ICCJ. Decizia nr. 6276/2011. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6276/2011
Dosar nr. 2674/115/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 septembrie 2009 la Tribunalul Caraş-Severin reclamanta B.F. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 euro reprezentând despăgubiri pentru daunele morale.
În drept a invocat dispoziţiile Legii nr. 221/2009.
În motivare a arătat că prin sentinţa nr. 444 din 13 octombrie 1958 a Tribunalului Militar Timişoara soţul său a fost condamnat la 16 ani închisoare pentru crima de uneltire contra ordinii sociale.
În perioada de detenţie a soţului reclamanta a trecut prin nenumărate greutăţi şi a fost umilită atât ea cât şi fiicele sale. Fiicele au fost discriminate, au fost respinse la examen pe motiv că tatăl lor a fost deţinut politic.
Lipsirea de libertate a soţului pe o perioadă de 2.170 zile cu consecinţele negative pe plan psihic, fizic, social şi profesional atât pentru acesta cât şi pentru familie au adus atingere drepturilor personale nepatrimoniale ocrotite de lege (libertatea individuală, demnitatea şi onoarea) şi se impune repararea echitabilă a prejudiciului moral suferit.
Prin sentinţa civilă nr. 130 din data de 4 februarie 2010 Tribunalul Caraş-Severin a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei, echivalentul în lei, la data efectuării plăţii a sumei de 60.000 euro.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Caraş-Severin a reţinut următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 1, 4, 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009, persoanele faţă de care s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească o condamnare cu caracter politic, iar după decesul acestora, descendenţii până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare, urmând ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor să se ţină seama de măsurile reparatorii deja acordate persoanei în cauză în temeiul Decretului Lege nr. 118/1990, O.U.G. nr. 224/1999 şi Legea nr. 568/2001.
Tribunalul a reţinut că reclamanta este soţia lui B.I.. Acesta prin sentinţa nr. 444 din 13 octombrie 1958 pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara a fost condamnat la 16 ani închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale întrucât a făcut parte din organizaţia subversivă PNŢ existentă în comuna Mercina, îndemnând oamenii să nu fie de acord cu colectivizarea. B.I. a executat 6 ani în penitenciarele din Timişoara, Botoşani şi Galaţi. Ca urmare a detenţiei, B.I. a suferit fizic şi psihic urmare proastei alimentaţii, lipsei de asistenţă medicală şi umilinţelor suportate, muncilor foarte grele la care a fost supus.
După eliberare soţul reclamantei şi-a pierdut sănătatea, nu a mai putut să muncească la capacitatea normală pentru a-şi întreţine familia, a fost în continuare persecutat, muncind în condiţii inferioare pregătirii sale.
Urmare arestării soţului, reclamanta a rămas cu cele două fiice în întreţinere, a trecut printr-o perioadă foarte grea, fiind lipsite de singurul sprijin material şi moral pe care îl aveau alături de B.I.
Toate aceste restricţii au adus atingere valorilor ce definesc personalitatea umană, valori ce se referă la existenţa fizică a omului, la sănătate şi integritate corporală, la demnitate, onoare şi alte valori similare aparţinând drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale solicitate de reclamantă instanţa a reţinut că aprecierea prejudiciilor morale nu se bazează pe criterii exacte, ştiinţifice.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor în situaţia unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de apreciere urmărindu-se ca despăgubirea să compenseze prejudiciul având în vedere realizarea unei corelări între prejudiciul moral şi valoarea morală lezată.
Împotriva sentinţei civile nr. 130 din 4 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin au declarat apel reclamanta B.F. şi pârâtul Statul Român prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin.
Reclamanta a criticat sentinţa primei instanţe sub aspectul reducerii cuantumului sumei solicitate respectiv de la 500.000 euro la 60.000 euro.
Pârâtul Statul Român a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul sumei acordate respectiv aceea de 60.000 euro, deoarece această sumă este mult prea mare faţă de prejudiciul real, şi ar reprezenta un izvor de îmbogăţire fără just temei.
Prin decizia nr. 262/A din 9 septembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara – secţia civilă a fost respins apelul reclamantei şi a fost admis apelul pârâtului, a fost schimbată în parte sentinţa în sensul că a fost redus cuantumul despăgubirilor la suma de 5000 euro, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că tribunalul a stabilit corect că dreptul subiectiv al reclamantei este recunoscut prin lege respectiv prin art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, aceasta fiind soţia numitului B.I. persoană condamnată politic prin sentinţa nr. 444 din 13 octombrie 1958, pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara, la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale.
De asemenea, criteriile de stabilire a prejudiciului moral suferit de către reclamantă, în limite generale, au fost bine reţinute de către Tribunalul Caraş-Severin.
Sub aspectul cuantumului despăgubirilor, pentru prejudiciul moral suferit, instanţa de apel a reţinut că, la data soluţionării cauzei, sunt aplicabile disp. art. II din O.U.G. nr. 62/2010, dispoziţii legale care prevăd că, hotărârile aflate în curs de judecată, care nu sunt definitive, trebuie să se conformeze limitelor de sume prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) pct. 1 şi 3 din Legea nr. 221/2009.
Din perspectiva dispoziţiilor legale menţionate s-a reţinut că pentru prejudiciul moral suferit de către reclamantă acesteia i se cuvin despăgubiri la limita sumei de 5000 euro, plafon maxim prevăzut de către actul normativ menţionat.
Acordarea limitei maxime prevăzute de lege, a reţinut instanţa, se justifică prin caracterul condamnării politice a soţului său şi prin durata pedepsei aplicate respectiv aceea de 16 ani închisoare.
Referitor la apelul declarat de reclamanta B.F. instanţa a reţinut că este neîntemeiat deoarece prin efectul voinţei legiuitorului despăgubirile au fost limitate la suma de 5000 euro, prevederile fiind de imediată aplicabilitate.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs invocând generic dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi arătând că decizia este nelegală, criticile formulate putând fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reclamanta arată că prin art. I şi II din O.U.G nr. 62/2010 a fost plafonată limita maximă a daunelor morale ce pot fi acordate persoanelor care beneficiază de dispoziţiile Legii nr. 221/2009, fiind încălcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 52 alin. (3) din Constituţia României.
De asemenea, prevederile O.U.G. nr. 62/2010 contravin dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi art. 20 alin. (2) din Constituţia României.
De altfel, această ordonanţă a fost declarată neconstituţională, situaţie în care prevederile sale nu mai sunt aplicabile.
Recursul nu este fondat şi va fi respins ca atare pentru următoarele considerente.
O.U.G. nr. 62/2010, publicată în M. Of. Partea I nr. 446 din 1 iulie 2010, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a adus prin Art. I pct. 1. şi Art. II modificări drepturilor acordate de stat persoanelor persecutate din motive politice.
Art. 5 alin. (1) lit. 1) din Legea nr. 221/2009 stabilea iniţial acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, fără instituirea vreunei limite a cuantumului despăgubirilor, ţinându-se seama numai de măsurile reparatorii deja acordate în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 şi al O.U.G. nr. 214/1999.
Prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 62/2010 s-a modificat art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/1009 şi s-a stabilit o limitare a cuantumului despăgubirilor acordate persoanelor condamnate politic, soţului (soţiei) şi descendenţilor de gradul I sau al II-lea.
Potrivit art. II din aceeaşi ordonanţă dispoziţiile sale se aplică proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare.
Decizia nr. 1354/2010 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. partea I din 15 noiembrie 2010 şi intrată în vigoare la data publicării a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din O.U.G. nr. 62/2010.
Decizia recurată a fost pronunţată la data de 9 septembrie 2010, iar O.U.G. nr. 62/2010 a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2010, situaţie în care sunt aplicabile disp. art. II din O.U.G. nr. 62/2010, dispoziţii legale care prevăd că hotărârile aflate în curs de judecată, care nu sunt definitive, trebuie să se conformeze limitelor de sume prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a) pct. 1 şi 3 din Legea nr. 221/2009.
Recursul reclamantei a fost declarat la data de 27 octombrie 2010, iar Decizia nr. 1354/2010 a Curţii Constituţionale, a fost publicată în M. Of. partea I din 15 noiembrie 2010, intrând în vigoare la data publicării, respectiv 15 noiembrie 2010, aşa încât decizia recurată fiind pronunţată înainte ca Decizia Curţii Constituţionale să intre in vigoare, nu sunt aplicabile dispoziţiile acesteia.
Aşa fiind, se constată că instanţa de apel a pronunţat o decizie legală cu respectarea O.U.G. nr. 62/2010, iar recursul declarat la data de 27 octombrie 2010, înainte de intrarea în vigoare a Deciziei Curţii Constituţionale, va fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta B.F. împotriva deciziei civile nr. 262/A din 9 septembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6274/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6278/2011. Civil → |
|---|
