ICCJ. Decizia nr. 5694/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.5694/2011
Dosar nr. 823/117/2007
Şedinţa publică din 4 iulie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 646 din 9 octombrie 2007, a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu primarul municipiului Cluj-Napoca, şi pe cale de consecinţă: a anulat în parte dispoziţia din 14 septembrie 2006 emisă de primarul municipiului Cluj-Napoca în sensul că pârâtul a fost obligat să restituie reclamantului terenul în suprafaţă de 976,25 m.p., conform expertizei judiciare întocmite de expertul T.N.; a menţinut dispoziţia în ce priveşte propunerile de acordare a despăgubirilor pentru diferenţa de teren nerestituită şi construcţia, ţinând cont de despăgubirile primite la expropriere îu cuantum de 22.000 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamantul a notificat pârâtul în baza Legii nr. 10/2001, solicitând acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul casă înscris în C.F. Cluj, precum şi restituirea în natură a terenului grădină, imobil care a aparţinut proprietarilor tabulari P.I. şi P.R., fiind expropriat în baza Decretului nr. 422/1979.
Prin dispoziţia din 14 septembrie 2006 emisă de primarul municipiului Cluj- Napoca s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale, pentru imobilul teren şi construcţie, luându-se în considerare despăgubirile primite la expropriere.
Din referatul întocmit de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 reiese că imobilul construcţie a fost demolat, s-au acordat despăgubiri îu sumă de 22.000 RON, iar terenul este situat în zonă sistematizată, fiind realizate obiectivele pentru care s-a dispus exproprierea.
Din expertiza efectuată în cauză a reieşit că terenul care a făcut obiectul exproprierii în prezent are următoarea configuraţie: suprafaţa de 423 m.p. este ocupată de bloc şi căi de acces, 355 m.p. ocupaţi de garaje, 535 m.p. constituie suprafaţă afectată circulaţiei, respectiv accesului la garaje, iar 100 m.p. reprezintă suprafaţa efectiv liberă.
Conform concluziilor raportului de expertiză instanţa a apreciat că suprafaţa de 976,25 m.p. se încadrează în dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, raportat şi la împrejurarea că pârâtul nu a făcut dovada afirmaţiei potrivit căreia două dintre garaje sunt cuprinse în inventarul domeniului public.
Raportat la aceste considerente, instanţa a admis în parte acţiunea, a anulat în parte dispoziţia contestată, dispunând restituirea în natură a terenului liber în suprafaţă de 976,25 m.p., reclamantului.
S-a menţinut dispoziţia sub aspectul propunerii acordării de despăgubiri pentru diferenţa de teren şi construcţia demolată, cu luarea în considerare a despăgubirilor primite la expropriere.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia civilă nr. 276 din 15 octombrie 2010, a admis în parte apelul declarat de pârâtul primarul municipiului Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 646 din 9 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că pârâtul a fost obligat să restituie reclamantului terenul în suprafaţă de 770 m.p. potrivit expertizei întocmite în apel de expertul T.N.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Din ansamblul probelor administrate în apel a reieşit că porţiunea de teren expropriată de la reclamant, 423 m.p., este ocupată de bloc şi căi de acces, iar parcările evidenţiate pe planul iniţial de sistematizare se întind pe o lăţime de 33,5 m, suprafaţa de teren neafectată de parcări prevăzute în planul iniţial de sistematizare fiind de 770 m.p.
Reiese că diferit de suprafaţa de 976, 25 m.p. cu privire la care prima instanţă a reţinut că se încadrează în prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în realitate această suprafaţă este de 770 m.p.
Împotriva deciziei civile mai sus-menţionată, a declarat recurs primarul municipiului Cluj- Napoca.
Recursul este nul pentru următoarele motive:
La termenul din 4 iulie 20011, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii mimului dat fiind că susţinerile recurentului din motivarea căii de atac nu pot fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. pen. şi nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu în instanţă, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., reţinând cauza spre soluţionare pe acest aspect.
Faţă de excepţia invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată şi o va admite ca atare, pentru următoarele considerente:
Conform art. 306 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., neîncadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. conduce la nulitatea recursului.
În cauză, chiar dacă recurentul a invocat explicit dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că susţinerile formulate nu se încadrează în acest caz şi nici nu este posibilă încadrarea lor în vreuna dintre celelalte situaţii prevăzute de art. 304, care atrag modificarea ori casarea deciziei de apel.
Art.304 pct. 7 C. proc. civ.: „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
Verificând criticile din cererea de recurs, în raport de conţinutul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că recurentul face o expunere a situaţiei de fapt şi, legat de aceasta, prezintă aspecte ce nu au legătură cu analiza de către instanţa de apel a probelor, ceea ce nu poate fi considerat drept critici încadrabile în dispoziţiile art. menţionat.
Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ.: " Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2)" al aceluiaşi articol, respectiv când există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanţa de recurs.
În atare condiţii, având în vedere că susţinerile recurentului din motivarea căii de tac nu pot fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi cum nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanţă, operează sancţiunea nulităţii recursului reglementată de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi în consecinţă, Înalta Curte va constata nul recursul, admiţând excepţia cu acest obiect invocată din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.
Constată nul recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 276A din 15 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5695/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5656/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
