ICCJ. Decizia nr. 7057/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7057/2011
Dosar nr.60237/3/2010
Şedinţa din camera de consiliu de la 11 octombrie 2011
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa a fost învestit la 3 mai 2010 cu o cerere formulată de reclamanta G.E. cu domiciliul în SUA şi cu domiciliul ales pentru proces în oraşul Ovidiu, judeţul Constanţa, împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru obligarea acestuia la plata sumei de 120.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de ea şi defunctul său soţ ca urmare a dislocării şi stabilirii domiciliului obligatoriu în baza unei decizii emise de Ministerul Administraţiei şi Internelor în anul 1951.
Prin Sentinţa civilă nr. 1660 din 19 octombrie 2010, Tribunalul Constanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârât şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Municipiului Bucureşti.
În motivarea acestei soluţii s-a constatat că, potrivit art. 148 şi art. 149 pct. 1 din Legea nr. 105/1992, instanţele româneşti sunt competente să soluţioneze litigiile dintre o parte română şi o parte străină dacă pârâtul are domiciliul, reşedinţa sau fondul de comerţ în România.
S-a avut în vedere art. 155 din lege care prevede că în cazul în care instanţele române sunt competente şi nu se poate stabili care dintre ele este îndreptăţită să soluţioneze procesul, cererea va fi îndreptată la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti sau la Tribunalul Bucureşti, potrivit regulilor de competenţă.
S-a arătat că aceasta este interpretarea ce se impune, întrucât altfel s-ar ajunge la eludarea dispoziţiei prevăzută de norma de drept invocată.
Tribunalul Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 1084 din 9 iunie 2011, a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a constatat că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 221/2009, care în art. 4 stabileşte competenţa teritorială exclusivă în aceste litigii, la domiciliul reclamantului, pentru a se judeca cu celeritate cauzele.
S-a mai constatat că în cauză nu se poate susţine ipoteza că nu se poate determina care este instanţa competentă de vreme ce reclamantul şi-a ales domiciliul pe teritoriul României şi l-a făcut cunoscut instanţei.
Analizând conflictul negativ de competenţă ivit se constată că acţiunea cu care a fost învestit Tribunalul Constanţa - întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 221/2009, este de competenţa acestei instanţe, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 4 alin. (4) din Legea nr. 221/2009, cererile formulate în temeiul acestei legi sunt imprescriptibile, scutite de taxă de timbru, iar competenţa de soluţionare aparţine tribunalului, secţia civilă, în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată.
Acest text conţine o dispoziţie de favoare pentru reclamantul căruia i s-a permis să sesizeze instanţa în circumscripţia în care locuieşte.
În cauză este adevărat că reclamantul are domiciliul în străinătate, dar prin acţiune şi-a ales domiciliul în vederea comunicării actelor în proces, în oraşul Ovidiu, judeţul Constanţa, care va reprezenta domiciliul procesual al reclamantului cu toate consecinţele impuse de o asemenea declaraţie, inclusiv cele referitoare la competenţă.
Dispoziţiile Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat nu sunt aplicabile în cauză, raportul de drept dedus judecăţii nefiind de natura celor reglementate de această lege, "partea străină" de care face vorbire art. 148 din lege nu se identifică cu elementul de extraneitate impus de lege deoarece în cauză nu este vorba de o parte străină, reclamantul fiind cetăţean român care are domiciliul în străinătate şi care - cum s-a procedat în cauză - şi-a indicat un domiciliu din România pentru proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta G.E. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice în favoarea Tribunalului Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 7061/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7058/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
