ICCJ. Decizia nr. 5824/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5824/2011
Dosar nr. 11253/118/2009
Şedinţa publică din 7 iulie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 octombrie 2009, reclamantul M.C. a solicitat instanţei obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, reprezentat prin D.G.F.P. Constanţa, acordarea de despăgubiri în cuantum de 100.000 RON, cu titlu de echivalent al prejudiciului moral suferit de reclamant în urma măsurilor administrative cu caracter politic luate de organele fostei miliţii sau securităţi.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că, împreună cu familia sa au fost dislocaţi din comuna S., judeţul Timiş, în comuna Z.V., judetul Brăila în perioada 18 iunie 1951 – 30 august 1955, conform deciziei din 27 iulie 1955 a M.A.I.
A mai arătat că prin hotărârea din 16 aprilie 1991 a Comisiei pentru acordarea unor loturi persoanelor persecutate politic conform Decretul- Lege nr. 118/1990 i-a fost stabilită o indemnizaţie lunară de 840 RON şi că prin decizia nr. 153/2007 i-a fost atestată calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă şi a beneficiat de toate drepturile.
Prin sentinţa civilă nr. 247 din 18 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa a fost admisă în parte acţiunea fiind obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale şi la 400 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Constanţa criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât, greşit a fost stabilit cuantumul daunelor morale, cu ignorarea perioadei şi a cuantumului sumelor deja acordate acestuia în temeiul Decretului – Lege nr. 118/1990 cât şi a celorlalte criterii în raport de care se impune a fi evaluat prejudiciul moral suferit.
La termenul de judecată din data de 6 octombrie 2010, instanţa de apel, din oficiu, a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de apel.
Prin decizia civilă nr. 221/C din 6 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a D.G.F.P. Constanţa pentru Statul Român şi în consecinţă: a anulat apelul civil formulat de apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Constanţa, în contradictoriu cu intimatul reclamant M.C., împotriva sentinţei civile nr. 274 din 18 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea, a reţinut, că, în cauză apelul a fost declarat şi semnat de D.G.F.P. Constanţa în calitate de reprezentant al Statului Român, dar la dosar nu a fost depus mandatul acordat direcţiei în acest sens, conform art. 83 alin. (1) C. proc. civ., deşi calitatea de reprezentant nu rezultă din lege, câtă vreme dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 221/2009 prevăd că acţiunea formulată în temeiul acestui act normativ se judecă în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate invocând următoarele critici.
Procedura de citare s-a îndeplinit cu D.G.F.P. Constanţa şi nu cu Ministerul Finanţelor Publice.
Or, D.G.F.P. Constanţa nu poate reprezenta Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice decât în baza unui mandat special.
În acest sens, a invocat dispoziţiile ordinului nr. 349 pentru modificarea art. 3 din O.M.F.P. nr. 1227/2006 prin care s-a stabilit că „Apărarea intereselor Ministerului Finanţelor Publice în litigiile prevăzute de art. 1 şi art. 2 alin. (1) teza 2 şi asigură în baza mandatului de reprezentare acordat de Direcţia Generală Juridică din cadrul Ministerului Finanţelor Publice”.
Cu privire la fondul cauzei, s-a susţinut că, instanţa de fond, nu a făcut o evaluare corectă a daunelor morale şi că, acordarea sumei de 50.000 RON reprezintă o îmbogăţire fără just temei a reclamantului.
Recurentul pârât a depus la dosar, în copie ordinul nr. 112 din 24 iulie 2006 emis de Ministerul Finanţelor Publice, din care rezultă că, în litigiile în care Ministerul Finanţelor Publice este citat, în nume propriu şi/ sau ca reprezentant al Statului Român apărarea intereselor sale în faţa instanţelor judecătoreşti se asigură de consilieri juridici din cadrul D.G.F.P. judeţene anexe la acesta şi ordinul nr. 349 pentru modificarea O.M.F.P. nr. 1127/2006.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii.
El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanţelor, afară de cazul în care legea stabileşte anumite organe în acest scop.
În speţă, acţiunea este îndreptată împotriva Statului Român, în calitate de pârât şi ca atare acesta trebuia citat în cauză prin Ministerul Finanţelor Publice, iar nu prin D.G.F.P. Constanţa.
Aceasta poate primi o împuternicire specială pentru a-l reprezenta în faţa organelor de justiţie, împuternicire pe care nu a avut-o în niciuna din fazele procesuale.
În consecinţă, în temeiul art. 25 din Decretul nr. 31/1954 şi 87 pct. 2 C. proc. civ., se impunea citarea Ministerului Finanţelor Publice ca reprezentant al Statului şi nu D.G.F.P. Constanţa.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 313 C. proc. civ. urmează să fie admis recursul, cu consecinţa casării deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Constanţa împotriva deciziei civile nr. 221 C din 06 octombrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5817/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5826/2011. Civil → |
|---|
