ICCJ. Decizia nr. 7061/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.7061/2011
Dosar nr. 3704/117/2008
Şedinţa publică din 12 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 703 din 05 noiembrie 2009, Tribunalul Cluj a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamanţilor K.S.G.I., K.S.Z. şi K.S.Z. împotriva pârâţilor Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, C.K. şi C.G.F., având ca obiect anularea Dispoziţiei nr. 4742 din 21 iulie 2008; restituirea în natură a cotei-părţi de 12/15 din imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în CF 2881 Cluj, cu nr. topo. 482, şi acordarea de despăgubiri, precum şi înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanţilor.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare nr. 34006 din 28 martie 1997, dreptul la acţiune fiind prescris, iar reclamanţii au fost obligaţi să achite pârâtului C.K. suma de 3.000 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, că, prin Dispoziţia nr. 4742 din 21 iulie 2008, emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, s-a respins notificarea nr. 103 din 01 februarie 2002, înregistrată sub nr. 6981/3 din 05 februarie 2002, formulată de numitul K.S.N., decedat la data de 29 septembrie 2003 şi continuată de reclamanţii K.S.G.I., K.S.Z. şi K.S.Z., pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în CF 2881 Cluj, nr. topo. 482, întrucât antecesorul reclamanţilor nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001; că, din copia CF 2881 Cluj, a rezultat că asupra imobilului cu nr. topo. 482, casă, curte şi gradină în suprafaţă de 101 stj.p. s-a înscris în anul 1941 dreptul de proprietate în favoarea soţiei lui M.C., născută S.A.
Prin Încheierea nr. 3869/1958, asupra cotei-părţi de 3/15 din imobil s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea numiţilor HG şi G.T., cu titlu de cumpărare, iar prin Încheierea nr. 4483/1962, asupra cotei-părţi de 12/15 din imobil s-a înscris dreptul de proprietate al Statului Român, în baza Sentinţei civile nr. 5662/1962 a Tribunalului popular al oraşului Cluj.
Reclamanţii au susţinut că antecesorul lor, K.S.N.C.L.A., a fost fiul lui S.M.B., sora fostei proprietare, S.A.B., căsătorită cu M.K.
Raportat la probatoriul administrat în cauză şi ţinând cont de dispoziţiile legale menţionate mai sus, instanţa a considerat că reclamanţii nu au făcut dovada calităţii de moştenitor al fostei proprietare tabulare în favoarea antecesorului lor.
Astfel, instanţa a constatat că în CF 2881 Cluj a fost înscris dreptul de proprietate în favoarea soţiei lui M.C., născută S.A., iar din actele depuse la dosar de reclamanţi rezultă că sora mamei antecesorului lor a purtat la naştere numele A.B., fiica lui N.S. şi A.H., iar în actul de deces numele A.B.M., născută S. Totodată, reclamanţii nu au depus la dosar certificatul de căsătorie al mătuşii lor, din care să rezulte că aceasta a fost căsătorită cu numitul M.C., aşa cum se menţionează în CF. Mai mult, instanţa a constatat că mare parte din copiile actelor de stare civilă nu sunt legalizate sau certificate, iar în ceea ce priveşte naşterea numitelor M.B. şi A.B. au fost depuse acte provenite de la Arhivele Naţionale, Direcţia judeţeană Cluj, care se referă la registrele Parohiei romano-catolice Dej, neavând caracterul unor acte de stare civilă care să fie emise de autorităţile administraţiei locale.
Reţinând aceste neconcordanţe între numele înscris în CF 2881 şi cele din actele depuse de reclamanţi, precum şi deficienţele acestor acte, instanţa a considerat că reclamanţii nu au probat existenţa, fără dubii, a identităţii dintre fosta proprietară tabulară şi antecesoarea lor.
Raportat la soluţia de admitere a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, excepţie asupra căreia s-a pronunţat în şedinţa publică din 29 octombrie 2009, instanţa a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii contractului de vânzare nr. 34006 din 28 martie 1997, ca prescrisă.
Prin Decizia civilă nr. 164/A din 10 iunie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii K.S.G.I., K.S.Z. şi K.S.Z., şi a obligat apelanţii să plătească intimatului C.K. suma de 1.500 RON, cheltuieli de judecată în apel, reţinând, în esenţă, că prima instanţă a constatat că imobilul înscris în CF 2881 Cluj a avut ca proprietar pe soţia lui M.C. născută S.A. Reclamanţii au susţinut că antecesorul lor, K.N.K.L.A. a fost fiul lui S.M.B., care, la rândul ei, a fost soră cu S.A.B., căsătorită cu M.C.
Apelanţii au susţinut prin declaraţia de apel din 01 martie 2010 că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., prin aceea că, deşi sentinţa a fost pronunţată pe excepţie, aceea a lipsei calităţii lor procesuale constând în faptul că nu şi-au dovedit calitatea de moştenitori legali, în final a respins acţiunea ca nefondată.
Curtea a apreciat că apelanţii sunt în eroare, întrucât, prin Încheierea de şedinţă din 29 octombrie 2009, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, dar ţinând seama că notificarea a fost respinsă pentru lipsa dovezii calităţii de persoană îndreptăţită, a apreciat că această problemă este una ce ţine de fondul cauzei, iar, după analizarea acestei probleme, instanţa a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Reclamanţii au susţinut că S.N., căsătorit cu H.A., au avut doi copii: pe A.B., căsătorită cu M.K., şi pe M.B., căsătorită cu K.S.C., însă nu au depus la dosar certificatul de căsătorie dintre A.B. şi M.K. Mai mult, mătuşa lor, aşa cum rezultă din actele de la dosar, s-a numit A.B., iar proprietara de carte funciară s-a numit doar A. şi, prin urmare, nu se poate face legătura de rudenie dintre M.B. şi proprietara de carte funciară, S.A., căsătorită cu M.K. Din căsătoria dintre S.M.B. şi K.S.C. a rezultat un fiu, K.N.K.L.A., certificatul de căsătorie dintre cei doi nu a fost însă depus la dosar. Acesta din urmă a fost căsătorit în mod cert cu S.G.I., fapt ce rezultă din certificatul de deces. Dar din susţinerile părţilor, coroborate cu certificatele de naştere ale reclamanţilor K.S.Z. şi K.S.Z. rezultă că acesta a mai fost căsătorit şi cu K.S.I., certificatul de căsătorie dintre aceştia nefiind depus la dosarul cauzei. Reprezentantul reclamanţilor a depus la dosar arborele genealogic, pentru a dovedi calitatea de persoane îndreptăţite a reclamanţilor la măsuri reparatorii, susţinând în scris că preluarea efectivă a imobilului a fost făcută de la sora notificatorului, numita S.A.M., însă certificatul de naştere al acesteia aduce o nouă contradicţie dintre actele de stare civilă depuse la dosar, în sensul că din certificatul de naştere al acesteia rezultă că a avut ca părinţi pe S.C. şi S.M.B., iar notificatorul, aşa cum s-a reţinut mai sus, a avut ca părinţi pe K.S.C. şi K.S.M.B.
Or, încercarea reclamanţilor de inducere în eroare rezultă cu evidenţă şi din notificarea formulată prin intermediul executorului judecătoresc, din care se observă cu uşurinţă că în primul aliniat al notificării apar numele de K.S.N., care a solicitat a se da curs prezentei notificări, iar în alin. (2) apare numele K.N.K.L.A., care de asemenea arată că formulează notificare. Însă, aşa cum s-a reţinut în aliniatele precedente şi cum rezultă din actele depuse la dosar, acestea sunt două persoane diferite, tatăl şi, respectiv, fiul. La fel de adevărat este că certificatul de deces al lui K.S.N. nu este depus la dosarul cauzei, însă legătura dintre ei rezultă din coroborarea celorlalte acte din dosar.
Potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 10/2001, conform cărora „de prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite", iar conform art. 4.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, accesul moştenitorilor persoanei îndreptăţite al beneficiul legii implică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, acte de moştenitor, dacă acestea există, testamente), pentru stabilirea calităţii de moştenitor legal sau testamentar.
Potrivit dispoziţiilor art. 23.1 lit. b) şi art. 23.2 din Normele metodologice, „prin acte doveditoare se înţelege actele juridice care atestă calitatea de moştenitor (certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiaţia cu titularul iniţial al dreptului de proprietate, testament însoţit de certificatul de moştenitor sau de calitate de moştenitor), urmând a fi acceptate numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate sau la calitatea de moştenitor".
S-a conchis că, raportat la textele legale arătate, reclamanţii nu au făcut dovada filiaţiei dintre antecesoarea lor şi proprietara de carte funciară, motiv pentru care apelul a fost respins, ca nefondat.
În ce priveşte cererea de reducere a onorariului avocaţial, curtea a apreciat că şi sub acest motiv apelul este nefondat, întrucât instanţa are posibilitatea de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit prin prisma proporţionalităţii sale cu complexitatea cauzei şi activitatea depusă şi că, în raport de aceste elemente, s-a reţinut că, au fost dovedite cheltuielile acordate de instanţa de fond, făcute în mod real şi într-un cuantum rezonabil.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii K.S.G.I., K.S.Z. şi K.S.Z.
În dezvoltarea criticilor formulate, reclamanţii au arătat că instanţa de apel, în mod nelegal, cu neobservarea actelor depuse la dosar şi a dispoziţiilor art. 22, art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001; art. 22.1, art. 23 pct. 1 - 4 şi art. 24 pct. 1 - 2 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007 privind aplicarea unitară a Legii nr. 10/2001, a respins apelul declarat de aceştia, întrucât, contrar susţinerilor instanţei de apel, din probele administrate rezultă că beneficiarul notificării, K.S.N.C.L.A. este nepotul persoanei de la care s-a naţionalizat bunul, S.A.B., căsătorita cu M.K. Ambele persoane provin din familia S. şi prenumele lor păstrează obiceiul familiilor de speţă nobilă de a menţine prenumele descendenţilor.
Astfel, prenumele mamei beneficiarului este M.B. născută S., iar sora acesteia, mătuşa beneficiarului, are prenumele de A.B. născută S. Cu actele depuse la dosar, este dovedită relaţia de rudenie, aşa cum au susţinut reclamanţii, acte care, în parte, sunt originale, iar altele în copii legalizate, dar eliberate de organele competente care deţin originalele actelor respective, Arhivele Naţionale şi organele locale ale administraţiei.
Instanţa de apel a considerat că actele obţinute de la Arhivele Naţionale şi Parohia Romano-Catolică de Dej nu reprezintă acte de stare civilă în sensul legii, dar sunt legale, însă în opinia reclamanţilor acestea sunt acte ce trebuie să fie luate în considerare datorită calităţii organului emitent, iar, pe de altă parte, fiind vorba de acte încheiate cu un secol în urmă, conţin unele neconcordanţe tocmai pentru motivul vechimii lor.
Potrivit dispoziţiilor art. 23.1 lit. b) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, actele juridice care atestă calitatea de moştenitor sunt considerate, în afara certificatelor de moştenitor şi altele, cum ar fi acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiaţia, iar potrivit art. 23.4 din normele citate, în cazuri deosebite, se pot solicita, deci şi depune, şi declaraţii notariale date de persoane în viaţă, care atestă anumite situaţii în legătură cu imobilul notificat.
Au mai arătat recurenţii că nu au depus la dosar actul de căsătorie a numitei A.B. cu M.K., întrucât nu cunoşteau data şi locul căsătoriei lor, însă, cu toate acestea, din actele depuse privind decesul proprietarei rezultă că A.B., la data decesului, purta oficial numele şi prenumele de M.A.B., aşa cum rezultă din actele de deces eliberate de organele competente suedeze, depuse în copii legalizate, şi care atestă purtarea numelui de M., deci şi căsătoria.
S-a mai arătat că instanţa de apel a reţinut legătura dintre notificator şi persoanele care figurează în proces, iar prin coroborarea actelor se poate constata că singura persoana care a formulat notificare este moştenitorul persoanei naţionalizate, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 şi că legătura de rudenie poate fi stabilită între notificator şi persoana naţionalizată cu acte legale, acceptabile, astfel că acţiunea reclamanţilor poate fi în final admisă.
Celelalte critici vizează aspecte ce nu au făcut obiectul judecăţii în fond şi apel, respectiv existenţa dreptului de proprietate în patrimoniul autoarei reclamanţilor, întinderea acestuia şi natura măsurilor reparatorii la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii, situaţie în care sancţiunea este aceea a neanalizării lor.
În recurs, s-au depus următoarele acte: copii certificate după acte de căsătorie emise de Consiliul local Cluj, Serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor, nr. 40290 din 4 februarie 2011, potrivit cărora M.K. s-a căsătorit cu S.A.B., la 11 mai 1901, iar S.K.L.V. s-a căsătorit cu S.M.B., la data de 23 iunie 1906, precum şi Adresa nr. 127 din 12 mai 2011 emisă de Academia Română - filiala Cluj-Napoca, din care rezultă că:
1) Prenumele (numele de botez ) C., A. şi N., din antroponimia limbii române, le corespunde, în antroponimia limbii maghiare, numele K., A., M.;
2. Prenumele (numele de botez ) B. există, sub formă ortografică, atât în antroponimia limbii maghiare, cât şi în cea a limbii române. Forma B., care reprezintă acelaşi nume de persoană, se explică în ambele limbi, prin influenţa formelor din germană, engleză (B.) sau franceză (B.);
3. Formele S., S., S., S. reprezintă, în antroponimia şi ortografia limbii maghiare, unul şi acelaşi nume.
Examinând Decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia recurată, s-a păstrat sentinţa primei instanţe, în limita criticilor formulate de apelanţii-reclamanţi, reţinându-se că reclamanţii, în calitate de descendenţi de gradul I şi, respectiv, soţie supravieţuitoare al autorului K.N.K.L.A., ce a formulat notificarea soluţionată prin dispoziţia contestată, nr. 4742 din 21 iulie 2008 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, nu au făcut dovada dintre antecesorul lor şi proprietara de carte funciară a imobilului în litigiu, M.A.B., în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Prin criticile formulate în recurs, recurenţii-reclamanţi susţinând că în mod greşit instanţele de fond şi apel au reţinut că autorul K.N.K.L.A. nu a făcut dovada de persoană îndreptăţită la restituirea imobilului în litigiu, ce a aparţinut soţiei lui M.C., născută S.A., în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001, au invocat implicit pronunţarea acestor hotărâri cu încălcarea acestor dispoziţii legale.
Or, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, „de prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanei fizice îndreptăţite".
Autorul reclamanţilor, susţinând că are calitatea de nepot de soră al fostei proprietare tabulare a imobilului în litigiu, a solicitat prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Cluj-Napoca, iar instanţele de fond şi apel au reţinut, cu privire la starea de fapt, că notificatorul este rezultat din căsătoria dintre S.M.B. şi K.S.C.; că sora mamei antecesorului reclamanţilor a purtat la naştere numele de A.B., fiica lui N.S. şi A.H., iar în actul de deces numele acesteia este A.B.M., născută S., fără însă să se depună la dosar certificatul de căsătorie al mătuşii lor cu M.K.
Cu alte cuvinte, s-a stabilit că autorul recurenţilor-reclamanţi a avut calitatea de nepot de soră, rudă de gradul III, al numitei S.A.B., dar că nu s-a făcut dovada că aceasta, urmare a căsătoriei cu M.C., ar fi una şi aceeaşi persoană cu proprietara tabulară a imobilului în litigiu „fosta soţie a lui M.C., născută S.A.".
Însă, în recurs, prin actele depuse, aşa cum au fost enumerate mai sus, s-a făcut dovada căsătoriei dintre S.A.B. cu M.C., fiica lui S.M. şi S.A., precum şi a căsătoriei dintre S.M.B. cu S.K.L.V., fiica lui S.M. şi S.A.
Cum, S., S., S., S. reprezintă în antroponimia şi ortografia limbii maghiare unul şi acelaşi nume, şi cum prenumelui N. din antroponimia limbii române îi corespunde, în antroponimia limbii maghiare, M., rezultă că S.A.B., căsătorită M. a fost sora numitei S.M.B., căsătorită S., autoarea notificatorului K.S.N.C.L.A. şi, deci, pentru acesta din urmă s-a făcut dovada legăturii de rudenie cu soţia lui „M.C., născută S.A.", proprietara tabulară a imobilului în litigiu, în sensul art. 4 alin.(3) din Legea nr. 10/2001.
Prin urmare, se constată că greşit instanţa de apel a reţinut că autorul reclamanţilor nu a făcut dovada legăturii de rudenie cu proprietara tabulară a imobilului în litigiu, cu încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin.(2) din Legea nr. 10/2001, astfel că instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul reclamanţilor, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru soluţionarea celorlalte aspecte ce ţin de tranşarea fondului litigiului dedus judecăţii, respectiv să se verifice existenţa dreptului de proprietate al autoarei M.A.B. asupra imobilului în litigiu, întinderea acestuia, modul de preluare al imobilului de către stat, cu titlu sau fără titlu, regimul juridic al imobilului la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2000 şi, dacă se va stabili că regimul juridic al imobilului este reglementat de Legea nr. 10/2001, să se stabilească măsurile reparatorii la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii, în temeiul acestui act normativ.
Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii K.S.Z., K.S.Z. şi K.S.G.I., împotriva Deciziei nr. 164/A din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 7062/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7057/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
