ICCJ. Decizia nr. 5816/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5816/2011
Dosar nr. 32855/3/2006
Şedinţa publică din 7 iulie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29 septembrie 2006 reclamantul A.V.V. a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâtul să răspundă notificării înregistrată sub nr. 572/2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la suprafaţa de 714, 75 m.p., teren şi construcţia edificată pe acesta, imobil situat în intravilanul Municipiului Mangalia, str. M.B.
Motivându-şi cererea reclamantul a arătat că are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii, ca moştenitor al tatălui său, A.V., decedat, cumpărător al imobilului din litigiu prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat la Judecătoria Ocolului Rural Mangalia.
Între timp, pârâtul a depus la dosar decizia din 3 septembrie 2008 prin care a fost soluţionat notificarea formulată de reclamant, în sensul respingerii acesteia.
La 8 ianuarie 2010, faţă de concluziile expertizei judiciare efectuată în cauză, reclamantul a solicitat acordarea unui alt teren în compensare şi anume suprafaţa de 240 m.p., identificată prin raportul de expertiză.
Pârâtul a invocat excepţiile tardivităţii modificării acţiunii şi ale lipsei calităţii procesuale pasive în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 261 din 26 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV – a civilă au fost respinse excepţiile tardivităţii formulării cererii precizatoare de la termenul din 8 ianuarie 2010 şi a lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii, a admis acţiunea reclamantului aşa cum a fost precizată şi a obligat pârâtul să acorde reclamantului măsuri reparatorii constând în terenul liber de construcţii de 140 m.p., în locul terenului de 714,75 m.p., situat în oraşul Mangalia pe care în prezent este edificat pavilionul Sanatoriului Balnear Mangalia şi care nu poate fi restituit în natură.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2010, întrucât din actul de vânzare – cumpărare rezultă că tatăl său, V.D.A., era proprietar, iar împrejurarea că în actul de preluare figurează V.G.A. nu este de natură a-i fi imputată persoanei îndreptăţite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Ministerul Sănătăţii criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât în mod greşit a fost respinsă excepţia tardivităţii modificării acţiunii, atâta vreme cât cererea precizatoare constituie o completare a acţiunii şi o modificare a pretenţiilor iniţiale de vreme ce solicită restituirea în natură a altui teren decât cel ce a făcut obiectul notificării.
A mai susţinut că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât obiectul acţiunii îl constituia soluţionarea notificării, că reclamantul nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită în baza art. 3 din Legea nr. 10/2001, căci proprietar a figurat A.D.A., iar reclamantul este succesorul în drept al lui A.G.V.
O ultimă critică s-a referit la lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii întrucât imobilul aparţine Sanatoriului Balnear Mangalia.
Prin decizia Curţii nr. 600 A din 12 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă, a fost respins apelul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
În raport de dispoziţiile art. 132 alin. (2) pct. 3 şi 4 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată nu a fost modificată, reclamantul solicitând măsuri reparatorii, în sensul restituirii suprafeţei de 240 m.p., teren situat în partea de nord lângă blocul alimentar, teren aflat în detenţia pârâtului.
Aflându-se în faţa unor posibilităţi alternative de satisfacere a cererii reclamantului, soluţionând-o pe fond, instanţa poate îmbrăţişa oricare din soluţiile prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
A mai reţinut că, în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicţie, instanţa judecătorească cenzurând decizia unităţii deţinătoare, o poate anula, modifica, dispunând ea însăşi, în mod direct restituirea imobilului preluat abuziv, în caz contrar s-ar încălca dreptul la un proces echitabil şi s-ar aduce atingere art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Această interpretare a dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 rezultă şi din considerentele deciziei nr. XX din 13 martie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite în recurs în interesul legii.
Curtea a mai constatat că reclamantul a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 şi se dovedeşte nefondată critica referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii reiterând aceleaşi critici ca şi în apel, respectiv excepţia tardivităţii cererii de modificare a acţiunii introductive de instanţă, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului şi lipsa calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 a reclamantului.
Examinând criticile de nelegalitate invocate de către pârâtul – recurent prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
La data de 27 septembrie 2001 reclamantul A.V.V. a notificat Primăria Municipiului Mangalia solicitând restituirea în echivalent a suprafeţei de 714,75 m.p., care a format lotul din intravilanul Municipiului Mangalia, str. M.B.
La data de 16 februarie 2006 reclamantul A.V.V. formulează precizări la notificarea nr. 572/2001 în sensul că solicită în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 714,75 m.p., împreună cu construcţia edificată pe acesta.
Prin decizia din 3 septembrie 2008 emisă de Ministerul Sănătăţii Publice – Cabinet Ministru a fost respinsă notificarea din 27 septembrie 2001 formulată de reclamantul A.V.
Urmare a expertizei tehnice efectuată în cauză a rezultat că suprafaţa de teren de 714,45 m.p., situată în Mangalia, str. M.B. nu poate fi restituită în natură, însă a constatat că există suprafaţa de 240 m.p. teren liber, posibil de restituit în natură.
În aceste condiţii, reclamantul a solicitat acordare în compensare a suprafeţei de teren de 240 m.p.
Faţă de prevederile art. 10 şi 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cererea reclamantului nu poate fi considerată ca tardiv formulată.
Întrucât terenul se află în patrimoniul pârâtei şi potrivit expertizei tehnice poate fi posibil de restituit ambele instanţe au apreciat just că o astfel de cerere nu poate fi considerată ca tardiv formulată.
Şi critica privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului în prezenta cauză este nefondată, din moment ce acesta a emis decizia din 3 septembrie 2008 prin care a respins notificarea formulată de reclamant.
Nefondată este şi critica referitoare la lipsa calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 reclamantului, întrucât cu actele aflate la dosarul cauzei şi-a justificat calitatea de succesor al defunctului V.G.A., tatăl acestuia.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂŢII împotriva deciziei civile nr. 600 A din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5813/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5817/2011. Civil → |
|---|
