ICCJ. Decizia nr. 5279/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5279/2011
Dosar nr. 5450/100/2008
Şedinţa publică din 20 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 185 din data de 04 februarie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 5450/100/2008 al Tribunalului Maramureş s-a respins plângerea formulată de petentul M.D. împotriva dispoziţiei nr. AA/2008 emisă de intimatul Primarul Oraşului Borşa, judeţul Maramureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că petentul a formulat notificare la care nu a primit răspuns din partea intimatului.
Reclamând nesoluţionarea notificării, petentul s-a adresat instanţei şi prin sentinţa civilă nr. 98 din 28 ianuarie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 5584/100/2007, Tribunalul Maramureş a obligat intimatul la emiterea unei dispoziţii motivate.
Intimatul a emis dispoziţia nr. AA/2008, prin care a respins ca tardivă notificarea petentului. Împotriva acestei dispoziţii, petentul a formulat plângerea de faţă.
Raportat la data formulării notificării din 19 octombrie 2005, instanţa de fond a constatat că în mod corect s-a respins ca tardivă notificarea acestuia. De asemenea, s-a constatat că în CF nr.XX Borşa nu figurează menţiuni cu privire la preluarea imobilului de către Statul Român, figurând în continuare ca şi proprietar R.I., străbunicul petentului.
Având în vedere cele de mai sus, instanţa de fond a respins plângerea conform dispozitivului, petentul neformulând notificarea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, respectiv până la data de 14 februarie 2002.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul M.D., iar prin Decizia civilă nr. 213 din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, s-a admis apelul reclamantului şi s-a anulat hotărârea instanţei de fond cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Judecătoria Vişeu de Sus.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
Având în vedere faptul că atât prin cererea de chemare în judecată cât şi ulterior, pe tot parcursul procesului, reclamantul a solicitat restituirea terenului înscris în CF nr. XX Borşa, nr. cadastral ZZ în suprafaţă de 1.520 m.p., în calitate de moştenitor al proprietarului tabular R.I., prin acordarea despăgubirilor în bani conform prevederilor Legii nr. 18/1991, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 instanţa de apel a reţinut că în speţă tribunalul a schimbat în mod nejustificat şi nelegal obiectul cererii reclamantului încălcând astfel dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. potrivit căruia, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Ţinând seama de cererea reclamantului aşa cum a fost formulată s-a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, potrivit cărora „în scopul accelerării judecării plângerilor, contestaţiilor şi a altor litigii apărute în urma aplicării <LLNK 11991 18 11 201 0 34>Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale <LLNK 12000 1 10 201 0 16>Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor <LLNK 11991 18 11 201 0 34>Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale <LLNK 11997 16 10 201 0 17>Legii nr. 16/1997, cu modificările şi completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în faţa instanţelor judecătoreşti se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale C. proc. civ.", astfel încât obiectul prezentului litigiu îl reprezintă o cerere formulată în temeiul Legii nr. 18/1991, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, motiv pentru care în temeiul art. 1 pct. 1 C. proc. civ., reţine instanţa de apel competenţa materială de soluţionare a prezentului litigiu de fond funciar revine judecătoriei, Tribunalul pronunţând o hotărâre cu încălcarea normelor de competenţă materială, norme de procedură care au un caracter imperativ şi de la care nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primăria Oraşului Borşa solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului reclamantului.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Se susţine astfel că imobilul din litigiu vizează competenţa Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi nu a Comisiei de fond funciar.
Recurenta mai susţine că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., întrucât reclamantul a formulat plângere în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Astfel instanţa de apel a examinat cauza prin prisma principiului disponibilităţii în condiţiile în care reclamantul a arătat în acţiunea sa că obiectul dedus judecăţii vizează dispoziţiile Legii nr. 18/1991.
Or, principiul disponibilităţii alături de cel al contradictorialităţii şi al dreptului la apărare se circumscriu notiunii de proces echitabil în condiţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Din această perspectivă, instanţa de apel a dat eficienţă atit principiului disponibilităţii cât şi al dreptului la un proces echitabil.
Principiul disponibilităţii este consacrat în dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
Potrivit principiului sus-evocat părţile pot determina nu numai existenţa procesului prin declanşarea procedurii judiciare şi prin libertatea de a pune capăt procesului, ci pot determina şi conţinutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privinţa obiectului, şi a participanţilor la proces, a fazelor şi etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.
Procesul civil fiind cârmuit de principiul disponibilităţii, în sens material cuprinde următoarele drepturi:
- dreptul persoanei interesate de a primi sau nu procesul civil, dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării; dreptul de a renunţa la judecată sau la dreptul subiectiv, dreptul de achiesare şi de a stinge litigiul printr-o tranzacţie, precum şi dreptul de a ataca sau nu pe căile legale de atac, hotărârea judecătorească şi dreptul de a solicita executarea hotărârilor judecătoreşti.
Astfel, dacă formulările părţilor sunt confuze, împiedicând determinarea obiectului cererii de chemare în judecată, instanţa în baza rolului activ are obligaţia, respectând principiul contradictorialităţii, să solicite precizările necesare, cu finalitatea de a evita (în favoarea respectării disponibilităţii) un ultra sau minus petit.
Din această perspectivă şi a celor expuse şi în vederea respectării principiului disponibilităţii şi al dreptului la un proces echitabil în condiţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, criticile aduse hotărârii instanţei de apel sunt nu numai nefondate, dar şi neavenite, şi de altfel ele nu se circumscriu nici dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Oraşului Borşa împotriva deciziei nr. 213A din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimatul M.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5278/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5258/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
