ICCJ. Decizia nr. 5427/2011. Civil. Reparare prejudicii erori judiciare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5427/2011
Dosar nr. 8741/95/2009
Şedinţa publică din 23 iunie 2011
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.11.2009, reclamantul T.V. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru obligarea acestuia la plata sumei de 22.983 RON, sumă ce reprezintă rata de inflaţie pentru perioada decembrie 2006-iulie 2009 pentru daunele materiale de 61.926 RON acordate prin Decizia civilă nr. 5100 din 29 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi la plata sumei de 4.520 RON reprezentând diferenţa actualizată a daunelor morale de 50.000 RON acordate prin sentinţa nr. 27 din 22 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 4123/95/2007.
În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 504, 506 C. proc. pen., art. 5 alin. (5) din C.E.D.O. şi art. 998-999 C. civ.
Prin sentinţa civilă 137 din 5 mai 2010 a Tribunalului Gorj s-a admis acţiunea precizată, fiind obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 22.983 RON, sumă ce reprezintă rata de inflaţie pentru perioada decembrie 2006-iulie 2009, raportată la sumele de 61.926 RON şi 50.000 RON, precum şi la suma 400 RON reprezentând onorariu expert şi onorariu avocat.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut că plata daunelor morale stabilite prin hotărârile judecătorești pronunțate în litigiul anterior a fost efectuată de Statul Român prin D.G.F.P. la 3 august 2009, aşa cum rezultă din extrasul de cont aflat la dosar.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat suma de 22.983 RON, sumă ce s-a considerat că trebuie să fie plătită reclamantului de către Statul Român prin Ministerul Finanţelor, în baza dispoziţiilor art. 998-999 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.
În motivarea apelului declarat de reclamant s-a solicitat ca instanţa să se pronunţe cu privire la solicitarea reclamantului de a fi obligat statul la plata sumei de 22.983 RON actualizată la data plăţii efective.
Statul Român a motivat apelul susţinând că instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, că nu s-a observat faptul că prin acţiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 4123/95/2007 reclamantul a solicitat indexarea daunelor, însă instanţele nu au acordat această actualizare.
S-a arătat că, potrivit practicii instanţei supreme, daunele morale nu pot fi actualizate, cuantificarea exactă fiind posibilă doar în cazul daunelor materiale.
Prin Decizia civilă nr. 250 din 9 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, au fost respinse ambele apeluri.
Critica formulată de reclamant privind neacordarea despăgubirilor actualizate pentru viitor, până la plata efectivă, s-a reținut a fi nefondată, deoarece tribunalul nu a fost investit cu o astfel de cerere.
S-a reținut a fi nefondată susţinerea pârâtului în sensul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, deoarece în finalul considerentelor s-a arătat că pretenţiile pot fi solicitate şi pe cale separată, tribunalul arătând că nu se poate reţine apărarea pârâtului.
Chiar dacă reclamantul nu a declarat apel sau nu a solicitat completarea hotărârii, el este îndreptăţit să solicite şi pe cale separată acoperirea integrală a prejudiciului cauzat, care constă în veniturile nerealizate de la data arestării, până la plata efectivă a sumelor de bani de către statul pârât.
De asemenea, chiar dacă ar fi fost formulată cererea de reactualizare şi anterior, dar instanţa a omis să se pronunţe asupra ei, în situaţia în care această cerere ar fi făcut obiectul litigiului anterior şi ar fi putut fi examinată, reclamantul avea la îndemână posibilitatea formulării unei cereri distincte în instanţă de chemare în judecată pentru capătul de cerere omis a fi soluţionat, câtă vreme nu-i putea fi opusă excepţia autorităţii de lucru judecat. Şi în acest caz cererea de chemare în judecată ar fi fost admisibilă întrucât reclamantul nu putea fi obligat să utilizeze o anumită cale procedurală pentru realizarea drepturilor sale, în condiţiile în care normele procedurale nu impun astfel de restricţii.
Ca urmare, admisibilitatea acţiunii de faţă derivă din aplicarea principiului reparării integrale a daunelor, atât sub aspectul pagubei efective cât şi a prejudiciului nerealizat, iar promovarea cererii pe cale principală este posibilă şi pentru că actualizarea despăgubirilor din momentul la care au fost stabilite prin expertiză până la data plăţii efective nu a făcut obiectul judecăţii în litigiul anterior.
În litigiul anterior s-a stabilit cuantumul despăgubirilor materiale până în luna decembrie 2006, însă prejudiciul nu a fost calculat pentru întreaga perioadă de timp cât el s-a produs, adică de la data arestării până la plata efectuată în luna august 2009.
Susţinerea pârâtului în sensul că daunele morale nu pot fi actualizate nu poate duce la admiterea apelului. Astfel, reactualizarea daunelor morale s-a făcut de la momentul stabilirii lor de către prima instanţă, până la plata efectivă, acest cuantum nefiind modificat în căile de atac, aşa încât tribunalul nu a intervenit asupra cuantificării făcute de instanţa anterioară, ci a stabilit valoarea actuală a creanţei reclamantului faţă de stat, potrivit principiului nominalismului monetar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, nemulțumit de faptul că ambele instanțe au respins actualizarea sumei până la data efectuării plății efective, iar cu ocazia dezbaterilor orale, a solicitat admiterea recursului și "majorarea cuantumului stabilit prin expertiză".
Împotriva aceleiași decizii a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Gorj, în numele Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă că prin acţiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr. 4123/95/2007 reclamantul a solicitat indexarea daunelor morale şi materiale, însă nici instanţa de fond, nici cea de apel nu au acordat această indexare, situaţie în care avea posibilitatea de a formula critici sub acest aspect pe calea recursului, ceea ce nu a făcut, că reclamantul avea deschisă calea revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 din C. proc. civ. şi că acţiunea este inadmisibilă.
Analizând recursurile, din prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 27 din 22 februarie 2008 a Tribunalului Gorj a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâtului, având ca obiect reparare prejudicii erori judiciare și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 351 RON daune materiale şi 50.000 RON daune morale faţă de reclamantul T.V.
Prin Decizia nr. 261 din 4 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, au fost majorate daunele materiale la 25.707 RON, iar prin Decizia civilă nr. 5001 din 29 aprilie 2009 a I.C.C.J. au fost majorate daunele materiale la 61.926 RON.
Plata daunelor a fost efectuată de Statul Român prin D.G.F.P. la data de 3 august 2009.
Înalta Curte apreciază că demersul juridic având ca obiect obținerea daunelor morale și materiale urmare a arestării ilegale s-a finalizat prin punerea în executare a hotărârii judecătorești, astfel încât reclamantul nu mai are dreptul de a solicita reactualizarea sumelor deja încasate, prin inițierea unui nou demers judiciar.
Din probele administrate rezultă clar că pârâta a achitat suma la care a fost obligată, iar reactualizarea sumei putea fi cerută până la momentul efectuării plății, și nu printr-o cerere ulterioară.
Actualizarea daunelor, în contextul încasării acestora, înseamnă o revenire asupra acestora, nefiind o măsura cu caracter compensatoriu menită să asigure aceeași valoare reală a despăgubirilor.
În realitate, pe această cale, prin admiterea pretențiilor reclamantului deduse judecății de față, se încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești anterioare prin care s-au stabilit daunele morale și materiale și, implicit, principiul securității juridice.
Prin urmare, aplicând rata inflației la valoarea daunelor stabilite în litigiul anterior, judecătorul ar înfrânge puterea de lucru judecat al hotărârii pronunțate, mai ales că, prin neacordarea acestor actualizări nu s-ar afecta conținutul real al acestora.
Deşi daunele morale nu pot fi supuse unei cuantificări exacte, cuantumul reparaţiei morale este unul simbolic şi nu ţine seama de principiul reparaţiei integrale care guvernează această materie.
Mai mult, nu există nici un act normativ care să consacre posibilitatea actualizărilor daunelor morale, după încasarea acestora, iar în privința daunelor materiale, din expertiza efectuată în dosarul nr. 4123/95/2007, rezultă că acestea au fost calculate pentru stabilirea drepturilor salariale cuvenite persoanei arestate, cu aplicarea coeficientului de inflație, deci au fost deja actualizate.
Asupra acestui aspect, este de reținut că, prin Decizia civilă nr. 5253 din 21 decembrie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, s-a statuat că numai despăgubirile civile reprezentând salariul de care a fost lipsit cel în cauză pe întreaga perioadă a arestării și până la rămânerea definitivă a hotărârii de achitare sunt supuse reactualizării în raport de rata inflației.
Deşi prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Gorj nr. 4123/95/2007, reclamantul a solicitat obligarea Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata daunelor morale şi materiale indexate, conform coeficientului de inflaţie, nici instanţa de fond, nici cea de apel nu au acordat această indexare, iar prin recursul soluţionat prin Decizia nr. 5001 din 29 aprilie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, reclamantul nu a formulat critici sub acest aspect.
Conform art. 3712 alin. (3) din C. proc. civ. dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilită în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, şi la actualizarea acestei sume, iar în cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de rata inflaţiei calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.
Cum reclamantul nu a solicitat actualizarea sumelor reprezentând daune morale şi materiale nici cu ocazia executării titlului executoriu, plata fiind efectuată la data de 3 august 2009, prezenta acţiune nu poate fi primită.
Din expunerea considerentelor ce preced, se poate concluziona că, în ceea ce privește critica formulată de reclamant privind neacordarea despăgubirilor actualizate pentru viitor, până la plata efectivă a efectuării plății, aceasta nu este întemeiată, neavând nici un suport juridic și, prin urmare, recursul declarat de acesta nu este fondat.
În consecinţă, conform art. 314 din C. proc. civ., recursul declarat de către pârâtă urmează a fi admis, a fi casate ambele hotărâri şi a fi respinsă acţiunea formulată de reclamantul T.V., iar recursul declarat de către reclamant urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Gorj împotriva deciziei civile nr. 250 din 09 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi sentinţa civilă nr. 137 din 05 mai 2010 a Tribunalului Gorj, secţia civilă şi, în rejudecare, respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul T.V.
Respinge recursul declarat de reclamantul T.V. împotriva deciziei civile nr. 250 din 09 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5426/2011. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 5428/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
