ICCJ. Decizia nr. 6731/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6731/2011
Dosar nr.948/91/2010
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea, secţia civilă la 18 martie 2010, reclamanta T.M. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 400.000 euro, cu titlu de daune morale.
În motivarea acţiunii, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 5 lit. a) din Legea nr. 221/2009, reclamanta a arătat că este unica descendentă a defunctului sublocotenent T.C. , care, la data de 23 noiembrie 1942, a fost luat prizonier de război în fosta URSS, în lagărul Oranki, Regiunea Gorki. Reclamanta a precizat că autorul său a fost eliberat din lagăr şi predat autorităţilor române la 20 noiembrie 1946, conform adeverinţei nr. 1211/2006 din 28 iulie 2009 a CNPAS, pe toată perioada prizonieratului fiind supus la suferinţe fizice şi psihice, urmare a umilinţelor şi torturilor cu caracter permanent, având ca scop final exterminarea.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cu motivarea că autorul reclamantei nu a suferit o condamnare pentru o faptă de împotrivire faţă de regimul totalitar, iar situaţia de fapt expusă nu se încadrează în prevederile Legii nr. 221/2009.
Tribunalul Vrancea, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 341 din 13 mai 2010, a admis excepţia şi a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând, în esenţă, că faţă de autorul reclamantei, nu s-a luat de către Statul Român o măsură administrativă cu caracter politic, care să se circumscrie dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât situaţia autorului său se încadrează în dispoziţiile art. 5 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 221/2009 şi o îndreptăţeşte la despăgubiri.
S-a invocat, totodată, nulitatea sentinţei pentru neparticiparea procurorului, deşi, din modul în care a fost formulată acţiunea rezultă că s-a solicitat, implicit, şi constatarea caracterului politic al măsurii luate faţă de autorul său.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 258/A pronunţată la 12 octombrie 2010, a respins ca nefondate excepţia nulităţii hotărârii şi apelul declarat de reclamantă.
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii hotărârii invocată de apelanta reclamantă, instanţa de apel a reţinut că judecata cauzei la tribunal s-a făcut, în mod corect, în lipsa procurorului, câtă vreme prin acţiunea dedusă judecăţii nu s-a solicitat şi constatarea caracterului politic al condamnării suferite de autorul T.C..
Prin urmare, s-a apreciat că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 4 alin. (5) din Legea nr. 221/2009, excepţia fiind apreciată ca fiind nefondată.
Criticile vizând greşita reţinere a inadmisibilităţii acţiunii au fost înlăturate cu motivarea că, raportat la dispoziţiile art. 1 şi 3 din Legea nr. 221/2009, situaţia autorului reclamantei, de prizonier de război al armatei sovietice, nu se circumscrie niciuneia dintre măsurile administrative cu caracter politic luate de organele fostei miliţii sau securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă ori stabilirea de loc de muncă obligatoriu.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta T.M., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a invocat nulitatea hotărârii primei instanţe pentru neparticiparea procurorului, obligatorie conform normei imperative a art. 4 alin. (5) din Legea nr. 221/2009.
Cel de-al doilea motiv de recurs a vizat nepronunţarea instanţelor de fond şi apel asupra probatoriului şi neadministrarea acestuia, cu încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, în care se menţionează expres prizonieratul ca situaţie ce îndreptăţeşte la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
Examinând criticile invocate de recurenta reclamantă, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Primul motiv de recurs, vizând nulitatea hotărârii primei instanţe pentru neparticiparea procurorului, critică ce se circumscrie dispoziţiilor art. 304 pct. 1 C. proc. civ., este neîntemeiată.
Având în vedere că prin acţiunea introductivă s-a solicitat obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la daune morale şi nu şi constatarea caracterului politic al măsurii luate faţă de autorul reclamantei, participarea procurorului nu era obligatorie, astfel că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 4 alin. (5) din Legea nr. 221/2009, excepţia nulităţii hotărârii fiind neîntemeiată.
Nici critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs, vizând modul de soluţionare de către instanţele de fond şi apel a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, nu este întemeiată.
Aşa cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosarul primei instanţe, autorul reclamantei - sublocotenent T.C. a fost prizonier de război în URSS în perioada 23 noiembrie 1942 - 27 noiembrie 1946.
Prin urmare, măsura luată faţă de autorul reclamantei nu se circumscrie perioadei de referinţă a Legii nr. 221/2009, care are în vedere condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative cu caracter politic luate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, fiind dispusă anterior, respectiv la 23 noiembrie 1942.
Totodată, se va reţine că măsura luată faţă de autorul reclamantei nu a fost luată de Statul Român prin autorităţile sale, în condiţiile în care acesta a fost luat prizonier de război de către armata sovietică, în anul 1942, înainte de instaurarea regimului comunist în România.
Ca atare, în mod corect s-a reţinut că situaţia autorului reclamantei nu se încadrează în dispoziţia art. 5 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 211/2009, acţiunea fiind corect respinsă ca inadmisibilă.
Această constatare făcea inutilă administrarea de probe sub aspectul dovedirii prejudiciului moral suferit de autorul reclamantei, astfel încât nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat.
Pentru toate aceste considerente Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T.M. împotriva Deciziei nr. 258/A din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 04 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 6735/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6729/2011. Civil → |
|---|
