ICCJ. Decizia nr. 5383/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5383/2011
Dosar nr. 5928/1/2010
Şedinţa publică din 23 iunie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 296 A din 06 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul declarat de reclamanţii S.I.M. şi S.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 164 din 1 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că tribunalul şi-a fundamentat soluţia dispusă, prezentând argumentele de fapt şi de drept, reliefând de ce a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (2) şi cele ale art. 19 din Legea nr. 10/2001, precum şi motivele pentru a considerat că nu sunt incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Din rapoartele de expertiză efectuate în cauză rezultă că pe terenul preluat abuziv de stat de la autorul contestatorilor, în suprafaţă de 5.536,30 mp, aflat în incinta pârâtei, există mai multe corpuri de construcţii. Suprafaţa construită la sol a construcţiilor nou edificate este 909,44 mp, astfel încât depăşeşte cu peste 100% aria desfăşurată iniţial a construcţiilor deja existente la momentul preluării.
Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că imobilul compus din teren şi clădiri constituie în prezent obiectiv militar.
Prin Decizia civilă nr. 3364 din 27 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, s-a soluţionat acţiunea în revendicare formulată de aceiaşi contestatori, cu privire la acelaşi imobil, respinsă irevocabil prin reţinerea faptului că face parte din domeniul public al statului şi nu poate fi readus în domeniul privat al unei persoane fizice.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 10 alin. (2) şi 4 din Legea nr. 10/2001 rezultă că pentru terenurile afectate de investiţii de interes public măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
În lista anexă la Legea nr. 10/2001 nu s-a prevăzut posibilitatea restituirii obiectivele militare.
2. Recursul
2.1. Motive
Reclamanţii au declarat recurs prin care au formulat următoarele critici:
În mod greşit a considerat instanţa de apel că Decizia dată în acţiunea în revendicare are putere de lucru judecat pentru că instanţa nu poate să valideze raptul istoric şi în contestaţia întemeiată pe Legea nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât cererea introductivă a fost formulată anterior soluţionării cauzei a cărei soluţie este atacată.
Legiuitorul dacă a prevăzut chiar posibilitatea admiterii depunerii notificărilor în temeiul Legii nr. 10/2001, chiar în cazul respingerii oricărei acţiuni care viza proprietatea, cu atât mai mult în cazul cererilor nesoluţionate aflate pe rolul instanţelor se poate promova o nouă contestaţie, indiferent de Decizia pronunţată în cealaltă cauză.
În cauză s-a produs o gravă discriminare faţă de familia S., în condiţiile în care familii obişnuite şi-au recuperat proprietăţile, în condiţii similare.
Greşit a considerat instanţa că imobilul nou reprezintă 100% din aria desfăşurată totală a imobilelor construite iniţial de autorii recurenţilor şi trebuia să constate că niciodată dreptul de proprietate al recurenţilor nu a încetat.
Fondul Proprietatea nu funcţionează şi nu poate oferi recurenţilor o justă despăgubire pentru un imobil situat în centrul Bucureştiului şi care are o suprafaţă de 5.000 mp.
2.2. Întâmpinarea
Intimatul pârât Serviciul de Informaţii Externe a depus întâmpinare prin care, în principal, a solicitat constatarea nulităţii recursului întrucât nu se încadrează în prevederile art. 304 C. proc. civ.
În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, instanţa de apel făcând aplicarea corectă a dispoziţiilor legilor materiale incidente în cauză.
2.3. Analiza recursului
Din analiza criticilor formulate de recurenţi, Înalta Curte a considerat că, întrucât acestea vizează, pe de o parte, aplicarea greşită a prevederilor art. 1201 C. civ., iar, pe de altă parte, aplicarea greşită a prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, pot fi încadrate în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul pârât Serviciul de Informaţii Externe va fi respinsă ca nefondată.
Pe fond, recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Argumentul hotărâtor în baza căruia instanţele de fond au respins solicitarea de restituire în natură a imobilului solicitat de către reclamanţi l-a constituit faptul că, faţă de natura juridică a acestuia, nu face parte dintre imobilele cărora le este aplicabilă anexa nr. 2 la Legea nr. 10/2001.
Astfel, lucru necontestat nici de către reclamanţi, imobilul este folosit de către Serviciul de Informaţii Externe, fiind un obiectiv militar.
Lista imobilelor ce intră sub incidenţa art. 16 din Legea nr. 10/2001, potrivit anexei 2 lit. a) la lege, este una limitativă, iar nu enunţiativă, respectiv: imobile ocupate de unităţi şi instituţii de învăţământ din sistemul de stat (grădiniţe, şcoli, licee, colegii, şcoli profesionale, şcoli postliceale, instituţii de învăţământ superior); imobile ocupate de unităţi sanitare şi de asistenţă medico-socială din sistemul public (creşe, cămine-spital pentru bătrâni, spitale, centre de plasament, case de copii); imobilele ocupate de administraţii financiare, trezorerii, ministere şi alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, parchete, judecătorii, tribunale, curţi de apel, poliţie, poliţie de frontieră, jandarmerii, servicii publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, sedii vamale, arhive naţionale, direcţii judeţene, case de asigurări de sănătate, primării, prefecturi, consilii locale şi judeţene, inspectorate şcolare şi imobilele ocupate de instituţii publice de cultură: teatre, opere, biblioteci, muzee, filarmonici, centre de cultură.
Imobilele ocupate de organe ale securităţii statului nefigurând în această listă, înseamnă că în concepţia legiuitorului nu pot fi restituite în natură, nefiindu-le aplicabile prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001.
În aceste condiţii, modificările aduse imobilului ce formează obiectul notificării transmise de reclamanţi nu prezintă relevanţă, art. 19 din lege nefiind incident.
Drept urmare, instanţele de fond au făcut aplicarea şi interpretarea corectă a art. 16 din Legea nr. 10/2001, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Împrejurarea că instanţa de apel a reţinut şi efectul negativ, faţă de reclamanţi, al autorităţii lucrului judecat al deciziei prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că imobilul revendicat nu poate fi restituit în natură, făcând parte din domeniul public al statului, trebuie înţeleasă doar ca un argument suplimentar, iar nu hotărâtor, în motivarea soluţiei date, cât priveşte apartenenţa imobilului la domeniul public al statului. Acest lucru este posibil, faţă de faptul că prin Decizia nr. 1055/2008 Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 47 din Legea nr. 10/2001 care îngăduia, persoanelor ale căror acţiuni în revendicare fuseseră respinse, să solicite măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
În fine, nu este întemeiată nici critica privitoare la faptul că reclamanţii au fost discriminaţi prin soluţia dată de instanţele de fond, în raport cu „familii obişnuite", deoarece nicio persoană, indiferent de poziţia sa socială, nu poate obţine restituirea în natură a imobilului aflat în situaţia celui din litigiu.
Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Serviciul de Informaţii Externe.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii S.I.M. şi S.S.D. împotriva deciziei nr. 296 A din 06 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5380/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5376/2011. Civil → |
|---|
