ICCJ. Decizia nr. 5586/2011. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5586/2011
Dosar nr. 6160/105/2008
Şedinţa publică din 29 iunie 2011
Asupra cauzei civile de fata,constata următoarele:
Prin încheierea din 25 februarie 2010,Curtea de Apel Ploieşti, secţia conflicte de munca şi asigurări sociale, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de recurenţii-reclamanţi C.V. şi C.I.
Instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că reclamanţii au invocat în prezenta cauză excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38, 165, 284 şi 287 C. muncii, susţinând că aceste dispoziţii legale contravin, pentru motivele arătate în cuprinsul cererii depuse la dosar, dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României, ce statuează că cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, precum şi art. 21 alin. (3) din legea fundamentală, potrivit căruia părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
După redarea conţinutului textelor legale considerate a fi neconstituţionale, instanţa a reţinut că în raport de motivele de recurs în limitele căruia urmează a fi analizată sentinţa primei instanţe, dispoziţiile art. 284 şi 287 C. muncii nu au legătura cu soluţionarea cauzei.
Pe de alta parte, aceste dispoziţii legale, ce reglementează competenţa materială şi teritorială, precum şi sarcina probei în cazul conflictelor de muncă, sunt dispoziţii speciale de procedură, instituite chiar în favoarea salariaţilor, interesul invocării neconstituţionalităţii acestora aparţinând doar recurentei-parate şi nicidecum reclamanţilor.
S-a mai reţinut totodată că prin Decizia nr. 494/2004 , Curtea Constituţională a analizat compatibilitatea dispoziţiilor art. 287 C. muncii cu Constituţia României, dispunând în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate invocate în ce le priveşte.
Referitor la dispoziţiile art. 38 C. muncii s-a reţinut că potrivit acestor prevederi legale salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege , iar instanţa de contencios constituţional sesizată cu neconstituţionalitatea acestor prevederi legale a statuat, prin Decizia nr. 322/2005 , în sensul constituţionalităţii şi a acestor prevederi legale.
În fine, art. 165 C. muncii stipulează că acceptarea fără rezerve a unei părţi din drepturile salariale sau semnarea statelor de plată în astfel de situaţie , nu poate avea semnificaţia unei renunţări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin , dispoziţie de asemenea supusă controlului constituţional, finalizat prin Decizia nr. 494/2004 .
S-a arătat că în legătură cu dispoziţiile art. 38 şi art. 165 C. muncii apare ca lipsit de sens ca reclamanţii, în calitate de salariaţi, să invoce neconstituţionalitatea unor dispoziţii legale, instituite de C. muncii ca măsură de protecţie a salariaţilor şi nu în defavoarea acestora, în acest context cererea lor apărând a fi şi lipsită de interes.
S-a concluzionat, pentru considerentele ce preced ,că în cauză nu sunt întrunite cerinţele cumulative pretinse de art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, cu modificările şi completările ulterioare, motiv pentru care cererea reclamanţilor a fost respinsă , excepţia invocată fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.V., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care a susţinut ca hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât cererea sa de sesizare a Curţii Constituţionale, întruneşte toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
S-a susţinut că instanţa de contencios constituţional nu s-a pronunţat printr-o decizie anterioară ca fiind neconstituţionale prevederile legale atacate pe calea excepţiei invocate în cauză, astfel încât cererea sa este admisibilă.
Toate dispoziţiile legale considerate a fi contrare Constituţiei au legătură cu cauza, în acest fel fiind respectate exigenţele normei art. 29 alin. (1) din Legea Curţii Constituţionale, ele fiind invocate în cadrul unui litigiu şi de natură să asigure procedura de judecată a unor astfel de litigii.
Recursul nu este fondat.
Învestită cu soluţionarea unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale, instanţa de recurs a procedat corect,din perspectiva dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, la verificarea legăturii cu soluţionarea cauzei a textelor criticate pentru neconstituţionalitate.
În sensul art. 29 din lege, neconstituţionalitatea unor dispoziţii are legătură cu soluţionarea cauzei, în măsura în care efectele admiterii acesteia se repercutează/influenţează judecata (constituindu-se în fundamentul juridic al pretenţiilor deduse judecaţii).
În speţă, nu exista o astfel de relaţie, dispoziţiile legale criticate neavând nici o consecinţa juridică asupra cadrului procesual determinat prin cererea reclamanţilor, dimpotrivă unele dintre acestea sunt în favoarea părţilor reclamante, fiind instituite de lege în favoarea lor drept o măsură de protecţie a salariaţilor (calitate ce aparţine reclamanţilor).
Împrejurarea că în susţinerea soluţiei, instanţa a invocat şi deciziile instanţei de contencios constituţional sesizată cu soluţionarea unor excepţii în ce le priveşte s-a făcut tocmai pentru a se releva caracterul lor nefondat,chiar lipsit de interes faţă de reclamanţi.
Constatând astfel ca hotărârea recurată se află la adăpost de criticile deduse judecaţii prin cererea de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. calea de atac urmează să fie respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.V. împotriva încheierii de şedinţă din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5595/2011. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 5424/2011. Civil → |
|---|
