ICCJ. Decizia nr. 5595/2011. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5595/2011
Dosar nr. 408/42/2009
Şedinţa publică din 29 iunie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgovişte sub nr. 3560/315/2008, reclamanta N.M.M. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Judeţean Dâmboviţa – C.J.P.C., anularea hotărârii nr-- 521 din 1 aprilie 2008 şi emiterea atestatului de asistent maternal profesionist, atestat ce i-a fost retras pe motiv că a prezentat inconsecvenţă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, deşi îndeplineşte cerinţele HG nr. 679/2003 şi HG nr. 1437/2004, în mod nelegal comisia i-a respins cererea, cu toate că a avut copilul în plasament până la acel moment.
Prin sentinţa civilă nr. 3379 pronunţată la 10 iulie 2008, Judecătoria Târgovişte a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din HG nr. 1437/2004, potrivit cu care hotărârile comisiei pentru protecţia copilului pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării fiind soluţionate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 351 pronunţată la 11 februarie 2009, Tribunalul Dâmboviţa a declinat la rândul său competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte, a constatat ivit conflictului negativ de competenţă şi a trimis dosarul la Curtea de Apel Ploieşti.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a apreciat că Judecătoria Târgovişte este competentă să soluţioneze litigiul întrucât, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 1 pct. 2 C. proc. civ., conform cărora judecătoriile judecă plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din HG nr. 1439/2004, care se referă la hotărârile comisiei prin care sunt instituite măsurile de protecţie specială a copiilor.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta N.M.M., care prin Decizia nr. 302/2009 a Curţii de Apel Ploieşti, a fost respins ca inadmisibil.
Prin sentinţa civilă nr. 8CC din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a fost soluţionat conflictul negativ de competenţă şi s-a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii formulată în temeiul Legii nrr. 272/2004 de reclamanta N.M.M., în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Pentru a hotârî astfel, instanţa a reţinut că motivarea instanţei de fond este corectă, deoarece Legea nr. 272/2004, lege specială precizează expres că toate cauzele referitoare la cazurile privitoare la copiii care necesită o măsură de protecţie specială, comisia competentă este cea în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului.
Art.10 alin. (3) din această lege prevede că hotărârile Comisiei pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, după procedura prevăzută de Legea nr. 272/2004, privind organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului.
Prin urmare, în lipsa unui text de lege care să prevadă expres competenţa de soluţionare în favoarea judecătoriei, în cazul unei plângeri împotriva hotărârii comisiei prevăzută la art. 9 din Legea nr. 272/2004, competenţa, aparţine tribunalului de la domiciliul copilului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P.C. Dâmboviţa solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauze, în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 299-308 C. proc. civ., recurenta a susţinut că prevederile art. 10 alin. (3) din HG nr. 147/2004 au fost interpretate greşit, că acestea se referă la măsurile de protecţie specială a copiilor şi că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 pct 3 C. proc. civ., în sensul că, judecătoriile sunt competente să soluţioneze contestaţiile formulate împotriva hotărârii CJPC de retragere a atestatului de asistent maternal profesionist.
Prin încheierea de la 17 martie 2010 s-a dispus suspendarea judecării recursului pentru lipsa părţilor.
Prin rezoluţie la 19 aprilie 2011 s-a fixat termen de judecată la data 29 iunie 2011, pentru discutarea excepţiei de perimare.
Instanţa vâzând că prin motivele de recurs, recurenta a solicitat aplicarea prevederilor art. 242 pct. 1 alin. (2) C. proc. civ., va respinge excepţia perimării şi va proceda la analiza recursului declarat de pârâtă.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a contestat hotărârea nr. 521 din 1 aprilie 2008 emisă de C.J.P.C. prin care s-a dispus retragerea atestatului de asistent maternal profesionist emis pe numele său.
Potrivit art. 10 alin. (3) din HG nr. 1437/2004, hotărârile C.J.P.C. pot fi atacate la Tribunalul de la domiciliul copilului iar cauzele supuse judecării sunt soluţionate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de art. 124 din Legea nr. 272/2004.
Conform dispoziţiilor acestui articol „cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa Tribunalului de la domiciliul copilului".
În raport de acest text de lege, rezultă că numai pentru cauzele care se regăsesc în cuprinsul normelor de reglementare din Legea nr. 272/2004 este prevăzută competenţa de soluţionare a Tribunalului de la domiciliul copilului. Acest aspect rezultă şi din considerentele deciziei nr. 111 din 15 ianuarie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite.
În speţă, este evident aşadar, faţă de obiectul acţiunii, dispoziţiile art. 10 alin. (3) din HG nr. 1439/2004 se referă la hotărârile comisiei prin care sunt instituite măsurile de protecţie specială a copiilor, astfel că nu sunt aplicabile în cauză. De altfel, ca un argument în plus că în cauza de faţă nu sunt aplicabile regulile speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004 (la care face trimitere art. 10 alin. (3) din HG nr. 1437/2004) îl reprezintă şi prevederea de la alin. (2) al aceluiaşi art. din care rezultă că hotărârea la care se referă textul este cu privire la plasamentul copilului (care este o măsură de protecţie specială a copilului).
Cum reclamanta contestă o hotărâre prin care i s-a respins cererea de eliberare a atestatului de asistent maternal profesionist, care nu are legătură cu încuviinţarea copilului în plasament, în mod greşit s-a apreciat că dispoziţiile prevăzute de art. 1 pct. 2 C. proc. civ. nu sunt aplicabile.
Pentru aceste motive, se va admite recursul ,se va modifica Decizia atacată şi se va stabili competenţa de soluţionare acţiunii formulate de reclamantă în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia perimării.
Admite recursul declarat de pârâta C.J.P.C. Dâmboviţa împotriva sentinţei nr. 8CC din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Casează sentinţa recurată şi stabileşte competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta N.M.M. în favoarea Judecătoriei Târgovişte.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5620/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5586/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
