ICCJ. Decizia nr. 6888/2011. Civil. încuviinţare executare silită. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6888/2011
Dosar nr.2941/110/2010
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin Sentinţa civilă nr. 1134/D din 12 iulie 2010 Tribunalul Bacău, secţia civilă, a respins excepţia prescripţiei dreptului de a solicita executarea silită, a admis cererea formulată de reclamanta M.B. AG Elveţia în contradictoriu cu pârâta SC P. SRL şi a dispus încuviinţarea executării silite a hotărârii pronunţate la 14 iunie 2006 de Tribunalul Olten Gosgen - Elveţia, hotărâre recunoscută prin Sentinţa civilă nr. 719/29 aprilie 2009 a Tribunalului Bacău.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că hotărârea Tribunalului Olten Gosgen a fost recunoscută de instanţele româneşti prin Sentinţa civilă nr. 719/29 aprilie 2009 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin respingerea apelului conform Deciziei civile nr. 128 din 16 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău şi că prescripţia dreptului de a cere executarea silită nu a operat, deoarece cursul prescripţiei a fost suspendat pe durata soluţionării cererii de exequator, mai puţin pe perioada suspendării judecăţii cererii. Din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că hotărârea străină a rămas definitivă şi irevocabilă la 29 noiembrie 2006, fiind executorie de la această dată. Termenul de prescripţie de 3 ani a început să curgă de la această dată şi s-ar fi împlinit la 29 noiembrie 2009, dacă cursul nu ar fi fost suspendat. Tribunalul a reţinut că pe durata soluţionării cererii de exequator reclamanta-creditoare a fost în imposibilitatea juridică de a solicita încuviinţarea executării, în absenţa hotărârii de recunoaştere. Ca urmare, perioadele cuprinse între 17 octombrie 2007 (data depunerii cererii de executare) şi 5 martie 2008 (data suspendării cererii de exequator), precum şi între 27 februarie 2009 (data repunerii pe rol) şi 16 noiembrie 2009 (data pronunţării hotărârii definitive de recunoaştere) reprezintă perioade de suspendare a cursului prescripţiei dreptului de a cere executarea silită. Ca atare, cererea de încuviinţare a executării silite, depusă la 11 mai 2010, se află înăuntrul termenului de trei ani prevăzut de art. 405 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta SC P. SRL, apel ce a fost respins prin Decizia nr. 123 din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că judecarea cererii de recunoaştere a hotărârii străine nu a avut ca efect suspendarea cursului prescripţiei, ci de întrerupere în condiţiile art. 4052 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 16 din Decretul nr. 167/1958, însă reţinerea acestei critici nu este de natură a justifica reformarea soluţiei dispuse, din moment ce întreruperea a făcut să curgă un nou termen la 16 noiembrie 2009, iar cererea de încuviinţare a executării a survenit la 11 mai 2010.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta solicitând modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, desfiinţarea sentinţei şi respingerea acţiunii. A invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului a susţinut că instanţa de apel, substituind propria sa motivare aceleia a instanţei de fond, nu a precizat care este cauza de întrerupere a cursului prescripţiei prin raportare la textele de lege invocate, pe care le-a indicat doar generic şi că din analiza acestor texte se constată că procedura exequatorului nu poate fi asimilată niciuneia din situaţiile de întrerupere sau de suspendare limitativ enumerate de legiuitor.
Analizând recursul în limitele criticilor formulate, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge, pentru considerentele ce succed:
Problema de analizat este aceea a excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, invocată de recurenta-pârâtă prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond.
Potrivit dispoziţiilor art. 405 C. proc. civ. dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului de a cere executarea.
Titlul executoriu îl constituie hotărârea pronunţată la 14 iunie 2006 de Tribunalul Olten Gosgen, Elveţia, prin care pârâta SC P. SRL a fost obligată la plata sumei de 27486,35 euro cu dobânzile aferente către reclamanta M.B. AG. Din verificarea acesteia rezultă că ea a devenit executorie la 29 noiembrie 2006, conform atestatului de intrare în vigoare.
Cererea de recunoaştere a hotărârii străine a fost soluţionată irevocabil la data de 16 noiembrie 2009, data la care Sentinţa civilă nr. 719 din 29 aprilie 2009 a Tribunalului Bacău a rămas definitivă prin respingerea apelului pârâtei.
Reclamanta a solicitat încuviinţarea executării silite la 11 mai 2010, prin cererea depusă la Tribunalul Bacău.
Cererea urmează a fi privită ca fiind făcută înăuntrul termenului de 3 ani prevăzut de art. 405 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Hotărârea pronunţată de instanţa străină nu putea fi pusă în executare pe teritoriul României în absenţa unei hotărâri de exequator. Aşadar, cererea formulată de reclamantă pentru recunoaşterea hotărârii Tribunalului Olten Gosdgen constituie un act începător de executare în condiţiile art. 16 alin. (1) lit. c) din Decretul nr. 167/1958, care are ca efect întreruperea cursului prescripţiei, respectiv ştergerea prescripţiei începute anterior.
În aplicarea dispoziţiilor art. 17 din Decretul nr. 167/1958, noul termen de prescripţie a început să curgă de la 16 noiembrie 2009 - data rămânerii definitive a hotărârii de exequator, dată faţă de care cererea de încuviinţare a executării silite din 11 mai 2010 apare ca fiind formulată în termen.
Pentru toate aceste argumente, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă, cu consecinţa menţinerii hotărârii pronunţate de instanţa de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SRL împotriva Deciziei nr. 123 din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 6887/2011. Civil. Fond funciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6885/2011. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
