ICCJ. Decizia nr. 6725/2011. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6725/2011
Dosar nr.5011/62/2008
Şedinţa publică din 04 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Braşov, reclamanţii V.D.M. şi V.L.E. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Oraşul Zărneşti, prin primar, să pronunţe o sentinţă prin care să constate că, în calitate de moştenitori legali ai proprietarilor tabulari defuncţi, au dobândit dreptul de proprietate asupra corpurilor funciare situate în intravilanul şi extravilanul Oraşului Zărneşti, constând în teren; să oblige pârâta să le lase în deplină proprietate şi posesie terenurile indicate mai sus, să dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra corpurilor funciare mai sus-descrise şi să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, în cazul în care se va opune admiterii acţiunii.
La termenul de judecată din 26 septembrie 2008, reclamanţii au depus în dosarul cauzei o precizare de acţiune, prin care au arătat că, din eroare, două terenuri, au fost indicate ca fiind ale localităţii Tohanul Vechi, în mod corect ele fiind ale Comunei Vulcan. De asemenea, reclamanţii au arătat că înţeleg să se judece şi în contradictoriu cu pârâta Comuna Vulcan.
Prin Sentinţa civilă nr. 48 din 20 februarie 2009, Tribunalul Braşov a respins acţiunea formulată de reclamanţii V.D.M. şi V.L.E., astfel cum a fost precizată şi completată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că antecesorul reclamanţilor, V.V., a uzat de procedura specială instituită de legile speciale de reparaţie în materia fondului funciar în vederea reconstituirii dreptului său de proprietate asupra imobilelor în litigiu, astfel că, în conformitate cu regulile non bis in idem, electa una via şi cu principul securităţii juridice, succesorii în drepturi ai acestuia nu pot promova, în condiţiile reglementate de dreptul comun, o acţiune în revendicarea acestor imobile.
A mai reţinut instanţa de fond că legile fondului funciar suprimă acţiunea în revendicare, promovată în condiţiile dreptului comun, dar asigură accesul la un proces echitabil, deoarece, instituie controlul judecătoresc asupra măsurilor reparatorii ce au fost stabilite de comisiile de aplicare a acestor legi.
Aşa fiind, tribunalul, constatând că imobilele în litigiu fac parte din categoria imobilelor ce constituie obiectul de reglementare al legilor funciar şi că antecesorul reclamanţilor a uzat de procedura specială instituită de actele normative de reparaţie menţionate, a reţinut că promovarea unei acţiuni în revendicare, în condiţiile dreptului comun, este inadmisibilă.
Apelul declarat de reclamanţii V.D.M. şi V.L.E. împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia nr. 71/Ap din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În considerentele deciziei s-au reţinut următoarele:
Instanţa de apel, constatând din probele administrate în cauză, că imobilele-terenuri ce fac obiectul cauzei intră în sfera de aplicare a Legii nr. 18/1991, a reţinut incidenţa prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, conform cărora bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.
Întrucât imobilele în litigiu fac obiectul Legii nr. 18/1991, s-a constatat că restituirea lor nu poate fi solicitată decât în condiţiile acestei legi, motiv pentru care a reţinut că prima instanţă a apreciat corect starea de fapt şi de drept a cauzei dedusă judecăţii, interpretând judicios materialul probator administrat în cauză şi pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii V.D.M. şi V.L.E., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea în tot a deciziei atacate şi trimiterea cauzei la prima instanţă pentru judecata fondului.
În motivarea recursului se arată că soluţia instanţei de apel, ce a confirmat hotărârea primei instanţe, a fost dată cu aplicarea greşită a art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 şi cu nesocotirea dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 18/1991 şi a celorlalte prevederi ale legilor speciale de restituire.
Prin urmare, recurenţii susţin că soluţia a fost pronunţată fără a se lua în considerare recunoaşterile pârâtelor şi fără a se dovedi că terenurile în litigiu fac realmente obiectul unor legi speciale de reparaţie, ceea ce ar atrage (doar în opinia celor două instanţe) incidenţa art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.
Recurenţii invocă, totodată, existenţa unei contradicţii între dispoziţiile art. 1, Protocolul nr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 6 alin. (2) teza ultimă din Legea nr. 213/1998, arătându-se că legea creează o categorie de bunuri pe care statul le deţine fără titlu valabil, dar care nu pot fi revendicate de proprietari.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Prin notele scrise depuse la dosar la data de 03 octombrie 2011, recurenţii-reclamanţi au învedererat instanţei că prezenta cauză a rămas fără obiect întrucât prin Sentinţa civilă nr. 733 din 29 martie 2011, pronunţată de Judecătoria Zărneşti, irevocabilă prin nerecurare, pe care au anexat-o notelor scrise, Comisia locală Zărneşti pentru aplicarea Legii fondului funciar şi Comisia judeţeană Braşov pentru aplicarea Legii fondului funciar au fost obligate să emită toate actele necesare reconstituirii drepturilor de proprietate după defuncta C.M. în favoarea defunctului antecesor al reclamanţilor - V.V.
Se constată că, într-adevăr, prin Sentinţa civilă nr. 733 din 29 martie 2011, pronunţată de Judecătoria Zărneşti, irevocabilă prin nerecurare, în care recurenţii au avut calitatea de reclamanţi, au fost obligate pârâtele Comisia locală Zărneşti pentru aplicarea Legii fondului funciar şi Comisia judeţeană Braşov pentru aplicarea Legii fondului funciar au fost obligate să emită toate actele necesare reconstituirii drepturilor de proprietate după defuncta C.M. în favoarea defunctului antecesor al reclamanţilor - V.V.
S-a reţinut că defunctul V.V. nu a atacat în timpul vieţii actele de reconstituire a dreptului de proprietate, iar reclamanţii, în calitatea lor de moştenitori ai acestuia, preluând toate drepturile şi obligaţiile prin moştenire, au dobândit şi dreptul de a ataca actele ce îl privesc pe antecesorul lor.
Prin urmare, având în vedere cele învederate de recurenţi, precum şi Sentinţa civilă nr. 733 din 29 martie 2011, pronunţată de Judecătoria Zărneşti, irevocabilă prin nerecurare, se constată că recursul declarat în cauză apare ca nefondat, rămânând, practic, fără obiect.
Pentru considerentele expuse, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii V.D.M. şi V.L.E. împotriva Deciziei nr. 71/Ap din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii V.D.M. şi V.L.E. împotriva Deciziei nr. 71/Ap din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 04 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 6818/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6817/2011. Civil → |
|---|
