ICCJ. Decizia nr. 6050/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6050/2011
Dosar nr. 3493/62/2010
Şedinţa publică din 15 septembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Reclamanta a solicitat să se constate caracterul politic al măsurii de încadrare a tatălui său în categoria chiaburilor şi drept consecinţă, obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro, reprezentând daune pentru prejudicial moral suferit atât de către tatăl său, cât şi de către reclamantă, personal.
Prin sentinţa civilă nr. 216/S din 08 iulie 2010, Tribunalul Braşov a admis, în parte, acţiunea reclamantei M.A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, prin D.G.F.P. Braşov, a constatat că reclamanta este fiica defunctului R.F., decedat în anul 1987, a constatat caracterul politic al măsurii administrative de includere a tatălui reclamantei pe lista chiaburilor, dispuse prin hotărârea nr. RR/1952 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Raional R., a respins restul pretenţiilor formulate, ca nefondate.
În fapt, s-a reţinut că reclamanta este fiica lui R.F., decedat la data de 01 noiembrie 1987, respectiv că prin hotărarea nr. RR/1952 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Raional R., acesta a fost inclus pe lista chiaburilor din Comuna O.
În drept, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 3 şi 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, conform cărora constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliţii sau Securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate expres. În situaţia în care măsura nu s-a întemeiat pe acestea, persoanele pot, de asemenea, solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al acestora.
Această măsură a fost dispusă, întrucât autorul reclamantei folosea pentru lucrarea terenului deţinut în proprietate, dijma şi munca salariată.
În privinţa despăgubirilor pretinse, instanţa a reţinut că, la termenul de judecată din 24 iunie 2010, a pus în discuţia părţilor aspectul inadmisibilităţii acordării daunelor morale pentru prejudiciul provocat de o măsură administrativă, dar şi pentru prejudiciul cauzat autorului părţii.
Instanţa a constatat astfel că este admisibil să se solicite repararea prejudiciului moral cauzat de o măsură administrativă, chiar daca art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, în forma iniţială, permitea acordarea acestor despăgubiri doar pentru prejudiciile din condamnare. Aspectul a fost lămurit prin O.U.G. nr. 62/2010, care stabileşte un plafon al despăgubirilor cuvenite persoanei care a fost victima unei condamnări sau unei măsuri administrative cu caracter politic.
În privinţa solicitării de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul suferit de autorul reclamantei, instanţa a reţinut conţinutul dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, partea introductivă a acestuia, în care sunt enumerate toate persoanele care ar putea solicita instanţei una din măsurile reparatorii prevăzute la lit. a)-c), fără a însemna însă că oricare dintre aceste persoane poate solicita oricare dintre măsuri.
În mod constant s-a subliniat în materie succesorală că drepturile personale nepatrimoniale nu se transmit prin moştenire.
Prin urmare, prejudicial moral produs unei persoane şi care ar îndreptăţi-o să solicite daune morale pentru repararea acestuia, se stinge prin moartea persoanei.
În consecinţă, instanţa a reţinut că menţionarea soţului şi descendenţilor până la gradul II al persoanelor care au fost victimele condamnării/măsurii administrative cu caracter politic în partea introductivă a art. 5 din Legea nr. 221/2009, semnifică posibilitatea ca şi aceste persoane să solicite acordarea daunelor morale, însă pentru prejudicii pe care le-au suferit personal, ca urmare a condamnării sau măsurii administrative suferite de autorul lor.
Faţă de considerentele expuse, instanţa a reţinut că reclamanta, descendenta de gradul I a persoanei împotriva căreia s-a dispus o măsură administrativă cu caracter politic, nu poate solicita în instanţă acordarea daunelor morale pentru prejudicial moral suferit de autorul său, motiv pentru care aceste pretenţii au fost respinse.
Instanţa a reţinut că la data încadrării tatălui său ca şi chiabur, reclamanta avea vârsta de 12 ani. Declaraţiile autentice date de către B.A. şi L.Z., confirmă susţinerile reclamantei, potrivit cărora tatăl reclamantei, soţia şi cei 3 copii, au fost evacuaţi din locuinţă şi mutaţi în localitatea M. şi apoi în localitatea V., jud. Hunedoara, în cursul anului 1953, şi doar în anul 1958 familia s-a reîntors în comuna O.
Faţă de vârsta avută la acel moment, reclamanta a putut să conştientizeze dramatismul mutării familiei în alte localităţi ca o consecinţă a catalogării tatălui său drept chiabur şi a lichidării averii acestuia, fiindu-i produs un prejudiciu moral, redus însă faţă de cel suferit de adulţii din familie.
S-a avut în vedere şi faptul că prin decizia nr. 1503 din 24 septembrie 2009 a Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială Braşov, reclamantei i s-a constatat calitatea de beneficiar al Decretului - Lege nr. 118/1990, faţă de mutarea sa, acordându-i-se o indemnizaţie lunară în cuantum de 200 RON.
Instanţa a reţinut, faţă de vârsta reclamantei de la momentul strămutării sale, că sumele acordate în temeiul dispoziţiilor Decretului - Lege nr. 118/1990 acoperă prejudiciul moral suferit de aceasta, astfel că în temeiul prevederilor Legii nr. 221/2009, aceasta nu mai este îndreptăţită la despăgubiri pentru prejudicial moral suferit personal.
Prin decizia civilă nr. 118/Ap din 29 septembrie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul pârâtului, a schimbat sentinţa, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată a reclamantei, a respins apelul reclamantei, ca nefondat.
În raport de conţinutul dispoziţiilor art. 3 şi 5 din Legea nr. 221/2009 s-a reţinut că sunt îndreptăţite la măsurile reparatorii enumerate la art. 5 doar acele persoane care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic.
Încadrarea antecesorului reclamantei în categoria chiaburilor nu s-a întemeiat pe niciunul dintre actele normative enumerate la art. 3 din Legea nr. 221/2009, astfel că solicitarea acesteia de constatare a caracterului politic al măsurii este neîntemeiată, după cum neîntemeiată este şi cererea de acordare a despăgubirilor morale decurgând din luarea acestei măsuri, de acest drept beneficiind numai persoanele care au făcut obiectul unei măsuri cu caracter politic sau descendenţii lor până la gradul II sau soţul acestora.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat cerere de recurs la data de 24 noiembrie 2010, reclamanta M.A., prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
A susţinut că tatăl său a fost catalogat drept chiabur şi a fost obligat să achite impozit de chiabur şi cote foarte mari din produsele agricole, iar această măsură implica prin consecinţele sale o persecutare politică continuă.
Reclamanta a susţinut că despăgubirile solicitate sunt admisibile ex lege, nu numai pentru prejudiciile din condamnare, ci şi pentru măsuri administrative cu caracter politic, conform art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009.
Legiuitorul are în vedere prin termenul de condamnare, atât condamnările politice propriu-zise, cât şi condamnările cu caracter politic, respectiv măsurile administrative cu caracter represiv.
Prima instanţă a interpretat în mod greşit textul legal, în sensul că legiuitorul enumără toate persoanele care ar putea solicita daune morale, însă nu toate aceste persoane ar putea solicita oricare dintre măsurile reparatorii, concluzie desprinsă din materia drepturilor succesorale - drepturile personale nepatrimoniale nu se transmit prin moştenire.
Având în vedere spiritul şi raţiunea Legii nr. 221/2009 de înlăturare, chiar şi parţială, a efectelor unor grave abuzuri petrecute în România în timpul regimului totalitar, instanţa de apel trebuia să constate că pentru prejudiciul moral cauzat autorului R.F., dar şi reclamantei, o indemnizaţie de 100.000 euro ar fi echitabilă, avându-se în vedere şi măsurile reparatorii acordate în temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990.
Cadrul general de reglementare a drepturilor patrimoniale recunoscute de lege, rezultat din interpretarea logică a prevederilor art. 5, priveşte toate persoanele, atât cele condamnate politic, cât şi cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative politice în perioada de referinţă, care beneficiază de dreptul la despăgubiri morale şi/sau materiale.
A distinge între cele două categorii, sub aspectul daunelor materiale şi morale, ar însemna negarea raţiunii adoptării actului normativ şi crearea unui cadru juridic discriminatoriu pentru persoanele aflate în situaţii similare.
Dislocarea familiei subsemnatei din localitatea de domiciliu şi mutarea forţată într-o altă localitate, lipsirea de bunurile personale, etichetarea acestora cu atributul ";chiabur";, obligarea de a trăi în condiţii materiale precare şi de a munci forţat produce suferinţe pe plan moral, social şi profesional, astfel de măsuri lezează demnitatea şi onoarea, dar şi libertatea individuală, drepturile personale patrimoniale ocrotite de lege şi are drept consecinţe un prejudiciu moral care justifică acordarea unei compensaţii materiale.
Indemnizaţiile acordate prin Decretul - Lege nr. 118/1990 nu acoperă prejudiciile suferite de reclamantă şi familia sa, scopul Legii nr. 221/2009 fiind acela de a complini despăgubirile primite prin legile anterioare, măsurile stabilite prin decretul anterior nu sunt deloc afectate.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
În drept, actul normativ în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată conferea temeiul juridic şi pentru solicitarea de reparare a prejudiciului moral cauzat de o măsură administrativă cu caracter politic - în acest sens, sunt dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) ";orice persoana care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul II, inclusiv pot solicita instanţei de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare (...)";
Art. 3 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 defineşte măsura administrativă cu caracter politic, după cum urmează; „orice măsură luată de organele fostei miliţii sau securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative (...)”.
Prin raportare la aceste dispoziţii legale exprese, instanţa de apel a reţinut că încadrarea antecesorului reclamantei în categoria chiaburilor nu s-a întemeiat pe niciunul dintre actele normative enumerate la art. 3 din Legea nr. 221/2009, ceea ce înseamnă că solicitarea acesteia de constatare a caracterului politic al măsurii este neîntemeiată, după cum neîntemeiată este şi cererea de acordare a despăgubirilor morale decurgând din luarea acestei măsuri.
În recurs, reclamanta nu critică această dezlegare explicită dată de instanţa de apel textelor legale incidente, care de altfel, în temeiul ei, s-a pronunţat în sensul schimbării hotărârii de primă instanţă.
Reparaţia civilă în baza acestui act normativ a vizat persoanele condamnate politic, dar şi persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, fără ca în această din ultimă categorie să poată fi inclusă situaţia tatălui reclamantei, aceea de a fi fost considerat chiabur, printr-o hotărâre a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Raional Racoş, nr. RR/1952.
Împrejurarea că recurenta-reclamantă alătură situaţiilor avute în vedere în mod expres de legiuitor - condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic - ipoteza aşa-ziselor măsurile administrative cu caracter represiv pentru a justifica pretenţia formulată, nu este relevantă în cauză, întrucât nu valorifică nici un text de lege pertinent.
Nu se poate nega că familia reclamantei a suferit o serie de privaţiuni prin etichetarea acesteia cu atributul ";chiabur";, aşa cum s-a întâmplat şi cu alţi cetăţeni români, însă pentru a fi aplicată măsura acordării de compensaţii materiale, trebuie ca situaţia de fapt pe deplin stabilită în faţa instanţelor fondului, să-şi găsească corespondent într-o ipoteză concretă a legii, ceea ce nu se regăseşte în cauză.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamatei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva deciziei nr. 118/Ap din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6047/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6052/2011. Civil → |
|---|
