ICCJ. Decizia nr. 5748/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5748/2011
Dosar nr. 4105/85/2008
Şedinţa publică din 5 iulie 2011
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 132 din 11 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia civilă, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta N.M.V. împotriva Statului Român prin C.N.A.D.N.R. SA, a fost constatată nulitatea parţială a Hotărârii nr. 42/2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în privinţa valorii despăgubirilor, care au fost stabilite la suma de 21.160 euro, în echivalent în RON la data plăţii, precum şi a Hotărârii nr. 53/2007 a aceleiaşi comisii, în ceea ce priveşte suprafaţa expropriată şi despăgubirea cuvenită, a fost dispusă exproprierea şi a suprafeţei de 126 m.p., din schiţa expertizei efectuată de experţii B.P., H.V. şi N.V., a fost stabilită valoarea despăgubirilor la suma de 13.061 euro pentru terenul expropriat, în echivalent în RON la data plăţii şi a fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 2.600 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Hotărârea nr. 42/2007 emisă de C.N.A.D.N.R. – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, din cadrul Consiliului Local Sibiu s-a dispus exproprierea terenului pentru suprafaţa de 529 m.p., proprietatea reclamantei, iar prin Hotărârea nr. 52/2007 a aceRONaşi comisii s-a dispus exproprierea terenului pentru suprafaţa de 227 m.p., fiind stabilite despăgubiri în cuantum de 16.754 RON şi respectiv 7.189 RON; că din raportul de expertiză tehnică rezultă că se impunea exproprierea unei suprafeţe de teren mai mare decât cea de 227 m.p., respectiv a unei suprafeţe de 126 m.p., care rămânând în partea de nord a autostrăzii, separată de restul terenului, nu mai poate fi folosită de reclamantă, în raport de întinderea mică şi a lipsei căii de acces; că această suprafaţă nu mai poate fi folosită, cultivată sau construită şi că prin expertiză au fost stabilite despăgubiri în cuantum de 21.160 euro pentru terenul expropriat prin Hotărârea nr. 42/2007, de 13.061 euro pentru terenul expropriat prin hotărârea nr. 52/2007, la care se adaugă cel de 126 m.p. ce se impune a fi şi el expropriat.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis, prin Decizia nr. 143/A din 8 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a fost schimbată în parte sentinţa Tribunalului, în sensul că a fost stabilită în sarcina pârâtului Statul Român prin C.N.A.D.N.R. obligaţia de a-i plăti reclamantei suma de 5.325 euro, sau contravaloarea în RON la data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru amenajarea căii de acces, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a fost respins apelul declarat de pârât împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părţi.
Reclamanta şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că au fost greşit aplicate prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1996 şi art. 27 alin. (2) din aceeaşi lege, nefiind avută în vedere diminuarea valorii terenului rămas în proprietate şi că pentru realizarea căii de acces sunt necesare despăgubiri în cuantum de 13.677,40 euro.
Prin recursul său, încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâtul a susţinut că valoarea de 37 euro/m.p. stabilită prin expertiză este suficientă şi pentru suprafaţa neexpropriată şi că anterior exproprierii suprafeţei de 127 m.p., imobilul nu avea cale de acces, latura pe unde se făcea accesul la acest imobil fiind vândută tot societăţii C.N.A.N.R. SA, prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat din 15 decembrie 2003 la B.N.P. M.N.
Recursul reclamantei este nefondat, iar cel al pârâtului este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, instanţa a solicitat reprezentantei reclamantei să depună la dosar contractul din 15 decembrie 2003 la care s-a referit pârâtul prin motivele de recurs, însă aceasta a declarat că nu se află în posesia contractului, dar că reclamanta nu contestă existenţa lui şi nici faptul că, după vânzare nu a mai existat cale de acces la drumul public.
În atare situaţie, în mod greşit instanţa de apel a dispus obligarea pârâtului să-i plătească reclamantei suma de 5.325 euro sau contravaloarea în RON la data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru amenajarea căii de acces, care nu se mai afla în proprietatea reclamantei de la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare.
Instanţa de fond a stabilit corect cuantumul despăgubirilor, cu respectarea prevederilor art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994, pe baza raportului de expertiză efectuat de experţii P.B., H.V. şi N.V.
Aşa fiind se constată că sunt nefondate criticile formulate de ambele părţi cu privire la cuantumul despăgubirilor.
În consecinţă, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a fi respins, ca nefondat recursul reclamantei, a fi admis recursul pârâtului, a fi modificată în parte Decizia Curţii de apel, în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă şi a fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N.M.V. împotriva deciziei nr. 143/A din 08 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. împotriva aceleiaşi decizii, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 132 din 11 februarie 2010 a Tribunalului Sibiu, secţia civilă.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5747/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5744/2011. Civil → |
|---|
