ICCJ. Decizia nr. 7124/2011. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7124/2011
Dosar nr.4684/105/2009*
Şedinţa publică din 13 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 1 octombrie 2009 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia civilă, reclamantul Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor din Ministerul Administraţiei şi Internelor a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în Italia a pârâtului C.O., arătând că acesta a fost expulzat din Italia, la data de 09 septembrie 2009, în baza Decretului Prefectului Provinciei Milano, datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada şederii în Italia, astfel că împotriva numitului C.O. s-a dispus măsura interzicerii de a se mai afla pe teritoriul acestui stat.
Prin Sentinţa nr. 1643 din 5 octombrie 2009, Tribunalul Prahova, secţia civilă, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că din declaraţia pârâtului rezultă că motivul returnării ar fi fost şederea ilegală, iar reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul a săvârşit vreo faptă care să justifice luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulaţie.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 19 din 1 februarie 2010, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamanta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date împotriva sentinţei primei instanţe.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 5249 din 14 octombrie 2010, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat Decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel pentru a se stabili, în urma verificării şi analizării probelor ce se vor administra, dacă reclamanta-apelantă a depus dovada achitării taxei de timbru înainte de termenul de judecată din 1 februarie 2010 sau după judecarea apelului.
În rejudecare, Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia nr. 252 din 6 decembrie 2010, a admis apelul declarat de reclamanta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date împotriva Sentinţei civile nr. 1643 din 5 octombrie 2009 a Tribunalului Prahova, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a constatat încetată de drept procedura judiciară faţă de intimatul C.O.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că taxa de timbru de 4 RON şi timbrul judiciar de 0,15 RON au fost achitate la data de 21 ianuarie 2010, anterior termenului la care instanţa s-a pronunţat în primul ciclu procesual, astfel cum rezultă din menţiunea existentă pe ordinul de plată aflat în dosarul instanţei de apel.
Faţă de împrejurarea că la data soluţionării apelului au intrat în vigoare dispoziţiile Legii nr. 206 din 11 noiembrie 2010, prin care legiuitorul român a statuat că toate procedurile judiciare aflate în curs de desfăşurare şi pentru care nu există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, pentru instituirea unei măsuri de limitare a dreptului la liberă circulaţie în străinătate, începute în temeiul art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005, încetează de drept, instanţa de apel a constatat că această ipoteză se regăseşte în prezenta speţă şi, în consecinţă, este încetată de drept procedura judiciară.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, în considerarea dispoziţiilor prevederilor lit. b) ale obiectivului nr. 2 din HG nr. 1347/2007, în directă corelare cu prevederile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, în mod eronat instanţa de apel a reţinut că, în baza prevederilor art. II alin. (1) lit. c) din Legea nr. 206/2010 pentru modificarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, se încetează de drept toate procedurile judiciare aflate în curs de desfăşurare şi pentru care nu există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Astfel, recurenta a arătat că această măsură operează pentru procesele civile întemeiate pe prevederile art. 38 lit. a), şi nu pe cele ale art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005.
Examinând Decizia recurată în limita criticilor formulate, ce se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată următoarele:
Potrivit art. II alin. (1) lit. c) din Legea nr. 206 din 11 noiembrie 2010 pentru modificarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, la data intrării în vigoare a noii legi încetează de drept toate procedurile judiciare aflate în curs de desfăşurare şi pentru care nu există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, pentru instituirea unei măsuri de limitare a dreptului la liberă circulaţie în străinătate, începute în temeiul art. 38 lit. a) şi art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.
În prezenta cauză, procedura judiciară pentru instituirea unei măsuri de limitare a dreptului la liberă circulaţie în străinătate a fost începută în temeiul art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, aşa cum rezultă din acţiunea introductivă.
Totodată, din argumentarea redată de recurenta-reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată, se conturează o situaţie de fapt (confirmată prin probele cauzei) ce se circumscrie dispoziţiilor art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, iar nu prevederilor art. 38 lit. a) din acelaşi act normativ, intimatul fiind expulzat din Italia în baza Decretului Prefectului Provinciei Milano, pentru comportamentul de care acesta a dat dovadă pe perioada şederii în Italia, şi nu a fost returnat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi statul respectiv.
Cum acţiunea ce face obiectul dosarului de faţă a fost promovată în temeiul art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, care reglementează restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat, se reţine că, în mod nelegal, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor art. II alin. (1) lit. c) din Legea nr. 206/2010 şi a constatat încetată de drept procedura judiciară faţă de intimatul C.O.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantă, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru analizarea pe fond a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date împotriva Deciziei nr. 252 din 6 decembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 7125/2011. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7122/2011. Civil. Expropriere.... → |
|---|
