ICCJ. Decizia nr. 6891/2011. Civil. Obligaţie de a face. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6891/2011
Dosar nr.10730/1/2010
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 31 decembrie 2010, revizuentul I.I.E. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei civile nr. 1277 din 06 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că prin acţiunea promovată la data de 5 martie 2009, intimata S.T.F., în calitate de reclamantă, a solicitat instanţei obligarea pârâtului la ridicarea bunurilor depozitate în imobilul situat în şos. O. nr. 226 şi anume: o combină frigorifică marca Polar, un TV color marca Grunding, un colţar de bucătărie; obligarea pârâtului la plata sumei de 29.950 RON reprezentând chirie pentru depozitarea bunurilor mobile în imobil; obligarea pârâtului la plata sumei de 59.900 RON reprezentând daune; obligarea pârâtului la predarea combinei audio Grunding atribuită acestuia prin Sentinţa civilă nr. 2505/06 mai 2003.
Prin Sentinţa civilă nr. 3971/3 iunie 2009, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a admis capetele 1 şi 4 de cerere, obligând pârâtul să ridice bunurile aflate în imobilul situat în Bucureşti, Şos. O. nr. 226, Bl. 13, Sc. A, Et. 5, Ap. 34, sector 4, respectiv combina frigorifică POLAR, TV color marca DAEWOO, colţar de bucătărie, atribuite prin Sentinţa nr. 2505/2003 şi să predea reclamantei 1 combină audio Grunding atribuită acesteia prin aceeaşi sentinţă.
Sentinţa civilă nr. 2505/2003 este o hotărâre de divorţ şi partaj rămasă definitivă prin Decizia nr. 437A la 06 iulie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a, şi devenită irevocabilă la data de 2 septembrie 2004, ca urmare a nedeclarării recursului în termen. Hotărârea de partaj rămasă definitivă constituie titlu executoriu şi este susceptibilă de executare, indiferent dacă în acţiune s-a cerut sau nu predarea efectivă a bunului şi chiar dacă instanţa nu a dispus această predare.
Atât Sentinţa civilă nr. 397l/3 iunie 2009, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 1277/6 decembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, cât şi încheierea irevocabilă de la 08 februarie 2010 pronunţată de către Judecătoria sectorului 4, în dosarul de executare nr. 20863/4/2009 a sentinţei, conţin aceeaşi obligaţie de "a face" privitor la aceleaşi bunuri: combina frigorifică POLAR, TV. color marca DAEWOO, colţar de bucătărie, aflate în acelaşi loc - apartamentul reclamantei S.T.F. situat în Bucureşti, Şos. O. nr. 226, bl. 13, ap. 34, sector 4. Faza de judecată şi cea de executare silită nu sunt rupte una de cealaltă, ci sunt numai două forme ale aceleiaşi hotărâri chiar dacă fiecare are caractere diferite.
Decizia civilă nr. 1277/06 decembrie 2010, pronunţată în dosarul 2209/4/2009 de Curtea de Apel Bucureşti, care menţine irevocabil dispoziţiile Sentinţei nr. 3971/3 iunie 2009, a dus la lipsirea de efectele lucrului judecat a Sentinţei de divorţ şi partaj nr. 2505/06 mai 2003, pronunţată în dosarul nr. 7582/2002, de către Judecătoria sectorului 4, aflată în ultima sa fază-executarea silită, fiind pronunţată cu încălcarea principiului securităţii raporturilor juridice.
Prin urmare, hotărârile potrivnice sunt Sentinţa nr. 2505/2003, definitivă prin Decizia nr. 437A/06/07/2004, devenită irevocabilă prin nerecurare în termen, fapt constatat prin Decizia nr. 1033/16 septembrie 2005 şi Sentinţa nr. 3971/3 iunie 2009, definitivă prin Decizia nr. 270A/26 februarie 2010, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 1277/06 decembrie 2010.
Aceste hotărâri sunt potrivnice, deoarece conţin dispoziţii irevocabile care nu se pot executa simultan. Astfel:
a) Prin dispozitivul Sentinţei nr. 2505/2003 s-a stabilit că bunurile atribuite intimatei S.T.F., printre care se numără şi combina Grunding, se află în posesia acesteia din momentul naşterii stării de indiviziune.
Prin dispozitivul Sentinţei nr. 3971/3 iunie 2009 a fost obligat revizuentul să-i predea intimatei combina Grunding atribuită prin Sentinţa nr. 2505/2003, deoarece instanţa a constatat că acest bun se afla în posesia acestuia la data pronunţării Sentinţei nr. 2505/2003.
b) Prin încheierea de la 8 februarie 2010 din dosarul de executare nr. 20863/4/2009 a fost admisă cererea de executare silită a titlului executoriu - Sentinţa civilă nr. 2505/2003, împotriva debitoarei S.T.F., care a fost obligată să predea silit bunurile atribuite revizuentului prin Decizia de partaj.
c) Prin dispozitivul Sentinţei nr. 3971/3 iunie 2009 a fost obligat revizuentul să preia silit de la reclamantă bunurile atribuite prin Sentinţa nr. 2505/2003, fiind obligaţi amândoi să execute în natură obligaţia de "a face" privind aceleaşi bunuri.
Temeiul de drept invocat în susţinerea cererii de revizuire îl constituie dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Examinând cererea de revizuire prin prisma condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate face dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Invocarea acestui motiv de revizuire presupune, aşadar, îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să existe hotărâri definitive potrivnice; hotărârile potrivnice să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei şi să se ceară anularea celei de a doua hotărâri pronunţată în cauză.
După cum rezultă din cererea de revizuire formulată de revizuentul I.I.E., acesta a solicitat să se constate că Decizia civilă nr. 1277 din 06 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie este contradictorie, potrivnică cu Sentinţa civilă nr. 2505/06 mai 2003 pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti.
În speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a revizuirii, enunţate mai sus, deoarece în dosarul nr. 2209/4/2009 (nr. vechi 1268/2010) al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 1277 din 06 decembrie 2010, au figurat ca părţi, reclamanta S.T.F. şi pârâtul I.I.E. Dosarul a avut ca obiect "obligaţia de a face şi pretenţii".
În dosarul nr. 7582/2003 al Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2505/06 mai 2003, definitivă şi irevocabilă, au figurat aceleaşi părţi, în calitate de reclamant şi pârât, iar dosarul a avut ca obiect "desfacerea căsătoriei prin divorţ şi partaj de bunuri comune".
După cum s-a arătat în considerentele ce preced, condiţiile de admisibilitate a revizuirii întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., impun să existe hotărâri judecătoreşti definitive, potrivnice, date în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Acest caz de revizuire este incident dacă s-a încălcat puterea lucrului judecat, făcând astfel, imposibilă executarea simultană a două sau mai multe hotărâri şi se sancţionează cu nelegalitatea ultimei hotărâri şi imposibilitatea executării ei.
De fapt, acest motiv de revizuire este prevăzut pentru situaţia în care aceeaşi cauză purtată între aceleaşi părţi cu acelaşi obiect, a făcut obiectul a mai multor acţiuni diferite şi s-au pronunţat hotărâri ireconciliabile.
În speţă, se observă că hotărârile judecătoreşti invocate ca fiind potrivnice nu au fost pronunţate în una şi aceeaşi cauză, neexistând identitate de obiect, între acestea.
Lipsa identităţii de obiect face ca revizuirea pentru contrarietate de hotărâri să nu fie posibilă, pentru neîndeplinirea unei condiţii esenţiale de admisibilitate a cererii, nefiind vorba de una şi aceeaşi pricină, în sensul legii, în care să fi fost pronunţate hotărârile potrivnice.
Se constată că revizuentul, în speţă, a invocat şi încălcarea principiului puterii lucrului judecat.
Raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar în aceeaşi pricină, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Prin urmare, instanţa competentă să se pronunţe asupra revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conţine soluţia corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre şi, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.
Aşa cum s-a arătat în considerentele ce preced, nu s-a încălcat principiul puterii de lucru judecat, nefiind vorba despre aceeaşi pricină, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire formulată de revizuientul I.I.E., constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Conform art. 274 C. proc. civ., dată fiind culpa procesuală a revizuentului, care a căzut în pretenţii, Înalta Curte va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 RON către intimată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanţei nr. 107/22 septembrie 2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul I.I.E. împotriva Deciziei civile nr. 1277 din 06 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă revizuentul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 400 RON către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 06 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 6889/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6887/2011. Civil. Fond funciar. Recurs → |
|---|
