ICCJ. Decizia nr. 5945/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5945/2011
Dosar nr. 579/306/2011
Şedinţa camerei de consiliu din 8 iulie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. 579/306/2011 la data de 17 ianuarie 2011, creditoarea SC M.E. SRL a solicitat validarea popririi înfiinţate prin adresa din 03 decembrie 2010 de către B.E.J. N.C.C. asupra veniturilor debitoarei SC G.C. SRL în mâinile terţului poprit SC C. SA, în temeiul titlului executoriu reprezentat de ordonanţa comercială din 03 iunie 2010 a Judecătoriei Sibiu irevocabilă şi învestită cu formulă executorie, prin care debitoarea a fost obligată să plătească creditoarei suma de 71.400 RON reprezentând contravaloarea plăţii facturii fiscale şi a sumei de 1.093, 3 RON cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat, în esenţă că, deşi desfăşoară relaţii comerciale cu debitoarea, terţul poprit nu a înţeles să se conformeze dispoziţiei de poprire expediate, motivând că nu are facturi neachitate la termen faţă de debitor.
Prin sentinţa civilă nr. 538 din 31 ianuarie 2011, Judecătoria Sibiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Judecătoria Timişoara, reţinând că, întrucât sub aspect material validarea popririi este dispusă de instanţa de executare, definită de art. 373 alin. (2) C. proc. civ., iar executarea popririi se realizează, conform alin. (4), prin consemnarea sau plata făcută de terţul poprit, respectiv, prin executarea silită împotriva terţului poprit în baza hotărârii de validare, rezultă că instanţa în raza căreia are loc executarea este cea de la domiciliul/sediul terţului poprit.
Cum în speţă sediul SC C. SA este în municipiul Timişoara, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Timişoara.
Prin sentinţa civilă nr. 10040 din 21 aprilie 2011, Judecătoria Timişoara a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi, reţinând că, având în vedere că instanţa care a admis cererea de încuviinţare a executării silite în favoarea creditoarei SC M.E. SRL, împotriva debitoarei SC G.C. SRL, pentru aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor titlului executoriu constând în ordonanţa comercială din 03 iunie 2010 a Judecătoriei Sibiu, este această din urmă instanţă, rezultă că instanţa competentă în legătură cu actele de executare din Dosarul execuţional nr. 309/2010 al B.E.J. N.C.C. este Judecătoria Sibiu.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara, pentru argumentele ce succed:
Conform dispoziţiilor art. 3733 alin. (1) şi (2) raportat la art. 3731 alin. (1), aplicabile, conform art. XXII alin. (3) din Legea nr. 202/2010, în reglementarea anterioară acestei legi, pentru toate executările silite începute înainte de intrarea în vigoare a actului normativ arătat), rezultă că hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea; că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; că cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc care va solicita de îndată instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv, precum şi faptul că, asupra cererii de încuviinţare silită preşedintele instanţei de executare se pronunţă prin încheiere dată în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. De asemenea, conform art. 150 din O.G. nr. 92/2003, „dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, va pronunţa menţinerea sau desfiinţarea popririi.Judecata se face de urgenţă şi cu precădere.Pe baza hotărârii de menţinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silită a terţului poprit, în condiţiile prezentului cod”.
Prin coroborarea textelor legale sus-menţionate, se va reţine faptul că cererea de încuviinţare a executării silite a unui titlu executoriu aparţine instanţei de executare, care, în cazul executării silite prin poprire, este instanţa de la domiciliul terţului poprit.
Astfel, dacă la momentul sesizării executorului, creditorul poate opta între executorul de la domiciliul/sediul debitorului sau terţului poprit, cum s-a şi procedat în cauză, încheierea de încuviinţare a executării silite fiind dată de Judecătoria Sibiu, ca instanţă de la sediul debitorului, conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., pentru validarea popririi nu poate fi sesizată instanţa de la domiciliul/sediul debitorului, aceasta nefiind instanţa de executare, ci doar instanţa de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
Or, în speţă, terţul poprit este SC C. SA, societate al cărui sediu se află, conform cererii depuse la dosarul cauzei, în Timişoara, str. E.B., astfel încât instanţa competentă a soluţiona cererea de validare a popririi este Judecătoria Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5944/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5954/2011. Civil → |
|---|
