ICCJ. Decizia nr. 5327/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5327/2011
Dosar nr. 4300/97/2009
Şedinţa publică din 21 iunie 2011
Deliberând asupra recursurilor civile de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 135 din 06 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a fost admisă, în parte, acţiunea precizată formulată de reclamantul K.E., în temeiul Legii nr. 221/2009 şi a fost obligat pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, să-i plătească reclamantului suma de 10.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de acesta, prin condamnarea cu caracter politic, în baza sentinţei nr. 354/1956 a Tribunalului Militar Cluj, precum şi suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa nr. 354/1956 a Tribunalului Militar Cluj, reclamantul a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uneltire contra ordinii sociale, pedeapsă din care a executat 6 ani şi 3 luni, că potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 constituie de drept condamnare cu caracter politic cea pronunţată pentru infracţiunea ce a atras condamnarea reclamantului, situaţie în care acesta este îndreptăţit la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, în cuantum de 10.000 euro.
Apelul declarat de pârât a fost admis, prin Decizia nr. 131/A din 23 septembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, a fost schimbată în parte sentinţa tribunalului, în sensul că a fost redus cuantumul despăgubirilor la suma de 6.500 euro sau echivalentul în lei la data plăţii şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părţi.
Reclamantul şi-a încadrat recursul în prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. şi a susţinut că ulterior pronunţării deciziei atacate, Curtea Constituţională a hotărât că plafonarea despăgubirilor la 10.000 euro, prin OUG nr. 62/2010 este neconstituţională şi că raportat la prejudiciul moral suferit este exagerat de mică suma stabilită de instanţa de apel.
Prin recursul încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., pârâtul a susţinut, în esenţă, că suma stabilită de Curtea de Apel este exagerat de mare şi constituie venituri nejustificate.
Recursul reclamantului este fondat, iar cel al pârâtului este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Prima critică formulată de recurentul-reclamant privitoare la Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale este neîntemeiată, deoarece această decizie este ulterioară celei pronunţată de curtea de apel.
Cu privire la cuantumul daunelor morale, recursul reclamantului este fondat, iar cel al pârâtului este nefondat.
Legiuitorul nu a stabilit criterii legale pentru determinarea prejudiciului moral.
Doctrina şi jurispiudenţa au consacrat însă anumite criterii pentru cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral, cum este echitatea, criterii ce decurg din principiul reparării integrale a prejudiciului.
Instanţa are obligaţia să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, care să permită celui prejudiciat anumite avantaje de natură a atenua suferinţele morale, fără a se ajunge în situaţia îmbogăţirii fără just temei.
În termenii Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, criteriul echităţii în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în acelaşi timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului şi nici venituri nejustificate pentru victimă.
Curtea va constata că suma de 10.000 euro stabilită de instanţa de fond, reflectă menţinerea echilibrului în raport de prejudiciul moral suferit de reclamant, prin condamnarea cu caracter politic.
În consecinţă, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a fi admis recursul declarat de reclamant, a fi modificată Decizia atacată, în sensul respingerii apelului pârâtului şi a fi respins, ca nefondat recursul declarat de acesta din urmă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul K.E. împotriva deciziei nr. 131/A din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia civilă.
Modifică Decizia atacată, în sensul că respinge ca nefondat, apelul declarat de pârât împotriva sentinţei nr. 135 din 06 mai 2010 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, pe care o menţine.
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice pentru Statul Român reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5344/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5328/2011. Civil → |
|---|
