ICCJ. Decizia nr. 6818/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6818/2011
Dosar nr.6219/101/2010
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 462 de la 13 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, în Dosarul nr. 6219/101/2010, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a se pronunţa astfel, s-a reţinut că, aşa cum rezultă din prevederile art. 11 alin. (1) şi alin. (2) din OG nr. 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, reclamanta are atribuţii ce ţin exclusiv de organizarea şi coordonarea activităţii de evidenţă a persoanelor şi că prin art. 39 din Legea nr. 248/2005 se desemnează în mod expres că Direcţia Generală de Paşapoarte este organul care are calitatea de a sesiza instanţa de judecată cu astfel de cereri. S-a mai reţinut că HG nr. 1367/2009 Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date se înfiinţează prin comasarea prin fuziune a Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor şi Centrul Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor, care se desfiinţează şi preia toate atribuţiile specifice Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Populaţiei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat apel, Direcţia Generală pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, arătând că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor are atribuţii limitate ce ţin exclusiv de organizarea şi coordonarea activităţii de evidenţă a persoanelor. Se mai arată în motivele de apel că, calitatea procesuală activă derivă din prevederile art. 1 alin. (2) din HG nr. 1367/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Direcţiei Generale pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 337 din 8 noiembrie 2010 a respins apelul ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, în mod corect s-a stabilit că reclamanta nu are calitate procesuală întrucât din analiza dispoziţiilor legale care stabilesc atribuţiile Direcţiei, rezultă că aceasta are atribuţii cu privire la organizarea şi coordonarea activităţii de evidenţă a persoanelor precum şi la gestionarea şi administrarea la nivel naţional a bazelor de date privind evidenţa persoanei, cărţilor de identitate, paşapoartelor şi altor documente necesare persoanelor în relaţiile cu statul. Se mai arată în continuare că această instituţie nu deţine în sensul la care se referă legea, date cu privire la activitatea pe care persoana o desfăşoară sau urmează să o desfăşoare în străinătate. Atunci când legiuitorul a intenţionat să stabilească expres atribuţii în sarcina unor structuri ale ministerului - DGP sau IGPF din perspectiva legitimării procesuale active în privinţa solicitării de limitare a exercitării dreptului la liberă circulaţie, a făcut-o prin dispoziţiile art. 39 alin. (1) cu referire la cazul prevăzut de art. 38 din lege cu competenţe în domeniul ordinii publice ca fiind structura ministerului, care preia şi înaintează „dosarul de îndepărtare" fie şi cu personalitate juridică, cum este reclamanta.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs, reclamanta invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă critică hotărârea sub următoarele aspecte.
Prin HG nr. 1367/2009 a fost înfiinţată Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, (denumită în continuare Direcţia), în urma desfiinţării Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor iar cauzele în care acesta avea calitatea de reclamant, respectiv pârât au fost preluate de Direcţie.
Acţiunea principală are ca temei legal dispoziţiile art. 38 lit. b) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005 cu privire la măsura restrângerii dreptului la libera circulaţie în străinătate a cetăţenilor români, măsură, care se dispune, la solicitarea instituţiei cu competenţe în domeniul apărării ordinii publice sau siguranţei naţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din HG nr. 1367/2009, aceste competenţe sunt date Direcţiei.
Conform lit. b) din Obiectivul nr. 2 din HG nr. 1347/2007 Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor), are obligativitatea de a înainta instanţei teritoriale competente, dosarul de îndepărtare al cetăţenilor români expulzaţi din Italia, întrucât aceştia au folosit, ca şi document de călătorie, cartea de identitate.
Dispoziţiile Obiectivului nr. 2 lit. d) al aceluiaşi act normativ prevăd faptul că autorităţile judecătoreşti urmează a pronunţa o decizie vizând interzicerea deplasării cetăţenilor expulzaţi, în Italia pe o perioadă determinată.
În final s-a apreciat că în mod eronat instanţa de apel a reţinut faptul că recurenta nu are calitate procesuală activă, câtă vreme Direcţia, îndeplineşte toate atribuţiile stabilite de actele normative în competenţa sa, aplică şi respectă întocmai dispoziţiile legale invocate.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, pe de o parte, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din HG nr. 1367/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, publicată în M. Of. la data de 25 noiembrie 2009, „Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, se înfiinţează prin comasarea prin fuziune a Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor şi Centrului Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor, care se desfiinţează".
Potrivit dispoziţiilor acestei hotărâri, Direcţia preia patrimoniul instituţiilor publice care se desfiinţează iar cauzele în care Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor are calitatea de reclamant respectiv pârât sunt preluate de Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.
Prin dispoziţiile art. 38 lit. b) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare, se prevede că măsura restrângerii dreptului la libera circulaţie în străinătate a cetăţenilor români se dispune, la solicitarea instituţiei cu competenţe în domeniul apărării ordinii publice sau siguranţei naţionale.
Or, faţă de aceste dispoziţii, chiar instanţa de apel reţine în considerentele hotărârii atacate, că potrivit art. 1 alin. (3) din HG nr. 1367/2009, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, face parte din structurile de ordine şi siguranţă publică din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, fiind parte componentă a Departamentului de Ordine şi Siguranţă Publică.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte lit. b) a Obiectivului nr. 2 din HG nr. 1347/2007 Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor în prezent Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date are obligativitatea de a înainta instanţei teritoriale competente, dosarul de îndepărtare al cetăţenilor români expulzaţi din Italia, întrucât aceştia au folosit, ca şi document de călătorie, cartea de identitate.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la data de 20 iulie 2010, deci după intrarea în vigoare a HG nr. 1367/2009, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a înaintat acestei instanţe documentele de îndepărtare de pe teritoriul Italiei a numitului R.L., solicitând restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în Italia, pe o perioadă de cel mult 3 ani, ceea ce potrivit textului menţionat, intră în atribuţiile sale.
Obligaţia Inspectoratului de a înainta dosarul de îndepărtare este totuna cu sesizarea instanţei de a se pronunţa asupra cererii de limitare a liberei circulaţie a persoanei din dosarul de îndepărtare.
Aşa cum rezultă din art. 1 alin. (3) din HG nr. 1367/2009, Direcţia este o parte componentă a Departamentului de Ordine şi Siguranţă Publică şi nu poate fi interpretat altfel, în sensul că nu are competenţă cu privire la situaţia prevăzută de art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005.
Prin urmare, în raport de textul legal menţionat şi obiectul acţiunii principale Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (fost Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor) avea calitate procesuală activă.
Pentru aceste motive, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ. se va admite recursul, se vor casa hotărârile pronunţate în apel şi la fond şi se va trimite cauza pentru rejudecare la prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva Deciziei civile nr. 377 din 8 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia recurată şi Sentinţa civilă nr. 462 din 13 septembrie 2010 a Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă şi trimite cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 6819/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6725/2011. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
