ICCJ. Decizia nr. 5325/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5325/2011
Dosar nr. 47855/42/2005
Şedinţa publică din 21 iunie 2011
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1008 din 06 octombrie 2005, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de contestatorii P.M.-A. şi P.S. împotriva sentinţei civile nr. 162 din 02 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Râmnicu-Sărat.
A schimbat în parte sentinţa, în sensul că despăgubirile vor fi acordate pentru suprafaţa de 1.153 m.p., în loc de 1.022 m.p. şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei sus-menţionate.
La data de 01 iulie 2010, reclamantul P.S. în calitate de unic moştenitor al defunctului P.M.-A., a formulat în temeiul art. 2811 C. proc. civ., o cerere de lămurire a înţelesului şi întinderii dispozitivului deciziei nr. 1008 din 06 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În motivarea în fapt a acestei cereri, petentul a arătat că dispozitivul deciziei sus-menţionate este neclar, deoarece instanţa nu a indicat întinderea dreptului cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru imobilul-teren, în suprafaţă de 1.153 m.p. şi a solicitat a se menţiona în cuprinsul hotărârii, întinderea dreptului, respectiv cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin, cu titlul de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 1.153 m.p. la preţul de 4.158 RON/m.p., actualizaţi, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză efectuat de B.E.
Prin încheierea din 21 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petent cu privire la lămurirea înţelesului şi întinderii dispozitivului deciziei nr. 1008 din 06 octombrie 2005 dată de aceeaşi instanţă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, prin Decizia civilă nr. 1008 din 06 octombrie 2005, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul reclamanţilor şi a schimbat în parte sentinţa Tribunalului Buzău, în sensul că a stabilit că despăgubirile vor fi acordate pentru suprafaţa de 1.153 m.p., în loc de 1.022 m.p., cât a stabilit Tribunalul, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei civile nr. 162 din 02 martie 2005.
În raport de obiectul contestaţiei, prin care reclamanţii au solicitat anularea parţială a dispoziţieidin 02 noiembrie 2004 emisă de Primăria Municipiului Râmnicu-Sărat, în faţa instanţei de fond aceştia nu au solicitat se a menţiona şi cuantumul despăgubirilor, deşi expertiza a fost dispusă de tribunal, ca instanţă de fond, iar sub un alt aspect, această cerere nu poate fi primită, întrucât valoarea despăgubirilor trebuie stabilită în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva încheierii dată în camera de consiliu la data de 21 septembrie 2010 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs contestatorul P.S., indicând ca temei de drept, prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a arătat că nelegalitatea încheierii constă în omisiunea instanţei de a preciza întinderea dreptului de proprietate, cu privire la cuantumul despăgubirilor pentru imobilul-teren, în suprafaţă de 1.153 m.p. situat în Râmnicu-Sărat strada A., judeţul Buzău şi nemenţionarea sumei, conform raportului de expertiză întocmit de expert sing. B.E., respectiv de 4.158 RON/m.p., actualizaţi.
Arată că respingerea cererii de lămurire a înţelesului şi întinderii dispozitivului nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii şi solicită admiterea recursului, în sensul modificării încheierii atacate şi admiterii pe fond a cererii de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 1008 din 06 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Recurentul-contestator susţine, în precizările depuse la dosar, recurs, că a înţeles să critice sentinţa nr. 162 din 02 martie 2005 a Tribunalului Buzău doar sub aspectul întinderii suprafeţei de teren la care avea dreptul să primească despăgubiri, nu şi acela al stabilirii cuantumului despăgubirilor.
Recursul declarat de reclamantul P.S. este nefondat sub toate motivele invocate şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".
Deşi această instituţie permite lămurirea întinderii şi înţelesului dispozitivului, este de observat însă că, motivele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei pronunţate în dispozitiv, nu intră sub incidenţa procedurii prevăzute de art. 2811 din acelaşi cod, ceea ce este susceptibil de lămurire, fiind doar dispozitivul hotărârii judecătoreşti.
În acest sens, este de observat că o parte din criticile formulate în recursul declarat de către contestator împotriva încheierii din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti vizează interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii (art. 304 pct. 8), nemotivarea soluţiei de respingere a cererii de îndreptare şi lămurire a dispozitivului (art. 304 pct. 7), ceea ce excede cadrului reglementat prin instituţia prevăzută de art. 2811 C. proc. civ.
Referitor la criticile încadrate de contestator în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv aplicarea greşită a legii este de arătat că nici acestea nu pot fi reţinute sub aspectul nelegalităţii încheierii atacate.
Potrivit precizărilor depuse de către contestatorul P.S. la motivele de recurs, în cuprinsul cărora acesta menţionează expres, că nu a cerut instanţei de judecată a stabili cuantumul despăgubirilor, cererea de lămurire a dispozitivului deciziei nu este fondată.
Aşa fiind, nemulţumirea petentului ce vizează întinderea dreptului de proprietate sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor nu a făcut obiectul contestaţiei sale, şi este de observat că, în realitate, prin cererea de lămurire a înţelesului dispozitivului deciziei nr. 1008/2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, petentul nu a urmărit lămurirea dispozitivului acestei decizii, ci reactualizarea unei sume de bani, stabilită prin raportul de expertiză, operaţiune care, însă nu este posibilă prin intermediul mijlocului procedural ales de acesta, potrivit dispoziţiilor art. 2811 C. proc. civ.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, recursul declarat de reclamantul P.S. împotriva încheierii prin care s-a respins cererea acestuia, de lămurire a înţelesului şi întinderii dispozitivului deciziei civile nr. 1008 din 06 octombrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.S. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 21 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5331/2011. Civil. Fond funciar. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 5324/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
