ICCJ. Decizia nr. 5755/2011. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5755/2011
Dosar nr. 1241/187/2008
Şedinţa publică din 05 iulie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1609 din 17 septembrie 1998, Judecătoria Beiuş, a respins acţiunea – având ca obiect, anularea titlului de proprietate emis la 6 decembrie 1995 de Comisia Judeţeană Bihor, pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 precum şi anularea încheierilor de intabulare şi a inscripţiilor – formulată de reclamanta Parohia Ortodoxă Română T.S., în contradictoriu cu pârâţii B.I., M.C. ş.a.
Soluţia a fost menţinută de Tribunalul Bihor care, prin Decizia civilă nr. 568/A din19 aprilie 1999 a respins ca nefondat apelul formulat în cauză, de Parohia Ortodoxă Română – T.S., judeţul Bihor.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei din urmă hotărâri a fost respins de Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 1191/R din 4 octombrie 1999 care, a reţinut în esenţă că reclamanta nu are calitatea de a solicita anularea titlului de proprietate ce vizează topograficul T.S., câtă vreme în cauză nu s-a făcut dovada că, în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în baza Legii nr. 18/1991, s-ar fi făcut referire şi la acest topografic.
Într-un al litigiu, având în esenţă ca obiect cererea aceleiaşi reclamante – formulată în contradictoriu cu pârâţii M.C., Comisia locală D. şi Comisia Judeţeană Bihor de aplicare a Legii nr. 18/1991 – de anulare a încheierilor de intabulare şi a inscripţiilor din C.F. T.S., Judecătoria Beiuş, prin sentinţa civilă nr. 1078 din 13 august 2008, a admis acţiunea Parohiei Ortodoxe T.S. iar în consecinţă, a dispus revenirea la situaţia anterioară de C.F.
A obligat pârâtele de rând 2 şi 3 să întocmească documentaţia şi să elibereze titlul de proprietate în favoarea reclamantei asupra imobilelor.
Hotărârea mai sus arătată, a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 263/R din 10 martie 2009 a Tribunalului Oradea, secţia civilă care, a respins ca nefondat recursul pârâtei M.C. reţinând în esenţă că dreptul de proprietate în legătură cu care recurenta înţelege să invoce aplicabilitatea prevederilor art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938 a fost înscris în C.F. în anul 1992, urmare emiterii titlului de proprietate, însă în condiţiile în care prin sentinţa civilă nr. 709/1993 a Judecătoriei Beiuş – opozabilă recurentei – s-a dispus anularea acestui titlu, nu se poate considera că ulterior momentului anulării, posesia exercitată de recurentă ar fi fost una de bună credinţă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, a formulat cerere de revizuire M.C. – pârâtă în cauză, pe considerentul că Decizia atacată este potrivnică deciziei civile nr. 568 din 19 aprilie 1999 dată tot de Tribunalul Bihor, prin care s-a respins apelul formulat de cea în cauză împotriva sentinţei civile nr. 1609 din 17 septembrie 1998 a Judecătoriei Beiuş.
Investită cu soluţionarea căii extraordinare de atac, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin sentinţa nr. 19 din 18 decembrie 2009, a respins cererea de revizuire, ca nefondată, reţinând în esenţă că deşi cele două hotărâri au aceleaşi părţi, obiect şi cauză, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ toate cerinţele stipulate de textul legal mai sus arătat, în condiţiile în care, în al 2-lea dosar, excepţia autorităţii lucrului judecat, a fost invocată şi soluţionată irevocabil.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termen legal, revizuenta M.C. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 din C. proc. civ., susţine că în mod greşit Curtea de Apel, deşi a apreciat hotărârile indicate ca fiind contradictorii, a reţinut că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele legii pentru a se putea admite cererea de revizuire, chiar în condiţiile în care pronunţând Decizia nr. 263/R/2009, irevocabilă, Tribunalul Bihor a statuat contradictoriu faţă de chiar propria sa hotărâre, dată în soluţionarea apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 1609 din 17 septembrie 1998 a Judecătoriei Beiuş.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri ale căror dispozitive conţin prevederi de neconciliat, care nu se pot executa simultan.
Raţiunea reglementării o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare, în dosare diferite.
Nu sunt îndeplinite cerinţele textului şi o eventuală cerere de revizuire nu poate fi primită, atunci când excepţia puterii lucrului judecat a fost invocată în cel de-al doilea proces – în care s-a pronunţat hotărârea pretins contradictorie – şi respectiv aceasta a format obiect de dezbatere.
Evocată constant, atât de doctrină cât şi de jurisprudenţă, această cerinţă vine în întâmpinarea scopului urmărit de chiar legiuitor şi anume de a nu se putea aprecia o cerere de revizuire ca fiind admisibilă în orice condiţii, ceea ce ar nesocoti – în detrimentul finalităţii urmărită de lege – puterea de lucru judecat a celei de-a doua hotărâri.
Or, în cauză, aşa cum corect a reţinut Curtea de Apel, în cel de-al 2-lea dosar a fost invocată excepţia autorităţii lucrului judecat, ce a fost respinsă în mod irevocabil prin Decizia nr. 393/R din 22 mai 2008 a Tribunalului Bihor, secţia civilă, care, admiţând recursul reclamantei împotriva hotărârii dată în primă instanţă de Judecătoria Beiuş, a dispus casarea în totalitate a acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe tocmai pentru împrejurarea neevocării fondului ca urmare a reţinerii greşite a îndeplinirii cerinţelor art. 1201 C. civ. şi respectiv 163 C. proc. civ.
În consecinţă, în adevăr, instanţa de revizuire nu putea statua într-un alt mod, în legătură cu o excepţie soluţionată anterior prin hotărâre irevocabilă, fără a se aduce astfel atingere puterii lucrului judecat a acelei hotărâri.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta M.C. împotriva sentinţei civile nr. 19/PI din 18 decembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 05 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5884/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5752/2011. Civil → |
|---|
