ICCJ. Decizia nr. 5472/2011. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5472/2011
Dosar nr. 8048/30/2007
Şedinţa publică din 24 iunie 2011
Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia civilă, reclamantul Ş.C.T. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA solicitând ca terenul expropriat, în suprafaţă de 546 mp, să fie încadrat în categoria intravilan şi, ca atare, să i se acorde despăgubiri de 50 euro/mp (28.300 euro) pentru această suprafaţă, precum şi suma de 59.550 euro pentru prejudiciul produs prin exproprierea suprafeţei de 625 mp, ca urmare a realizării unei zone de securitate şi de rezervă, contestând Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 4 din 10 octombrie 2007, prin care s-a stabilit valoarea de 15 euro/mp.
Prin sentinţa civilă nr. 1012/ PI din 26 martie 2009, Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea, a obligat pârâtul să plătească reclamantului 30 euro/mp pentru terenul expropriat în suprafaţă de 546 mp, înscris în C.F. Lugoj, respectiv 16.380 euro, suma urmând a fi achitată în lei la cursul B.N.R. din ziua efectuării plăţii, respingând cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a realizării unei zone de protecţie.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul este proprietarul terenului în suprafaţă de 3.600 mp, înscris în C.F. Lugoj.
Din acest teren i s-a expropriat o suprafaţă de 546 mp, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 4 din 10 octombrie 2007, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Lugoj.
Prin aceeaşi hotărâre s-a stabilit ca valoarea despăgubirii să fie de 15 euro/mp, faţă de împrejurarea că terenul expropriat se află in extravilanul localităţii Lugoj.
Din hotărârea Consiliului Local Lugoj nr. 146 din 25 noiembrie 1999, precum şi din adresa Primăriei Lugoj nr. 66276 din 22 octombrie 2007, instanţa de fond a reţinut că terenul de 3.600 mp înscris în C.F. Lugoj face parte din extravilanul extins al localităţii Lugoj, astfel că valoarea despăgubirii nu a fost corect calculată.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirii pentru suprafaţa expropriată de 546 mp, în cauză a fost efectuată o expertiză, prin care s-a stabilit o valoare de 30 euro/mp.
La data de 9 martie 2009 pârâtul a solicitat o contraexpertiză, susţinând că valoarea reală a terenului este de 15 euro/mp şi că experţii nu au folosit nici o metodă de evaluare folosită pentru stabilirea valorii de circulaţie a terenurilor.
În sprijinul noii cereri de probaţiune, pârâtul a invocat raportul de evaluare întocmit la 2 martie 2007 de către SC C. SA Timişoara.
Instanţa a înlăturat această nouă cerere de probaţiune deoarece valoarea de 15 euro/mp stabilită prin raportul de evaluare menţionat si invocată de pârât este pentru terenuri extravilane, ori, terenul de 546 mp expropriat, este intravilan, iar evaluarea terenului s-a făcut pentru luna martie 2007, deşi hotărârea de expropriere a fost emisă la 10 octombrie 2007, expertiza efectuată în cauză raportându-se la acea dată.
Nu în ultimul rând, chiar raportul de evaluare depus la dosar de pârât stabileşte pentru terenurile intravilane un preţ de 25 euro/mp in luna martie 2007.
Având în vedere că în anul 2007 preţul terenurilor a cunoscut un trend ascendent, instanţa a apreciat că in mod corect experţii au stabilit că în luna octombrie 2007 valoarea terenului era cu 5 euro/mp mai mare, fiind de notorietate că efectuarea unei lucrări de utilitate publică atrage in zona respectivă creşterea valorii terenurilor.
Prin urmare, instanţa a reţinut că valoarea terenului de 546 mp. era la data exproprierii de 30 euro/mp, adică 16.380 euro, experţii folosind în acest sens metoda comparaţiei directe si ţinând cont de situaţia de fapt a terenului, inclusiv sub aspectul amplasamentului, a vecinătăţilor şi a utilităţilor existente în zonă.
În consecinţă, s-a apreciat că cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor în cuantum de 50 euro/mp este întemeiată doar în parte.
Cât priveşte cererea de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul suferit ca urmare a constituirii de către pârât a unei zone de securitate si de rezervă, prima instanţă a reţinut că aceasta este nedovedită.
Astfel, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 4 din 10 octombrie 2007 nu se face nici o menţiune cu privire la instituirea unor restricţii intr-o anume zona de securitate si de rezervă.
Apoi, potrivit art. 17 alin. (2) din O.G. nr. 43/1997 zonele de protecţie rămân în gospodărirea persoanelor fizice care le au in proprietate cu obligaţia ca acestea, prin activitatea lor, să nu aducă prejudicii drumului sau derulării in siguranţa a traficului prin neasigurarea scurgerii apelor în mod corespunzător, executarea de construcţii, împrejmuiri sau plantaţii care sa provoace înzăpezirea drumului sau să împiedice vizibilitatea pe drum, executarea unor lucrări care periclitează stabilitatea drumului sau modifică regimul apelor subterane sau de suprafaţă, practicarea comerţului ambulant in zona drumului, în alte locuri decât cele destinate acestui scop.
Dacă aceste obligaţii sunt respectate, proprietarul terenului este liber să se bucure de dreptul său de proprietate, iar instituirea unor interdicţii legale pentru proprietarii terenului, nu creează prin ea însăşi un prejudiciu.
Concluziile expertizei sunt, în acest sens, contradictorii.
Astfel, într-o primă idee, prin expertiză se arată că preţurile terenurilor au crescut în zonă de la data emiterii hotărârii de expropriere, pentru ca imediat după aceea să se susţină că datorită crizei economice preturile au scăzut.
În cauză interesează dacă la data exproprierii valoarea terenului neexpropriat a scăzut, însă din expertiza efectuată instanţa reţine că acesta a crescut, astfel că nu poate fi vorba de un prejudiciu.
Pe de altă parte, tot prin expertiza efectuată s-a arătat că terenurile cu restricţii aflate în zona de protecţie a drumului de centură au pierdut din valoare, fără a fi prezentate argumente.
După cum s-a arătat, existenţa unor interdicţii nu reprezintă prin ea însăşi dovada unui prejudiciu, iar reclamantul nu a făcut dovada că intenţiona să execute anumite lucrări, pe care în prezent nu le mai poate efectua din cauza interdicţiilor legale de construire si că, în acest fel, preţul terenului a scăzut.
Nu în ultimul rând, expertiza a arătat că în urma exproprierii terenul neexpropriat a sporit în valoare ca urmare a realizării obiectivului de utilitate publică.
Expertiza a precizat, însă, că acest spor este fictiv şi doar la nivelul cererii, prin creşterea preţului de câtre vânzător.
La nivelul ofertei, expertiza a arătat că puţine terenuri se valorifică la preţuri mari din cauza crizei economice.
Dar, în cauză, interesează dacă preţul terenului neexpropriat a scăzut prin exproprierea suprafeţei de 546 mp, iar nu din alte motive, cum ar fi piaţa imobiliară aflată sub semnul crizei economice.
Or, în speţă, nu s-a făcut o astfel de dovadă.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel reclamantul Ş.C.T. şi pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.
Prin Decizia nr. 301/ A din 22 septembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a admis apelurile declarate de reclamant şi pârât, a schimbat în parte sentinţa tribunalului, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 16.142 euro, sau echivalentul în lei la data plăţii, din care suma de 10.920 euro reprezintă contravaloarea terenului expropriat de 546 mp, iar suma de 5.222 euro contravaloarea prejudiciului produs prin expropriere.
Instanţa de apel a dispus efectuarea unei contraexpertize de către o comisie formată din 3 experţi, potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, expertul B.M., numit de către instanţă, expertul Z.C., desemnat de către reclamant şi expertul U.I.R. desemnat de pârât.
Întrucât fiecare expert a efectuat câte un raport de expertiză separat, la termenul din 28 aprilie 2010 instanţa a admis cererea de refacere a raportului de contraexpertiză, dispunând efectuarea unei lucrări comune de către cei trei experţi.
În cauză, experţii au răspuns obiecţiunilor formulate de părţi şi au fost depuse dovezi privind preţurile terenurilor tranzacţionate în zonă.
În motivarea soluţiei sale, curtea de apel a reţinut următoarele considerente:
Soluţia primei instanţe, prin care pârâtul a fost obligat să plătească suma de 30 euro/mp (în total 16.380 euro pentru suprafaţa expropriată de 546 mp), este greşită, întrucât din expertiza însuşită de prima instanţă nu rezultă că experţii au ţinut seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit terenuri de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială.
Valoarea de 20 euro/mp, în total 10.920 euro (546 x 20=10.920), stabilită şi însuşită de experţii B.M. şi Z.C. prin raportul de contraexpertiză efectuat în apel (fila 50, 198-201), pentru suprafaţa expropriată de 546 mp, aflată în intravilanul extins al Municipiului Lugoj, a fost reţinută de Curte, întrucât este foarte apropiată de preţul cu care se vând în mod obişnuit terenurile din zonă, din înscrisul depus de pârât în apel rezultând că imobilele de acelaşi fel s-au vândut cu preţul de 18,67 euro/mp.
Pentru acest considerent nu a fost însuşită opinia expertului U.I.R. (propus de pârât), potrivit căreia valoarea de circulaţie a terenului expropriat este de 7.540 euro.
De asemenea, pe baza concluziilor experţilor B.M. şi Z.C. din raportul de contraexpertiză efectuat în apel, Curtea a reţinut că este întemeiat petitul din acţiunea reclamantului privind acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul produs de expropriere, prejudiciu care este în sumă de 5.222 euro (16.142 - 10.920 = 5.222) şi care se compune din daunele de achiziţie pentru dobândirea altei proprietăţi echivalente şi daunele pentru parcela de teren în suprafaţă de 304 mp, care, din cauza formei şi a dimensiunilor rezultate, nu poate fi folosită.
Propunerea expertului Z.C. de a se calcula o despăgubire suplimentară de 10 euro/mp pentru terenul rămas reclamantului a fost admisă, întrucât aşa cum rezultă din răspunsul la obiecţiuni această parcelă de teren are caracteristicile necesare unei exploatări pe care le-a avut şi înainte de expropriere.
A fost respinsă şi cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor în sumă de 41.627 euro (32,6 euro/mp), cerere formulată prin concluziile scrise.
În acest context, prin încheierea din 23 iunie 2010, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului de expropriere totală, deoarece aceasta a fost caracterizată ca o cerere nouă potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., formulată pentru prima dată în apel.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs atât reclamantul, cât şi pârâtul.
I. Prin cererea cu care a investit instanţa de recurs, reclamantul a formulat următoarele critici:
O primă critică adusă deciziei recurate priveşte interpretarea greşită a actului juridic dedus judecaţii prin schimbarea naturii ori înţelesului lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia. La dosarul cauzei s-a depus in apel raportul comun al celor 3 experţi, care atesta, in unanimitate, pe bază de documente, că suprafaţa de 546 mp expropriata se afla situata in intravilanul, iar nu in extravilanul municipiului Lugoj, fapt confirmat si prin răspunsul la obiecţiuni al expertului B.M. numit de instanţa de apel.
În Raportul de evaluare - varianta ocolitoare Lugoj, întocmit de SC C. SA Timişoara s-a stabilit valoarea unui metru pătrat de teren intravilan expropriat la 25 euro/mp, la data evaluării, respectiv 02 martie 2007. Metoda utilizată a fost cea a comparaţiei directe.
Aceeaşi metoda a comparaţiei directe a fost utilizata de experţii numiţi de prima instanţă, valoarea pe metru pătrat de teren expropriat fiind stabilită la 30 euro, valoare însuşită în unanimitate de cei 3 experţi.
Instanţa de apel, în loc să îşi însuşească valoarea de 30 euro/mp, confirmată în unanimitate de experţii judiciari la prima instanţă, a dispus efectuarea unei noi expertize (nu o contra expertiză, cum menţionează in decizie), care să fie executată de alţi experţi, numind din partea instanţei pe B.M., U.I., din partea pârâtei şi Z.C., numit de reclamant.
Instanţa de apel a fixat obiectivul acestei noi expertize „stabilirea valorii de circulaţie din martie 2007 a imobilului expropriat si evaluarea prejudiciilor produse de expropriere”.
Pentru realizarea raportului de expertiză, experţii au utilizat metoda comparaţiei prin bonitare şi, deşi doi dintre experţi (B. si Z.) şi-au însuşit valoarea de 30 euro/mp, instanţa de apel a ignorat acest punct de vedere fără nici o motivare plauzibilă, deşi această valoare este exact cea stabilita de cei 3 experţi în raportul efectuat în faţa primei instanţe.
În acest mod se verifică existenţa cazului pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., instanţa de apel nemotivându-şi această soluţie de acceptare a raportului de expertiza si ignorând răspunsul la obiecţiuni .
Contrar menţiunilor din considerente, in cauză nu s-a dispus efectuarea unei contra expertize ci a unei noi expertize, efectuate de 3 iar nu de 5 experţi, astfel cum s-ar fi impus in situaţia admiterii unei contraexpertize.
Recurentul – reclamant susţine că a fost prejudiciat prin ignorarea de către instanţa de apel a răspunsului la obiecţiuni cu suma de 5.460 euro, reprezentând diferenţa dintre 30 euro/mp si 20 euro/mp pentru suprafaţa expropriata de 546 mp.
Instanţa era obligată, atâta vreme cât a dispus a se răspunde la obiecţiuni, să ţină seama de acest răspuns sau, în caz contrar, să motiveze de ce anume le-a înlăturat ori nu a ţinut cont de ele.
Mai arată recurentul că nu este convingătoare argumentaţia din considerente, privind comparaţia cu preturile de vânzare practicate pentru terenurile vândute, depuse de pârâtă, întrucât instanţa a fost investită, nu cu stabilirea valorii de circulaţie a terenurilor, ci cu încadrarea terenului in intravilanul municipiului, iar toate aceste contracte se referă la terenuri extravilane, situate la polul opus al oraşului, departe de centura de ocolire a municipiului.
Totodată, ele nu pot fi utile cauzei deoarece sunt tranzacţii încheiate la distanta de cel puţin 1,5 pana la 3,5 ani (iulie 2008 - iunie 2010) faţă de data la care s-a făcut evaluarea de SC C. SA Timişoara (2 martie 2007) lucrare care a stat la baza emiterii H.G. nr. 685/2007 prin care s-a făcut exproprierea.
Referitor la raportul efectuat în faza de judecată a apelului, recurentul arată că acesta trebuia in mod obligatoriu să conţină si calculele efective, folosind formula de calcul indicata de metoda comparaţiei prin bonitare din care rezulta valoarea de circulaţie a terenului si funcţie de aceasta valoare se calculează prejudiciul produs prin expropriere in urma constatărilor de pe teren.
În concluzie, reclamantul susţine că soluţia din apel este contrazisă de probele administrate, astfel că se impune admiterea recursului si modificarea corespunzătoare a deciziei recurate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata, conform prevederilor art. 38 din Legea nr. 33/1994.
II. Pârâtul Statul Român, reprezentat de M.T.I., prin C.N.A.D.N.R., reprezentată de D.R.D.P. Timişoara a criticat decizia instanţei de apel, sub următoarele aspecte:
I. Instanţa de apel, prin stabilirea "contravalorii terenului expropriat" la 20 euro/mp, valoarea totala de 10.920 euro/mp pentru imobilul expropriat in suprafaţa de 546 mp, potrivit concluziilor experţilor B.M. - desemnat de instanţă si Z.C. - desemnat de reclamant, din cuprinsul raportului de expertiza judiciara, administrat în calea de atac a apelului, a încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora, la calcularea despăgubirilor experţii, precum si instanţa vor tine seama de preţul cu care se vând in mod obişnuit imobile de acelaşi fel in unitatea administrativ - teritoriala la data 'întocmirii raportului de expertiza, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Din economia acestui text de lege, rezultă că valoarea despăgubirilor se stabileşte prin metoda comparaţiei preturilor si nicidecum prin metoda bonitării sau prin orice altă metodă de evaluare, în operaţiunea de stabilire a despăgubirilor, valorile de comparaţie pot fi reprezentate doar de preturile de tranzacţionare (cele menţionate in contractele de vânzare-cumpărare si declarate in fata notarului public) si nicidecum de cele de ofertare, publicate in presă sau postate pe internet.
Totodată, pot fi luate în considerare doar preţurile de tranzacţionare obişnuite, adică cele care se încadrează în plaja firească de preţuri si nu cele care depăşesc cu mult acest interval, operaţiune pentru îndeplinirea căreia este necesar a se lua in calcul mai multe preţuri de tranzacţionare, iar imobilele la care se face raportarea trebuie să fie din aceeaşi categorie de folosinţă.
Valoarea de despăgubire de 20 euro/mp stabilită de instanţa de apel a fost determinata prin raportare la alte criterii decât cele stabilite prin norma legală.
Astfel, valoarea de despăgubire de 20 euro/mp a fost stabilită de experţii B.M. - desemnat de instanţă şi Z.C. - desemnat de reclamant prin metoda comparaţiei prin bonitate si nu prin metoda comparaţiei directe.
Experţii nu au făcut dovada că imobile de acelaşi fel au fost tranzacţionate la 20 euro/mp, la data întocmirii raportului de expertiză, mai mult, experţii nu au făcut nici un fel de sondare a pieţei imobiliare in unitatea administrativă în care se afla terenul expropriat.
Valoarea de despăgubire de 69 lei/mp echivalentul a 20 euro/mp la un curs valutar valabil pentru 2 martie 2007, omologata de instanţa de judecata a fost stabilită, de către cei doi experţi in mod greşit, raportându-se la data de 2 martie 2007 data la care a fost întocmit raportul de evaluare ce a stat la baza emiterii H.G. nr. 685/2007, prin care s-a dispus declanşarea procedurilor de expropriere a unui număr de 149 imobile proprietate privata, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publica de interes naţional "Varianta de ocolire Lugoj".
Momentul la care trebuia calculată valoarea despăgubirii este stabilit in mod imperativ de lege, sens în care art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, stabileşte acest moment ca fiind data întocmirii raportului de expertiză de către comisia de 3 experţi, astfel că, în caz de contestare a despăgubirii, cuantumul acesteia se va stabili "la data întocmirii raportului de expertiza" si nu la data exproprierii sau la data hotărârii de despăgubire.
Pe lângă faptul că momentul la care s-a calculat despăgubirea este total greşit, analizând conţinutul raportului comun de expertiză pârâta susţine că se constată şi existenţa greşelilor de calcul.
Dacă ar fi calculat valoarea de circulaţie a terenului în raport de data întocmirii raportului de expertiză judiciară, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea 33/1994, potrivit raţionamentului comisiei de experţi, prin diminuarea cu 20% a valorii de circulaţie de 69 lei/mp a terenului expropriat din martie 2007, valoarea /mp a terenului expropriat la 2 februarie 2010 este de 55,20 lei/mp, echivalentul a 13,14 euro/mp, la un curs de 4,1996 lei valabil la data de 2 februarie 2010, iar valoare totală de 30.139,2 lei echivalentul a 7.174,44 euro.
Instanţa de apel, a reţinut în mod greşit valoarea de 20 euro/mp, în total 10.920 euro, pentru terenul expropriat, faţă de împrejurarea că pârâtul a depus la dosar adresa emisă de Consiliul local al Municipiului Lugoj, Serviciul public, Direcţia impozite si taxe, însoţită de un tabel centralizator, în care erau prevăzute tranzacţiile înregistrate la D.I.T. in perioada iulie 2008 - iunie 2010.
Fata de conţinutul acestei adrese instanţa a apreciat in mod greşit si nejustificat, ca valoarea de tranzacţionare de 18,67 euro/mp, de la data de 29 iunie 2010, pentru un imobil în suprafaţă de 160 mp situat in localitatea Lugoj, ar reprezenta preţul cu care se vând terenurile din zona în care se află terenul reclamantului.
Faţă de faptul ca valoarea de despăgubire se stabileşte la data întocmirii raportului de expertiza si fata de faptul ca raportul de expertiza a fost efectuat la data de 21 februarie 2010 si refăcut la data de 21 mai 2010, valoarea de tranzacţionare de 10.90 euro/mp, din data de 27 mai 2010, aferentă imobilului in suprafaţa de 2.385 mp, situat in localitatea Lugoj, se apropie cel mai mult de condiţiile stabilite de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Valoarea de tranzacţionare de 18,67 euro/mp, pe care a considerat-o instanţa că ar reprezenta preţul cu care se vând terenurile din zona în care se află terenul reclamantului, nu este o valoare reală ci una specială, peste valoarea reală care se stabileşte in general pentru suprafeţe mici, necesare întregirii unei suprafeţe, pentru crearea unor cai de acces etc. si nicidecum in vederea edificării unui imobil.
Singurele valori de tranzacţionare din zona terenului expropriat sunt prezentate in adresa comunicata de Direcţia impozite si taxe din cadrul Consiliului Local Lugoj.
Totodată, la stabilirea valorii de circulaţie a terenului expropriat, instanţa nu a ţinut cont de următoarele caracteristicile defavorizante ale terenului expropriat, având destinaţia păşune, nu are utilităţi -curent, gaz, apă, canalizare, este mărginit pe o lungime de cea 122 m de un canal, pentru care se impune o zona de siguranţă cu o lăţime de cea 2,5 m, reprezentând o suprafaţa totala de 336 mp, este străbătut de două conducte de apă rece sub presiune care instituie o zonă de siguranţă, cu interdicţii de construire pe o lăţime de 3 m de o parte si alta a fiecărei conducte, precum şi faptul că terenul, este traversat de 2 reţele electrice aeriene, care impun zone de siguranţă cu interdicţie de construire pe o lăţime de 12 m de o parte si alta a axului liniei.
Reclamantul a solicitat sa fie despăgubit pentru terenul ce constituie zona de interdicţie si de securitate, situat de o parte si alta a drumului edificat iar instanţa a dispus acordarea de despăgubiri pentru parcela de teren ce nu mai poate fi folosită din cauza formei acesteia.
În al doilea rând, nu se justifica acordarea de daune în cuantum de 5.222 euro pentru parcela de teren în suprafaţa de 304 mp, rămasă în proprietatea reclamantului, după dezmembrarea parcelei ce a trecut in proprietatea Statului Roman, motivat de faptul ca parcela respectiva nu putea fi folosita de expropriat, nici înainte de expropriere, atât din cauza formei acesteia cat si pentru faptul că era traversată de două magistrale de apă.
În concluzie, valoarea de despăgubire de 16.142 euro, din care 10.920 euro reprezentând contravaloarea terenului expropriat, iar 5222 euro, contravaloarea prejudiciului cauzat prin expropriere, a fost stabilită de instanţa de apel cu încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la stabilirea acestei valori instanţa nu a avut in vedere preturile de tranzacţionare din zonă şi nu s-a raportat la momentul efectuării expertizei judiciare, ci la momentul efectuării raportului de evaluare ce a stat la baza exproprierii.
Solicită admiterea recursului pârâtului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului pârâtului, respingerea apelului reclamantului iar pe fond, respingerea acţiunii.
Analizând recursurile din prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:
În primul rând trebuie subliniat că nu pot forma obiect al analizei instanţei de recurs decât motivele care vizează nelegalitatea deciziei recurate. Aceasta deoarece, în actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.
Modul în care instanţele de fond au interpretat probele administrate şi au stabilit pe baza acestora o anumită situaţie de fapt nu mai poate constitui motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ., deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., singurul care permitea cenzurarea în recurs a modului de apreciere a probelor în faza procesuală anterioară, a fost abrogat la data de 2 mai 2001, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 138/2000.
Aşa fiind, criticile care vizează situaţia de fapt sau aprecierea probelor nu vor fi supuse analizei instanţei de recurs.
Examinând motivele de nelegalitate invocate prin cererile de recurs, Înalta Curte apreciază că ambele recursuri sunt fondate, urmând a fi admise, cu consecinţa casării deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelurilor, pentru următoarele considerente:
Stabilirea valorii de circulaţie a imobilului supus exproprierii constituie unicul element necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste şi echitabile în accepţiunea legii generale în materie, dar şi a normelor constituţionale (art. 44 din Constituţie).
Reţinându-se caracterul excepţional al cedării proprietăţii prin expropriere şi în scopul asigurării unei protecţii depline şi adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziţia menţionată din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”.
Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite”.
„La stabilirea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, „luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.”.
Se constată astfel că textul de lege stabileşte atât criteriile de determinare a despăgubirii, compusă din valoarea reală a bunului şi prejudiciul cauzat expropriatului, cât şi momentul stabilirii cuantumului despăgubirii, respectiv „data întocmirii raportului de expertiză”.
Criticile formulate prin cererile de recurs sunt fondate, în măsura în care sunt de natură a susţine necesitatea completării în apel a probatoriilor, pentru lămurirea pe deplin a împrejurărilor legate de determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului, ca persoană expropriată, în baza Legii nr. 33/1994.
Cele două aspecte esenţiale ce interesează obiectivele la care trebuie să răspundă experţii desemnaţi de către instanţa de judecată sunt, în primul rând, preţul de piaţă al imobilelor, astfel cum rezultă din tranzacţii încheiate în perioada relevantă şi, eventual, din oferte de tranzacţionare, iar în al doilea rând, momentul de referinţă al determinării cuantumului despăgubirilor, care este cel al întocmirii raportului de expertiză în cursul judecăţii.
Se observă că expertiza de specialitate, efectuată în faza judecăţii în apel, nu a respectat aceste cerinţe.
Astfel, experţii desemnaţi de către Curte, în condiţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 au folosit metoda comparaţiei prin bonitare, aplicând, aşadar, criterii de evaluare individuală a terenului expropriat, în loc de metoda comparaţiei directe, despre care pârâta a pretins că răspunde obiectivului desprins din dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, deoarece permite stabilirea despăgubirilor prin comparaţie cu preţurile de vânzare practicate în legătură cu terenuri similare din aceeaşi unitate administrativ - teritorială.
Or, nu s-a cercetat dacă metoda pe baza căreia experţii au întocmit lucrarea este compatibilă cu finalitatea prevăzută de legiuitor.
Totodată, se constată ca fiind fondată şi critica potrivit căreia, prin decizia recurată au fost încălcate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul momentului de referinţă al determinării cuantumului despăgubirilor, respectiv cel al întocmirii raportului de expertiză în cursul judecăţii.
Astfel, valoarea de despăgubire stabilită de expertiza efectuată în faţa instanţei de apel, de 69 lei/mp, echivalentul a 20 euro/mp la cursul valutar valabil pentru data de 2 martie 2007, a fost raportată, contrar dispoziţiilor legale enunţate, la data emiterii raportului de evaluare ce a stat la baza emiterii H.G. nr. 685/2007, prin care s-a dispus declanşarea procedurilor de expropriere a unui număr de 149 imobile, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Varianta de ocolire Lugoj”, contrar dispoziţiilor legale enunţate.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că se impune efectuarea unei noi expertize, dat fiind faptul că evaluarea despăgubirilor cuvenite persoanei expropriate se realizează în raport de preţul de piaţă al imobilelor similare din aceeaşi unitate administrativ - teritorială, astfel cum rezultă din tranzacţii încheiate în perioada relevantă, respectiv aceea a efectuării expertizei şi, eventual, din oferte de tranzacţionare ori pe baza altor factori relevanţi ce permit identificarea preţului de piaţă al imobilului în litigiu.
Pentru aceste motive, constatându-se încălcarea prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi impunându-se, în acelaşi timp, administrarea probei cu o nouă expertiză, se va proceda la casarea deciziei, reţinându-se şi incidenţa art. 312 alin. (3) C. proc. civ., cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Cu ocazia rejudecării, se vor avea în vedere tranzacţii imobiliare cu privire la terenuri similare din aceeaşi unitate administrativ - teritorială cu terenul în litigiu, încheiate în perioada efectuării expertizei, ce vor fi identificate de către experţi, urmând ca şi pârâta să depună diligenţe în vederea procurării unor contracte de vânzare - cumpărare relevante în acest sens.
Cu ocazia rejudecării apelurilor, curtea de apel va analiza şi celelalte critici formulate prin motivele de recurs.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va admite recursurile, va casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamantul Ş.C.T. şi de pârâtul Statul Român, reprezentat de M.T.I., prin C.N.A.D.N.R., reprezentată de D.R.D.P. Timişoara împotriva Deciziei nr. 301/ A din 22 septembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel .
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5469/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5530/2011. Civil → |
|---|
