obligaţia corelativă dreptului reclamantei de a primi răspuns la notificare în termen de 60 de, zile este reglementată de lege în sarcina unităţii deţinătoare a imobilului preluat abuziv de stat, iar nu în competenţa tuturor organelor statului aşa cum susţine reclamanta. A mai solicitat, de asemenea, respingerea cererii faţă de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice pentru lipsa calităţii procesuale pasive întrucât procedura de soluţionare a litigiilor, reglementată de art. 31 din Legea nr. 10/2001 este aplicabilă numai în cazul imobilelor preluate cu titlu valabil care sunt proprietatea unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, precum şi cele care au fost deţinute de o organizaţie cooperatistă şi au fost înstrăinate de către aceasta cu respectarea legii [art. 27 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 10/2001].
S-a dispus ataşarea la dosar a tuturor actelor depuse de către reclamantă împreună cu notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, înscrisurile fiind depuse la data de 01 martie 2005.
S-a considerat că în raport de înscrisurile depuse de către pârâtă din care rezultă că notificarea din 14 februarie 2002, formulată de către reclamantă a fost soluţionată prin procesul-verbal din 5 decembrie 2002 comunicat la 18 iunie 2003, invocând excepţia tardivităţii depunerii contestaţiei.
S-a menţionat asupra excepţiei invocate că, potrivit art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 Decizia emisă de către unitatea deţinătoare poate fi contestată în justiţie în 30 de zile de la data comunicării acesteia, dar aceasta a fost comunicată la 18 iunie 2003, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă la 27 iulie 2004, fiind depăşit termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta E.M.M., iar prin Decizia civilă nr. 20 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII–a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins ca nefondat apelul reclamantei pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Ministerul Apărării Naţionale, Curtea reţine că instanţa de fond, în mod corect, a reţinut faptul că reclamanta nu a notificat în condiţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 Ministerul Apărării Naţionale.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă s-a adresat cu notificare numai Prefecturii Municipiului Bucureşti, înregistrată din 14 februarie 2002, la care a şi primit răspuns prin adresa din 18 iunie 2003, astfel că în raport de obiectul cererii sale privind obligaţia de a răspunde la notificare Ministerul Apărării Naţionale nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata primei de asigurare de 5% lunar reţinută din solda lunară cuvenită autorului reclamant; Curtea reţine că, Tribunalul în mod corect a admis această excepţie, făcând o aplicare corectă a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 10/2001 şi în raport de care cererea reclamantei este inadmisibilă.
S-a reţinut astfel că, prima instanţă judicios şi temeinic a reţinut neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 27 alin. (4) constând în nerespectarea termenului de formulare a contestaţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (4) [art. 26 alin. (3) după republicare] din Legea nr. 10/2001, „Decizia sau după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare, sau, după caz, al unităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile", astfel că, Tribunalul în mod corect a apreciat că în raport de data comunicării procesului-verbal emisă de către Prefectura Municipiului Bucureşti, respectiv 18 iunie 2003, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă şi înregistrată la data de 27 iunlie 2004 la instanţă, este tardivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta E.M.M., solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte, prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine astfel că în mod greşit s-a reţinut excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în condiţiile în care prin Decretul nr. 68 din 24 februarie 1949 patrimoniul Casei O. a trecut în proprietatea Statului care prin Ministerul Apărării Naţionale va proceda la lichidarea lui.
Or, susţine reclamanta, imobilele a căror contravaloare o solicită, se află în patrimoniul ministerului, situaţie în care acesta are calitate procesuală pasivă.
Se mai arată că, prin actele depuse a solicitat măsuri reparatorii pentru că fiind persoană asociată a persoanei juridice, nu era în măsură să primească efectiv bunurile imobile, deoarece nu era singurul proprietar, ci la nivelul anului 1940 erau 60.000 membri, situaţie în care restituirea în natură este imposibilă.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Astfel notificarea reclamantei înaintată în condiţiile Legii nr. 10/2001 a fost soluţionată la 5 decembrie 2002 prin respingerea ei şi comunicată această soluţie la 18 iunie 2003 de către Prefectura Municipiului Bucureşti.
Or, în temeiul art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, termenul în care putea fi atacată în instanţă soluţia de respingere a notificării, este de 30 de zile de la data comunicării ei.
Cum, acţiunea a fost înaintată doar la 27 iulie 2007, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 a fost depăşit, motiv pentru care este incidentă excepţia dirimantă şi absolută a tardivităţii.
Din perspectiva incidenţei acestei excepţii absolute şi dirimante , susţinerile recurentei sunt nu numai nefondate, dar ele nici nu se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care ,recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta E.M.M. împotriva deciziei nr. 20A din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5261/2011. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 5255/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
