ICCJ. Decizia nr. 6641/2011. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6641/2011
Dosar nr.8201/2/2010
Şedinţa publică din 30 septembrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată de reclamantul I.S., la data de 14 martie 2006, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Primăria Sectorului 3 Bucureşti şi Consiliul Local al Sectorului 3 s-a solicitat retrocedarea imobilului situat în Bucureşti, sector 3, compus din suprafaţa de 271 mp teren şi construcţii pe o suprafaţă de 124,05 mp.
În motivarea acţiunii, întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994 şi art. 1073 şi urm. C. civ., reclamantul a arătat că imobilul în litigiu, proprietatea tatălui său I.A., a fost expropriat prin Decretul nr. 200/1989, continuând însă să locuiască în casă fără să plătească chirie, nu s-a pus problema evacuării, nu a primit despăgubiri şi a plătit în continuare impozitul la stat.
A mai arătat că lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu au fost niciodată începute şi prin urmare sunt incidente dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994.
După un prim ciclu procesual, prin Decizia nr. 6451 din 30 octombrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a casat hotărârile anterioare şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că prin respingerea acţiunii reclamantului, de către instanţa de fond, pentru lipsa calităţii procesual active şi apoi, în apel, prin respingerea acţiunii ca inadmisibilă s-a creat acestuia o situaţie mai grea, decât cea creată prin hotărârea atacată, în propria sa cale de atac. S-a mai reţinut că reclamantul are calitate procesual activă dovedită prin actele de la dosar şi pentru că nu s-a cercetat fondul pricinii s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Rejudecând, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 855 din 20 mai 2010 a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de retrocedare ca fiind neîntemeiată, a admis cererea formulată de reclamanţii I.M. şi I.A., moştenitorii reclamantului I.S. decedat şi a dispus retrocedarea către aceştia a imobilului situat în Bucureşti, sector 3, format din construcţie şi teren în suprafaţă de 271 mp, reţinând pe fondul cauzei incidenţa dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de fond au declarat apel pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, Primăria Sectorului 3 Bucureşti prin Primar, Consiliul Local al Sectorului 3 Bucureşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
În dezvoltarea motivelor sale de apel, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii deoarece situaţia juridică a imobilului în cauză este reglementată de Legea nr. 10/2001, care prevede parcurgerea unei proceduri administrative obligatorii.
A mai susţinut că prin admiterea excepţiei de inadmisibilitate nu se încalcă dreptul liberului acces la instanţă, pentru că în condiţiile Legii nr. 10/2001, numai Decizia prin care s-a soluţionat notificarea este supusă controlului judecătoresc.
A mai arătat şi faptul că, instanţa de fond, nu a ţinut cont de Decizia nr. 53/2007, pronunţată de instanţa supremă în interesul legii, şi că în cazul în care unitatea deţinătoare notificată nu a emis Decizia în termenul procedural, persoana îndreptăţită nu poate formula cerere de restituire direct în instanţă ci doar cerere de obligare a acesteia la emiterea deciziei, în soluţionarea notificării, care poate fi contestată în instanţă.
Prin Decizia nr. 648 A din 11 noiembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, s-au admis apelurile declarate de apelanţii-pârâţi Primăria Municipiului Bucureşti prin Primar General, Primăria Sector 3 Bucureşti prin Primar şi Consiliul Local Sector 3 Bucureşti, împotriva aceleiaşi sentinţe, s-a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că s-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtelor Primăria Sectorului 3 Bucureşti, Consiliul Local Sector 3 Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi pe cale de consecinţă s-a respins acţiunea formulată împotriva acestor pârâţi ca fiind formulată împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosinţă. Au fost păstrate restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a apreciat ca nefondat apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, vizând inadmisibilitatea acţiunii reclamantului.
Astfel a reţinut că problema inadmisibilităţii acţiunii a fost dezlegată de instanţa supremă, prin Decizia de casare şi în raport de dispoziţiile art. 315 C. proc. .civ., problemele de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecata fondului.
A mai reţinut şi faptul că, pe de o parte, problema calităţii procesual active a reclamantului a intrat sub puterea lucrului judecat, iar pe de altă parte, cu privire la situaţia de fapt a imobilului, care nu a fost contestată în apel, că acesta este expropriat şi face parte din categoria celor care intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, că reclamantul nu a fost notificat la momentul adoptării actului de expropriere, nu a primit nicio despăgubire pentru imobil şi în plus, a continuat să figureze ca titular de rol fiscal al acestui imobil, exercitându-şi posesia asupra acestuia.
S-a arătat şi faptul că, în condiţiile în care nu a operat o deposedare a reclamantului şi nicio despăgubire proporţională şi echitabilă, în mod corect instanţa de fond a reţinut că deşi nu s-a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, o atare împrejurare, se circumscrie situaţiilor de excepţie la care face referire în Decizia pronunţată în interesul legii, sens în care nu pot fi primite nici criticile referitoare la omisiunea instanţei de fond de a aplica dispoziţiile Deciziei nr. 53/2007.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs, recurentul, în principal, a susţinut că hotărârea atacată este nelegală, pentru că instanţa a omis să se pronunţe cu privire la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice deşi această excepţie a fost invocată verbal.
În susţinerea acestei excepţii, recurentul a arătat că imobilul în litigiu a aparţinut domeniului privat local al statului, iar Ministerul Finanţelor Publice reprezintă Statul Român în litigiile în care bunurile aparţin domeniului public de interes naţional, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 21 şi 83 din Legea nr. 215/2011, singurul reprezentant al statului este Municipiul Bucureşti prin Primarul General.
Recurentul pârât a mai formulat împotriva hotărârii pronunţate în apel şi critici prin care a arătat că:
- în mod greşit s-au reţinut considerentele principiului non reformatio in pejus, faţă de excepţia de inadmisibilitate a acţiunii;
- faţă de temeiul de drept al acţiunii, respectiv art. 35 din Legea nr. 33/1994 şi Decizia nr. 33/2008 pronunţată de instanţa supremă în interesul legii, acţiunea reclamantului nu este admisibilă, acesta având la îndemână procedura stabilită prin legea specială.
- prin respingerea excepţiei de inadmisibilitate, în mod nelegal s-a reţinut că se încalcă dreptul liberului acces la instanţă şi se nesocotesc principiile fundamentale ale CEDO.
În subsidiar, recurentul pârât a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată. A arătat că retrocedarea terenului s-a solicitat ca urmare a nerealizării scopului pentru care a fost expropiat, or potrivit Deciziei nr. 53/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în interesul legii, dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt inaplicabile imobilului în litigiu.
Recursul va fi analizat prin prisma motivului de ordine publică referitor la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a recurentului pârât, care face de prisos cercetarea celorlalte critici formulate.
Cu privire la imobilului în litigiu s-a reţinut că a trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 200 din 21 august 1989 al Consiliului de Stat al RSR şi a fost dat în administrarea Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti.
Din adresa emisă la data de 8 mai 2006 de către Direcţia Evidenţei Imobiliare şi Cadastrale - Serviciul Evidenţei Proprietăţii din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, rezultă că imobilul în litigiu a fost consemnat în evidenţele cadastrale în anul 1986, titular de rol fiind reclamantul în anul 1992 şi că a fost expropriat prin Decretul nr. 200/1989.
În art. 3 şi 4 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, sunt arătate bunurile care fac parte din domeniul public şi privat al statului şi al unităţilor administrativ teritoriale.
Faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate rezultă că dreptul de proprietate publică şi dreptul de proprietate privată poate aparţine statului sau unităţii administrativ teritoriale în funcţie de regimul juridic al bunului respectiv.
Cum imobilul face parte din domeniul privat al Municipiului Bucureşti are calitate unitatea administrativ teritorială locală, respectiv Primăria Municipiului Bucureşti, aceasta fiind partea în sarcina căreia instanţa de apel a reţinut obligaţia dovedirii efectuării lucrărilor de utilitate publică.
Pentru aceste motive, în raport de dispoziţiile art. 312 alin (2) C. proc. .civ., se va admite recursul declarat de pârât, se va modifica Decizia recurată, în sensul că, se va admite apelul declarat de acelaşi pârât şi se va respinge acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă, menţinându-se restul dispoziţiilor deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 648 din 11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică în parte Decizia în sensul că:
Admite apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 855 din 20 mai 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Respinge cererea reclamantului I.S. continuată de I.M. şi I.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 6642/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6639/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
