ICCJ. Decizia nr. 5437/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5437/2011
Dosar nr.4069/87/2008
Şedinţa publică din 23 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la art. 222, art. 282 C. muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 şi art. 38 alin. (2) din Legea nr. 154/20033, raportat la dispoziţiile art. 1, art. 41, art. 53 din Constituţie.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut următoarele.
Textele în discuţie, criticate prin prisma posibilităţii sindicatelor de a sta în proces, nu au nicio relevanţă în soluţionarea prezentei cauze, ce pune în discuţie existenţa unui drept salarial, izvorât din convenţiile colective de muncă, pretins de salariaţi a căror calitate procesuală activă nu este negată. Condiţia pertinenţei excepţiei în proces a fost constant explicată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale ca rezidând în cerinţa caracterului efectiv, realmente util al dispoziţiilor criticate pentru soluţia procesului. Or, în speţă, consideraţiile recurentei, bazate pe o interpretare proprie cu privire la posibilitatea participării sindicatelor în proces, nu interferează deloc cu soluţionarea acestuia, reprezentând simple speculaţii teoretice,ocazionate de acest gen de litigii, dar inutile practic în prezenta cauză, de vreme ce sindicatul nu este parte şi nici reprezentant al părţii, după cum pârâta-recurentă nici nu a formulat vreo cerere de introducere în cauză a organizaţiei sindicale, uzând de vreuna din modalităţile procedural-civile prin care se pot introduce terţi în proces şi care să-i fi fost respinsă. Mai mult, nu a justificat în nici un fel interesul şi utilitatea chemării în judecată a sindicatului, în condiţiile în care titularul dreptului salarial pretins este salariatul, calitatea de pârât neputând reveni decât unităţii angajatoare, iar procesul se judecă prin prisma obiectului acţiunii introductive, temeiurilor de fapt şi de drept ale acesteia şi motivelor de recurs, nici unele nici altele neantamând chestiunea participării procesuale a sindicatelor.
Din această perspectivă, necesitatea ca sindicatul să stea în proces, învederată de recurentă, reprezintă o simplă eventualitate, care nu justifică intervenţia Curţii Constituţionale, ţinute să efectueze un control pe cale de excepţie,ca modalitate defensivă prin care partea se apără împotriva unei norme care i se aplică, criticând-o pentru neconformitate cu legea fundamentală,în sistemul dreptului românesc nefiind recunoscută contestarea neconstituţionalităţii legii pe cale de acţiune, într-un soi de "actio popularis", la îndemâna oricărei persoane interesate să-şi confrunte părerile despre neconstituţionalitatea legilor cu opinia oficială a instanţei de contencios constituţional.
În consecinţă, potrivit celor expuse, Curtea constată că excepţia invocată este nepertinentă, fără nicio relevanţă pentru soluţionarea cauzei, astfel că, în aplicarea art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, va respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
În considerarea atitudinii procesuale a pârâtei-recurente, constând în invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate vădit inutile, faţă de practica constantă a justiţiabilului P. SA de a apela la acest mijloc legal în mod repetat, abuziv şi şicanatoriu, ca la un subterfugiu pentru trenarea judecăţii, reînnoindu-şi excepţia de fiecare dată când cea invocată anterior a fost respinsă , ca inadmisibilă sau neîntemeiată (în acest sens, deciziile nr. 1005/2009, publicată în M.Of. nr. 575/2009 şi nr. 1015/2009 publicată în M.Of. nr. 547/2009 ale Curţii Constituţionale), în aplicarea art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., va aplica acestuia maximul amenzii prevăzute de lege pentru formularea cu rea-credinţă a cererii vizând excepţia de neconstituţionalitate, în valoare de 700 lei.
Împotriva susmenţionate încheierii a declarat recurs pârâtul SC P. SA Membru OMV Grup care a susţinut că în mod greşit s-ar fi respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
La data de 25 martie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că părţile, legal citate, nu s-au înfăţişat şi nici nu au solicitat, în scris, judecarea procesului în lipsa lor. În consecinţă, instanţa a dispus prin încheiere suspendarea judecării cauzei conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
De la acea dată nici una dintre părţi nu a stăruit în judecarea pricinii şi nu s-a prezentat în faţa Înaltei Curţi nici măcar atunci când cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea perimării, la data de 19 aprilie 2011.
Aşa fiind, se va constata că sunt în mod cumulativ întrunite condiţiile prevăzute de art. 248 C. proc. civ. pentru a se constata perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva încheierii de şedinţă din 28 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5445/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5433/2011. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
