ICCJ. Decizia nr. 7064/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7064/2011
Dosar nr. 344/105/2007
Şedinţa publică din 12 octombrie 2011
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 344/105 din 16 ianuarie 2007, contestatoarea T.S. a chemat în judecată pe intimaţii Primăria Sinaia, Consiliul Local Sinaia - prin Primar, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să se dispună anularea Dispoziţiilor nr. 474 din 12 octombrie 2006, nr. 475 din 12 octombrie 2006, desfiinţarea în parte a acestora şi obligarea intimaţilor să-i restituie în natură, în deplină proprietate şi posesie întregul imobil situat în Sinaia, având construcţii şi teren de 795 mp, înlăturarea dreptului de servitute de trecere şi de vedere instituit în favoarea familiei B.
În motivarea contestaţiei, contestatoarea a arătat că prin cele două dispoziţii sus-menţionate, i s-a restituit în natură doar o parte din imobilul în litigiu, fără să se ţină seama că suprafaţa reală a întregului teren aferent clădirii restituite este de 795 mp şi nicidecum de 518 mp, cât i s-a atribuit în natură şi nu este posibilă stabilirea unor sarcini asupra terenului, în favoarea proprietarilor B., atât timp cât imobilul a fost preluat abuziv de către Statul Roman de la autorul său.
Instanţa, având în vedere dispoziţiile contestate, a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenienţi a moştenitorilor defunctului B.C., în baza căreia aceştia au solicitat să se constate dreptul lor de proprietate asupra imobilului situat în Sinaia, dobândit prin cumpărare în baza Legii nr. 112/1995 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1698 N/1999, motivându-se că autorul lor a achiziţionat legal imobilul în litigiu.
Prin Sentinţa civilă nr. 2874 din 11 noiembrie 2009 tribunalul a respins contestaţia formulată de contestatoarea T.S., ca neîntemeiată.
A respins cererea de intervenţie formulată de intervenienţii N.B.M., B.P., B.P.C., B.A.M. şi B.D.P. împotriva contestatoarei şi în contradictoriu cu intimaţii şi ceilalţi intervenienţi, privind constatarea dreptului de proprietate al intervenienţilor asupra imobilului situat în Sinaia, jud. Prahova, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1698/N/1998, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Prahova a reţinut că, prin Dispoziţia nr. 475 din 12 octombrie 2006 s-a dispus restituirea către contestatoare a unei părţi din imobilul construcţie şi teren cu destinaţia de curte de 518 mp, în exclusivitate, menţionându-se că imobilul este grevat de servituţile de trecere şi de vedere în favoarea proprietarilor de locuinţe din construcţia existentă pe teren şi înstrăinată, fiind respinsă cererea de restituire în natură a spaţiului cu destinaţia de locuinţă şi a terenului aferent, ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1698N din 20 octombrie 1998, în favoarea lui B.C.
Ulterior, în baza Dispoziţiei nr. 474 din 12 octombrie 2006 s-a constatat dreptul contestatoarei de a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent - despăgubiri şi au fost propuse acordarea acestora pentru partea din imobilul ce a fost înstrăinat.
În cuprinsul dispoziţiilor sus-menţionate, s-a specificat că imobilul în litigiu a aparţinut defunctului H.T. - autorul contestatoarei, dobândit de către acesta în proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 33948/1935 şi a fost preluat de către stat prin rechiziţie, în urma aplicării Decretului nr. 92/1950, fiind trecut fără titlu în proprietatea statului şi susceptibil de restituire în natură, numai cu privire la partea de construcţie şi teren rămase libere, neînstrăinate.
Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1698N din 20 octombrie 1998, SC C. SA Ploieşti a înstrăinat autorului intervenienţilor B.C., o parte din imobilul în litigiu, terasă şi terenul aferent de 38,89 mp.
În baza Certificatului de moştenitor nr. 30 din 08 aprilie 2005, actelor de stare civilă existente la dosar, actului de vânzare-cumpărare nr. 33948 din 25 iulie 1935, numitul H.T. a dobândit imobilul situat în Sinaia, pct. Gura Pădurii, iar de pe urma defunctului H.T. -decedat la 08 iulie 1960 a rămas ca unică moştenitoare legală acceptantă contestatoarea, în calitate de fiică.
În cuprinsul Decretului nr. 92/1950 se menţionează că s-au naţionalizat în urma aplicării acestui decret de la T.H., imobilele situate în Sinaia; Bucureşti.
Din raportul de expertiză tehnică topometrică a ing. B.T., a reieşit că terenul situat în Sinaia are suprafaţa de 875 mp, din care 518 mp reprezintă terenul cu destinaţie curte, liber de orice construcţie, făcând obiectul Dispoziţiei nr. 475/2006, 266 mp teren sub construcţia C1 cu demisol, parter, etaj, mansardă, 46 mp teren sub construcţiile C2 şi C3 pe schiţa de plan şi 45 mp teren destinat servituţii de vedere şi de trecere în favoarea proprietarilor construcţiei C1, fiind suprafaţa de teren ce asigură accesul la calea publică.
Dispoziţiile art. 1, 2 lit. a) din Legea nr. 10/2001, modificata, stipulează că imobilele preluate abuziv de stat în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se restituie în natură, în caz contrar, urmând să se stabilească măsuri reparatorii prin echivalent, iar prin imobile preluate abuziv se înţelege, printre altele şi imobilele naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950.
Aşadar, din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că autorul contestatoarei T.H. a dobândit în timpul vieţii imobilul în litigiu, imobil preluat de către stat în urma aplicării Decretului nr. 92/1950, motiv pentru care, ulterior, contestatoarei, în calitate de moştenitoare a defunctului fost proprietar T.H. i s-a restituit în natură o parte din imobilul situat în Sinaia, iar pentru restul imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1698N/1998 în favoarea autorului intervenienţilor B.C., contestatoarei i s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri ce urmau să fie stabilite şi calculate potrivit dispoziţiilor legale în materie, prin Dispoziţia nr. 474/2006.
S-a reţinut că atât timp cât numai o parte din imobilul în litigiu situat în Sinaia este liber, constând în terenul de 518 mp curte şi o parte din construcţia în litigiu, având demisol, parter, etaj, magazie şi că restul terenului reprezentând parcelele de 266 mp, 46 mp şi respectiv 45 mp nu sunt libere, fiind ocupate de construcţii şi făcând obiectul unor servituţi de trecere şi de vedere, a însemnat că în mod corect i s-a restituit în natură contestatoarei o parte din imobil, respectiv construcţia nevândută şi terenul de 518 mp, întrucât numai această parte din imobil a reprezentat un imobil liber, nefăcând obiectul unei restituiri sau unei operaţiuni de vânzare-cumpărare, mai ales că terenul de 518 mp nu face obiectul niciunei sarcini.
De altfel, nu a existat nicio dovadă la dosar că terenul solicitat de contestatoare de 795 mp reprezintă un teren liber întrucât din raportul de expertiză tehnică topometrică B.T. a reieşit că numai parcela de teren de 518 mp restituită contestatoarei, a constituit un teren liber de orice sarcini şi nicidecum terenul de 795 mp, cu atât mai mult cu cât parcelele de 266 mp, 46 mp şi 45 mp din suprafaţa totală reală de teren de 875 mp reprezintă suprafeţe ocupate efectiv de către construcţii şi grevate de sarcini.
De asemenea, instanţa a respins cererea de intervenţie privind constatarea dreptului de proprietate al intervenienţilor asupra imobilului situat în Sinaia, jud. Prahova dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1698/N/1998 ca inadmisibilă, întrucât intervenienţii nu au putut pretinde recunoaşterea unui drept de proprietate pe calea unei acţiuni în constatare, atât timp cât deţin un titlu de proprietate cu privire la acelaşi imobil.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat apel reclamanta T.S. considerând-o nelegală şi netemeinică, în esenţă pentru faptul că în mod greşit s-a respins contestaţia împotriva Dispoziţiilor nr. 474 şi 475 din 12 octombrie 2006 emise de Primăria Sinaia, prin care s-a dispus restituirea în natură numai a suprafeţei de 518 mp, în loc să se dispună a se restitui suprafaţa de 795 mp, cât a solicitat şi cât a dovedit că a avut în proprietate autorul său, neavând nicio relevanţă faptul că diferenţa de teren este grevată de un drept de servitute de trecere şi servitute de vedere acordată actualilor proprietari ai imobilului, respectiv intervenienţilor pentru normala folosire a unei magazii.
A arătat apelanta că în conformitate cu titlul de proprietate al tatălui său, terenul în discuţie are suprafaţa de 795 mp, dar în fapt are suprafaţa de 875 mp, că acest aspect rezultă şi din expertizele efectuate în cauză şi că în mod greşit instanţa de fond, constatând corect dimensiunile terenului, a procedat la diminuarea suprafeţei acestuia, motivat de faptul că ar fi grevat de servitute de trecere şi de vedere, acestea neputând afecta dreptul de proprietate al apelantei, ci cel mult posesia.
A mai susţinut aceeaşi apelantă că instanţa de fond a greşit şi atunci când a considerat valabil contractul de vânzare-cumpărare încheiat de intervenienţi cu SC C. SA în baza Legii nr. 112/1991 şi drept urmare, nu a dispus a li se restitui şi bunurile dobândite de intervenienţi în baza contractului sus-menţionat.
Pe parcursul soluţionării cauzei a decedat apelanta T.S. şi faţă de certificatul de deces depus la dosar, de declaraţia de acceptare a succesiunii dată de Ş.R.M., instanţa a dispus introducerea în cauză a unicei moştenitoare a apelantei, respectiv a numitei Ş.R.M., care a înţeles să-şi însuşească apelul promovat de apelantă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimaţii-intervenienţi au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin Decizia civilă nr. 242 din 16 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de T.S. - decedată pe parcursul procesului şi reprezentată de unica moştenitoare Ş.R.M., împotriva Sentinţei civile nr. 2874 din 11 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Sinaia, Consiliul Local Sinaia şi intervenienţii N.B.M., B.P., B.P.C., B.A.M., A.C., B.D.P., G.N.
S-a luat act că intimaţii-intervenienţi N.B.M., B.P., B.P.C., B.A.M., A.C., B.D.P., G.N. nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea deciziei s-a reţinut că nu se putea dispune decât restituirea suprafeţei de 518 mp teren pentru că aceasta este liberă de construcţii şi nu este afectată de servituţi şi nu întreaga suprafaţă. Nu se putea restitui nici construcţia ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de intervenienţi cu SC C. SA, expertiza B.T. efectuată în cauză arătând că numai parcela de 518 mp teren constituie teren liber de orice sarcini şi nu terenul de 795 mp, cât doreşte apelanta, deoarece parcelele de 266 mp, 46 mp şi 45 mp din suprafaţa totală reală a terenului de 875 mp sunt ocupate de construcţii şi grevate de sarcini.
În ce priveşte construcţia ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de SC C. SA şi intervenienţi în baza Legii nr. 112/1995, s-a reţinut că aceasta a fost dobândită de intervenienţi la momentul la care imobilul se afla în proprietatea statului pentru că fusese naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950 şi, în aceste împrejurări, autorul intervenienţilor a încheiat cu SC C. SA contractul de vânzare-cumpărare fiind cumpărător de bună-credinţă, având reprezentarea la acel moment că dobândeşte imobilul de la adevăratul proprietar.
Buna-credinţă este prezumată şi în cauză nu s-au făcut dovezi care să răstoarne prezumţia bunei-credinţe, iar pe de altă parte T.S. ori unica succesoare a acesteia - Ş.R.M. nu au cerut constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC C. şi autorul intervenienţilor, astfel că în mod corect nu s-a dispus restituirea imobilelor ce au făcut obiectul înstrăinării către intervenienţi, toate criticile formulate pe aceste aspecte fiind neîntemeiate.
A nu avea în vedere drepturile de servitute ce grevează terenul în discuţie, este contrar dispoziţiilor legale, şi a dispune retrocedarea întregului teren, aşa cum doreşte apelanta, cât şi a construcţiilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de intervenienţi, ar însemna să nu se asigure nici stabilitatea raporturilor juridice rezultate în urma încheierii contractului de vânzare-cumpărare de către intervenienţi şi, în final, a se încălca chiar practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia legislaţia naţională trebuie să asigure o astfel de stabilitate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta Ş.R.M., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că atât Primăria Sinaia, cât şi instanţele au reţinut că imobilul în întregul său a aparţinut autorului recurentei şi a trecut în proprietatea statului fără titlu şi că se impune restituirea în natură a bunului cu excepţia părţilor din imobil care au fost înstrăinate în mod valabil către intervenienţi.
A susţinut recurenta că în contradicţie cu această reţinere, cu valoare de principiu, nu s-a dispus restituirea întregii suprafeţe de teren.
Astfel s-a susţinut că se impunea restituirea şi a suprafeţei de 45 mp pe care s-a constituit un drept de servitute în favoarea intervenienţilor, cu încălcarea dispoziţiilor art. 480 şi 576 C. civ., art. 611, 612, 656, 620, 621 C. civ.
Că deşi s-a reţinut că pentru bunurile nerestituite în natură, prin Dispoziţia nr. 474/2006, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, nu s-a observat că suprafeţele care s-au propus ca măsuri reparatorii sunt de 39,98 mp şi, respectiv, 9,80 mp şi care însumate cu suprafaţa de teren restituită în natură recurentei nu totalizează suprafaţa de teren pe care a avut-o în proprietate autorul, respectiv 875 mp.
O altă critică vizează greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 9 şi 46 din Legea nr. 112/1995, instanţa reţinând în mod nelegal că în speţă contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu respectarea legii, în condiţiile în care Statul Român a înstrăinat un bun pe care l-a preluat fără titlu valabil, iar cumpărătorii au fost de bună-credinţă.
A susţinut recurenta că prin prezenta acţiune a solicitat şi constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, iar instanţele nu s-au pronunţat.
Recursul este fondat în parte pentru următoarele considerente:
Din conţinutul Dispoziţiilor 475 şi 474 din 12 octombrie 2006 emise de Primarul oraşului Sinaia şi raportul de expertiză efectuat de expert T.B. rezultă că autoarei recurentei i s-a recunoscut dreptul, în condiţiile Legii nr. 10/2001, pentru suprafaţa totală de teren de 875 mp şi s-a dispus restituirea în natură a terenului liber - o parte în proprietatea exclusivă şi o parte în coproprietate (pe cota-parte) în limitele de amplasare a proprietăţii, astfel: 518 mp teren în exclusivitate; 86,06% din suprafaţa aflată sub construcţia C1, pe care expertul a identificat-o ca fiind de 266 mp; 23 mp de sub construcţia C2 şi 1/2 din suprafaţa de sub C3.
Rezultă că în cauză nu s-a dispus restituirea suprafeţei de 45 mp, identificată de expert prin punctele AFED, întrucât ar constitui servitute de trecere şi de vedere a intervenienţilor către şi la proprietatea acestora şi nici nu s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent.
Raportat la prevederile art. 7, 9 şi 10 din Legea nr. 10/2001 se constată că această suprafaţă de teren este o suprafaţă de teren liberă, servitutea legală recunoscută în favoarea intervenienţilor nefiind un impediment pentru restituirea în natură, legea stabilind că numai în cazul servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale nu se restituie terenurile cu această destinaţie.
Având în vedere aceste considerente, urmează a se admite recursul şi a dispune restituirea în natură şi a acestei suprafeţe de teren.
Celelalte critici sunt nefondate.
În mod legal a reţinut instanţa că în cauză dispoziţiile emise de Primarul oraşului Sinaia sunt legale raportat la faptul că reclamanta nu a solicitat, în termen, constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, iar potrivit art. 18 lit. c) măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în situaţia în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995.
Legalitatea contractului de vânzare-cumpărare nu poate fi analizată pe cale incidentală în cadrul unei acţiuni fondate pe dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, partea având la dispoziţie acţiunea în constatarea nulităţii contractului şi care trebuia formulată în termen de 1 an de zile conform art. 45 din lege.
În cauză, reclamanta nu a făcut dovada că în cauză contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 a fost constatat nul, acesta producându-şi efecte, intervenienţii fiind beneficiarii unui „bun" care se bucură de protecţia legii, în considerarea principiului securităţii raporturilor juridice.
Susţinerea recurentei că a învestit instanţa şi cu acţiune de constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare este nefondată, instanţele analizând cauza în limita învestirii.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. a se admite recursul declarat de reclamanta Ş.R.M., a se admite în parte apelul, a se schimba în parte soluţia, a se admite contestaţia împotriva Dispoziţiei 475/2006 emisă de Primarul oraşului Sinaia şi a se anula aceasta în parte, dispunându-se restituirea în natură a suprafeţei de 45 mp, urmând a se reţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Ş.R.M. împotriva Deciziei nr. 242 din 16 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte apelul formulat de reclamanta T.S., decedată în cursul procesului, şi continuat de Ş.R.M. în calitate de moştenitoare, împotriva Sentinţei civile nr. 2874 din 11 noiembrie 2008 a Tribunalului Prahova, secţia civilă, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Admite în parte contestaţia formulata de T.S. împotriva Dispoziţiei nr. 475 din 12 octombrie 2006 emisă de Primarul oraşului Sinaia, pe care o anulează în parte;
Dispune restituirea în natură şi a suprafeţei de 45 mp, identificată în schiţa anexă la raportul de expertiză efectuat de expert T.B., prin punctele A, F, E, D, A.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei şi ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 7067/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7062/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
