ICCJ. Decizia nr. 6720/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6720/2011
Dosar nr.8025/62/2009
Şedinţa publică din 4 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Braşov, secţia civilă la 14 octombrie 2009, reclamanta B.B.H. a chemat în judecată pe pârâta U.A.T. Comuna Vulcan prin primar, solicitând anularea în parte a Dispoziţiei nr. 358 din 24 august 2009 emisă de acesta şi obligarea de a emite o nouă dispoziţie în sensul restituirii în natură a casei şi terenului în suprafaţă de 2631,60 m.p. situate în comuna Vulcan, exclusiv în favoarea sa.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 11 septembrie 2009, i-a fost comunicată dispoziţia contestată prin care s-a dispus restituirea în proprietate a imobilului din Vulcan, în favoarea sa şi a numitului H.H.
Reclamanta a învederat că acesta din urmă a decedat la 30 decembrie 2003, astfel că dispoziţia a fost emisă pe numele unei persoane decedate, prin urmare fără capacitate de folosinţă. Reclamanta a mai susţinut că are vocaţie la moştenirea defunctului.
Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 141/S din 3 mai 2010, a respins contestaţia ca neîntemeiată reţinând că, în mod corect, prin dispoziţia atacată, pârâta a restituit imobilul ambilor notificatori, B.B.H. şi H.H., întrucât calitatea de persoană îndreptăţită a existat la data notificării în favoarea ambilor solicitanţi.
S-a considerat că reclamanta îşi poate valorifica dreptul de succesiune asupra cotei provenite de la defunct pe calea dreptului comun.
S-a avut în vedere şi faptul că restituirea imobilului s-a făcut iniţial prin dispoziţia nr. 309 din 28 mai 2008 în favoarea ambilor notificatori, soluţia fiind acceptată de reclamantă prin neexercitarea căii de atac împotriva dispoziţiei menţionate, cea atacată în prezenta cauză modificând doar art. 1 al celei dintâi.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamanta B.B.H., susţinând că prima instanţă trebuia să facă aplicarea în cauză a prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, întrucât are calitatea de unică moştenitoare a defunctului H.H., decedat cu 6 ani înainte de soluţionarea notificării.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 150/A din 2 noiembrie 2010, a respins apelul reclamantei ca nefondat, reţinând că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, deoarece acestea se referă la cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura instituită de această lege şi are în vedere ipoteza în care, la data formulării notificării, fostul proprietar era decedat.
Mai mult, s-a reţinut că decesul notificatorului H,H, nu a fost adus la cunoştinţa unităţii, în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 10/2001, dispoziţia fiind emisă pe numele ambelor persoane îndreptăţite.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta B.B.H., criticând-o ca nelegală, şi solicitând modificarea în sensul admiterii contestaţiei.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a susţinut că dispoziţia contestată este lovită de nulitate, fiind emisă pe numele unei persoane decedate, prin urmare lipsite de capacitate de folosinţă, respectiv H.H., decedat la 30 decembrie 2003.
Cea de-a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat neaplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care s-a refuzat recunoaşterea calităţii reclamantei de moştenitoare a celuilalt proprietar, H.H., şi nicio altă persoană nu a solicitat restituirea imobilului prin notificare.
În faza recursului nu s-au administrat probe.
Examinând criticile invocate de reclamantă, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., căruia acestea i se circumscriu, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Notificarea nr. 2364 din 28 septembrie 2001 prin care s-a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea imobilului situat în comuna Vulcan a fost formulată de reclamantă şi de H.H., fiind soluţionată prin dispoziţia nr. 309 din 28 mai 2008 emisă de Primarul comunei Vulcan, completată prin dispoziţia contestată în prezenta cauză, nr. 358 din 24 august 2009 prin care s-a modificat art. 1 din prima dispoziţie în sensul restituirii către B.B.H. şi H.H., după restituirea sumei reprezentând despăgubirea primită conform deciziilor de preluare nr. 615 din 8 iulie 1978 (pentru H.H.) şi nr. 71 din 14 februarie 1984 (pentru H.P.), actualizată potrivit legislaţiei în vigoare.
Chiar dacă prima dispoziţie emisă tot ulterior decesului notificatorului H.H. a fost atacată de reclamantă, iar, potrivit susţinerilor recurentei, contestaţia sa a fost respinsă ca lipsită de interes ca efect al emiterii celei de-a doua dispoziţii, ce face obiectul litigiului, nu există temei pentru constatarea nulităţii acesteia.
De vreme ce la data formulării notificării, 25 septembrie 2001, fostul proprietar H.H. era în viaţă şi a uzat de prevederile Legii nr. 10/2001, nu exista temei pentru restituirea bunului în integralitate către reclamantă.
Nici critica invocată prin cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondată.
În speţă, s-a reţinut corect de către instanţa de apel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora de cotele moştenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită ceilalţi moştenitori ai persoanei îndreptăţite care au depus în termen cererea de restituire.
Textul de lege menţionat are în vedere o altă situaţie, respectiv aceea în care, la data formulării notificării, fostul proprietar era decedat. Or, în cauză, coproprietarul imobilului, H.H. a decedat ulterior depunerii notificării.
Ca atare, de cota de proprietate a acestuia vor profita moştenitorii săi legali sau testamentari, care îşi pot valorifica drepturile în cadrul dezbaterii succesiunii pe calea dreptului comun, având în vedere că dreptul real exista în patrimoniul lui H.H. la momentul decesului.
În condiţiile în care nici în faza procesuală a recursului, reclamanta nu a depus dovada calităţii sale de unică moştenitoare a defunctului şi cu atât mai mult cu cât instanţa nu a fost învestită cu un petit în sensul constatării calităţii sale de unică persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii, ca unică moştenitoare, nu pot fi înlăturate dispoziţiile legale imperative ce reglementează devoluţiunea succesorală, întrucât pe această cale ar putea fi vătămate drepturile altor moştenitori.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul este nefondat şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea B.H.B. împotriva Deciziei nr. 150/Ap din 02 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 6817/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6722/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
