ICCJ. Decizia nr. 6280/2011. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6280/2011
Dosar nr. 2168/101/2010
Şedinţa publică din 22 septembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, la 26 martie 2010, reclamanta T.F. a chemat în judecată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate caracterul politic al măsurii dispusă prin decizia M.A.I. nr. 200/1951, acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral pe care l-a suferit prin măsura administrativă cu caracter politic de dislocare, acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate ca efect al măsurii administrative de stabilire a domiciliului obligatoriu şi obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
La termenul din 17 mai 2010, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că a renunţat la capetele de acţiune privind constatarea caracterului politic al măsurii de deportare, precum şi la acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate ca efect al deportării.
Prin sentinţa civilă nr. 254 din 31 mai 2010 acţiunea a fost respinsă.
Pentru a pronunţa astfel, tribunalul a reţinut în esenţă că în cazul celor supuşi unor măsuri administrative cu caracter politic, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea acordării daunelor morale.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis prin decizia nr. 325 din 20 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova – Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, care a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Mehedinţi.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că Tribunalul a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, în sensul că reclamanta este exceptată de la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin aplicarea măsurii administrative a dislocării şi stabilirii domiciliului obligatoriu.
S-a mai reţinut că din economia generală a dispoziţiilor Legii nr. 221/2009, din interpretarea logică şi teleologică a acestora rezultă fără echivoc faptul că toate persoanele, atât cele condamnate politic cât şi cele care au făcut obiectul unor măsuri administrative politice beneficiază de dreptul la despăgubiri morale şi/sau materiale.
Cum Tribunalul nu a analizat cererea pe fond sentinţa a fost desfiinţată şi cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Împotriva acestei decizii pârâtul Statul român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mehedinţi a formulat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Din analiza cererii de recurs se constată că dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ. sunt invocate formal, criticile invocate neputând fi încadrate în conţinutul acestor dispoziţii.
La termenul de judecată din 22 septembrie 2011 Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului, dat fiind că susţinerile recurentului din motivarea căii de atac nu pot fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanţă, potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., reţinând cauza spre soluţionare pe acest aspect.
Faţă de excepţia invocată din oficiu Înalta Curte apreciază că este întemeiată şi o va admite ca atare, pentru următoarele considerente:
Conform art. 306 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., neîncadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. conduce la nulitatea recursului.
În cauză, chiar dacă recurentul a invocat explicit dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., se constată că susţinerile formulate nu se încadrează în aceste dispoziţii şi nici nu este posibilă încadrarea lor în vreuna dintre celelalte situaţii prevăzute de art. 304, care atrag modificarea ori casarea deciziei de apel.
Art. 304 pct. 5 C. proc. civ. statuează: „când prin hotărârea dată instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2)”
Sub acest aspect se reţine că legea prevede doar în ipoteza textului art. 4 alin. (5) participarea obligatorie a procurorului, nu şi pentru cea reglementată de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 221/2009.
Verificând criticile din cererea de recurs, în raport de conţinutul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care statuează „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”, se constată că recurentul face o critică în sensul că instanţa nu a redus cuantumul despăgubirilor. Or, prin decizia recurată, a fost desfiinţată sentinţa instanţei de fond şi cauza trimisă pentru rejudecate tocmai pentru că pricina nu a fost analizată pe fond.
Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ.: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2)” al aceluiaşi articol, respectiv când există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanţa de recurs.
În aceste condiţii, având în vedere că susţinerile recurentului din motivarea căii de atac nu pot fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi cum nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanţă, operează sancţiunea nulităţii recursului reglementată de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi în consecinţă Înalta Curte va constata nul recursul, admiţând excepţia cu acest obiect invocată din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Mehedinţi împotriva deciziei civile nr. 325 din 20 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova – secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6279/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6285/2011. Civil → |
|---|
