ICCJ. Decizia nr. 7187/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7187/2011
Dosar nr.1543/114/2008
Şedinţa publică din 17 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 859 din 21 iunie 2010, Tribunalul Buzău a admis contestaţia formulată de reclamanţii B.E. şi P.V., astfel cum a fost precizată, a constatat că reclamanţii B.E. şi P.V. şi respectiv pârâţii T.M., G.C., M.G., S.M.D. şi S.C.A. au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele situate în comuna Smeeni, jud. Buzău, constând în suprafaţa de 2,4622 ha, teren intravilan, identificat de expert O.M., prin raportul de expertiză judiciar întocmit, în tarlaua 11 A şi respectiv terenul în suprafaţă de 1,9079 ha, situat în intravilanul comunei Smeeni, pentru care s-a întocmit PUG-ul satelor Udaţi-Mânzu şi Udaţi-Lucieni, aprobat prin H.C.L. nr. 50 din 06 august 2001, terenuri ce au fost evaluate de expert la 5 euro/mp şi respectiv pentru conacul şi anexele aferente ce au fost identificate şi evaluate de expert T.M. la valoarea de 172.000 lei RON prin raportul de expertiză extrajudiciară aflat la dosar, măsuri ce vor fi acordate părţilor cu respectarea prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în calitate de moştenitori ai defunctei M.V.P. după cum urmează:
- cota de 1/3 reclamanţilor B.E. şi P.V. în calitate de nepoţi de fiu, P.V.M., decedat la data de 06 martie 1996;
- cota de 1/3 pârâtelor G.C. şi M.G. în calitate de nepoate de fiică şi respectiv T.M., aceasta din urmă prin reprezentarea soţului său T.C.O., nepot de fiică, decedat pe parcursul judecăţii, respectiv la data de 07 aprilie 2010;
- cota de 1/3 pârâţilor S.M.D. în calitate de nepoată de fiică şi respectiv S.C.A., ce vine prin reprezentarea soţului său S.A.R., nepot de fiică, decedat la data de 07 octombrie 2005 după înregistrarea notificării.
A fost obligată pârâta Primăria Smeeni la plata sumei de 4.312 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, după cum urmează: suma de 2.154 RON către reclamanţi şi suma de 2.158 RON către pârâţii T.M., G.C., M.G., S.M.D. şi S.C.A.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, conform art. 22, reclamanţii, împreună cu P.M., au formulat notificarea nr. 480 din 19 iulie 2001 adresată Prefecturii Buzău, prin care au solicitat acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul proprietatea lor, situat în comuna Smeeni, jud. Buzău, sat. Udaţi, compus din teren în suprafaţă de 4816 mp, locuinţă din cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din 7 camere şi anexe conform planului, în suprafaţă construită totală de 278 mp şi construcţii din lemn în suprafaţă de 86 mp. Cu privire la imobil, în notificare se arată că a fost expropriat prin Legea nr. 187/1945 şi Decretul nr. 83/1949, fără ca la acel moment să fie despăgubiţi, imobilul fiind evaluat la 3.500.000.000 lei sau 110.000 dolari.
În susţinerea notificării au fost depuse acte, respectiv certificat din 14 iulie 1993, proces-verbal de preluare încheiat la 18 martie 1945.
Ulterior se înaintează Prefecturii Buzău o completare la notificarea iniţial formulată, prin care se solicită să le fie restituită întreaga suprafaţă de teren, respectiv 369 ha, cu menţiunea că aceasta era aferentă conacului, construcţia fiind edificată în mijlocul proprietăţii. Se arată în completarea formulată că întreaga avere mobilă şi imobilă a fost preluată la data de 19 martie 1949 de Gospodăria Agricolă de Stat Cilibia.
La data de 14 noiembrie 2001, sub nr. 11663, la Prefectura Buzău s-a înregistrat notificarea formulată de numitul P.V.I. prin care solicită acordarea de despăgubiri băneşti sau retrocedarea în natură a imobilului şi terenului aferent care a fost proprietatea familiei sale, situat în comuna Smeeni, sat. Udaţi, jud. Buzău, compus din 10 ha teren, locuinţe din cărămidă, acoperite cu tablă, compusă din 7 camere şi anexe conform planului, în suprafaţă de 278 mp şi clădiri din lemn în suprafaţă totală de 86 m2, ce au fost preluate în baza Legii nr. 187/1945 şi respectiv Decretului nr. 83/1949, pentru care nu a primit despăgubiri.
Prin notificare se apreciază valoarea imobilelor notificate tot la suma de 110.000 dolari sau 3.500.000.000 lei.
Şi această notificare a fost însoţită de acte doveditoare ce atestă calitatea de persoană îndreptăţită, respectiv acte de stare civilă, dovada de proprietate şi dovada de preluare.
La aceeaşi instituţie la data de 8 noiembrie 2001 a fost comunicată notificarea nr. 6036/2001 prin care numiţii T.C.O., M.G. (născută T.), S.M.D. şi S.A.R., în calitate de moştenitori legali ai defunctei P.M., în calitate de nepoţi şi respectiv strănepoţi, solicitau restituirea suprafeţei de 2 ha teren intravilan unde era construit conacul moşiei, compus din mai multe încăperi şi anexe pentru adăpostirea inventarului agricol, pentru construcţii fiind solicitate despăgubiri băneşti, terenul fiind solicitat în natură.
Şi aceştia au depus în dovedirea notificării acte, respectiv actul dotal autentificat din 18 august 1912, proces-verbal de expropriere, certificat eliberat de arhivele statului, Decizia nr. 4890 din 16 octombrie 1996, certificat de moştenitor din 07 octombrie 1998.
Ca urmare a nesoluţionării notificării, cei 5 notificatori menţionaţi mai sus au revenit la notificarea iniţială, aşa cum rezultă din Adresa din 13 mai 2003.
Referitor la calitatea de persoane îndreptăţite în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001, a reclamanţilor şi respectiv a celor 5 pârâţi introduşi ulterior în cauză, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
Prin actul autentificat din 18 august 1912 - M.I.P., la căsătoria cu V.P., îşi constituie ca zestre suma de 18.000 lei, Moşia Udaţi-Mânzu din judeţul Buzău, situată în comuna Albeşti, Plasa drumului în toată întinderea sa precum şi bunuri mobile în valoare de 5000 lei.
Din Sentinţa civilă nr. 25 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia civilă, rezultă că defuncta M.I.P. a fost căsătorită cu numitul C.A., căsătorie din care au rezultat 5 copii, respectiv A.C., A.E.M., A.A., A.C.I. şi A.M. şi care a fost declarată desfăcută în favoarea ambilor soţi la data de 21 februarie 1911.
Prin hotărârea de divorţ s-a recunoscut celor 5 copii dreptul la o treime din averea părinţilor, conform art. 285 C. civ.
La data de 24 mai 1923, aşa cum rezultă din procesul-verbal nr. X, comisia de expropriere a Comunei Pogoanele jud. Buzău constată că nu este cazul de a se expropria nimic din Moşia Udaţi-Mânzu pendinte de satul Udaţi, Com. Albeşti, jud. Buzău ce aparţine M.P. şi celor cinci copii ai acesteia, menţionaţi mai sus, în indiviziune.
Din actul de donaţie autentificat din 20 ianuarie 1947, aflat la dosar, tribunalul reţine că M.V.P. donează fiului său M.P. 12,5 ha teren categoria arabil, luncă-sloată parte productivă, parte neproductivă şi islaz sărătura - din Moşia Udaţi-Mânzu, în indiviziune cu restul moşiei sale, cu dispensă de raport de succesiune.
Din înscrisul aflat la dosar rezultă că - potrivit fişei moşiei Udaţi-Mânzu aflată în Dosarul 135/1919 - 1941 - suprafaţa totală a moşiei defunctei M.P. era de 448,3055 ha din care 422,8012 ha suprafaţă la care s-a calculat cota conform D.L. nr. 3697/1918; 288,9140 ha teren cultivabil rămas proprietarului conform scării de expropriere din D.L. nr. 3697/1918; suprafaţă expropriată prin D.L. nr. 3697/1918 - 195,8000 ha.
Din acelaşi înscris rezultă că din suprafaţa totală de 442 ha şi 8012 mp - 281,8674 ha reprezenta cota defunctei M.P. şi 140,9338 ha cota celor 5 copii ai defunctei rezultaţi din prima căsătorie.
Din procesul-verbal aflat la dosar rezultă că suprafaţa totală a moşiei la data de 15 august 1916 era de 450 ha, după exproprierea din anul 1919 şi cea din 1921 suprafaţa rămasă fiind de 356 ha şi 47 ari cu următoarele categorii de folosinţă: arături - 339,47 ha; drumuri - 4 ha, conac 2 ha, sărături 8 ha, stuf-baltă 3 ha. Din totalul suprafeţei se cuvin 135 ha celor 5 copii, 7,47 ha fostului soţ C.A. şi 214 ha defunctei M.P. De altfel, din planul identificării în teren a fostei Moşii Udaţi-Mânzu rezultă că suprafaţa totală era de 355,50 ha.
Suprafaţa de 355,50 ha, aşa cum rezultă din certificatul din 06 octombrie 1992, reiese că a fost preluată după cum urmează: 295,50 ha expropriată conform Legii nr. 187/1945, iar suprafaţa de 50 ha în baza Decretului nr. 83/1949.
De altfel şi din planul Moşiei Udaţi-Mânzu, planuri ce au fost avute în vedere de expert O.M., rezultă că întreaga moşie a avut suprafaţa de 448,3055 ha - aceasta aflându-se în proprietatea defunctei şi a fiilor săi, nefiind menţionat şi soţul acesteia C.A., căruia, aşa cum s-a menţionat mai sus, îi revenise suprafaţa de 7,47 ha.
Conform certificatului de moştenitor emis la data de 10 octombrie 1972, de pe urma defunctei P.M., născută P., decedată la data de 20 ianuarie 1963, au rămas ca moştenitori T.E.M. - fiică, cu o cotă de 2/16; S.A. - fiică, cu o cotă de 2/16; A.C. - fiu, cu o cotă de 2/16; P.M. - fiu cu o cotă de 2/16 din masa succesorală.
Din certificatul de moştenitor nr. 268 din 07 octombrie 1998 - aflat la fila 64 dosar, rezultă că de pe urma defunctului S.C. - fiul lui S.A., decedat la data de 2 octombrie 1998, au rămas ca moştenitori S.A.R. şi S.M.D., în calitate de copii, cu o cotă de ****VI fiecare. După formularea notificării de către cei doi fii ai defunctului S.C., notificatorul S.A.R. a decedat, aşa cum rezultă din certificatul nr. 196 din 21 noiembrie 2005 - singurul moştenitor al acestuia fiind S.C.A., ce a fost introdusă în cauză la cererea reclamanţilor la termenul din 10 decembrie 2008.
Din certificatul de moştenitor dindin 4 august 1959, aflat la dosar, rezultă că la decesul celui de-al doilea soţ al defunctei M.P., intervenit la data de 3 februarie 1959 - singurul moştenitor acceptant al acestuia a fost soţia sa P.M., fiind renunţător singurul fiu al acestora P.V.M.
De pe urma unicului fiu al defunctei P.M., rezultat din cea de-a doua căsătorie a acesteia, respectiv P.V.M., decedat la data de 6 martie 1996, aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor din 23 octombrie 1996, au rămas ca moştenitori reclamantul P.V., în calitate de fiu, cu o cotă de 3/16; P.M. - soţie supravieţuitoare - cu o cotă de 4/16, P.V.I., fiu cu o cotă de 3/16; P.E. - actuală B.E., reclamanta din proces - în calitate de fiică, cu o cotă de 3/16 şi B.D. - fiică cu o cotă de 3/16.
Aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor din 26 aprilie 2010, pe parcursul judecăţii, respectiv la data de 07 aprilie 2010 a decedat şi pârâtul T.C.O., singura moştenitoare a acestuia fiind soţia supravieţuitoare T.M. în calitate de legatar universal, care a fost introdusă în cauză la termenul din 12 mai 2010.
În conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, nu intră sub incidenţa legii terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991, prin Decizia nr. 4890 din 16 octombrie 1996 emisă de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 9,5 ha în acţiuni la SC R. SA Verguleasa, pentru defuncta P.M., cu moştenitori - S.C., S.M.D., S.A.R., T.C.O., G.C. şi M.G.
Din Decizia nr. 472 pronunţată de Tribunalul Buzău în şedinţa publică din 20 aprilie 1994 - aflată la dosar, tribunalul reţine că prin Sentinţa civilă nr. 7437 din 17 noiembrie 1992 Judecătoria Buzău a admis plângerea petiţionarilor P.M., S.C., S.M.D., S.A.R., T.C.O., G.C. şi M.G. şi a dispus reconstituirea dreptului de proprietate acestora pentru suprafaţa de 10 ha teren din care 5000 mp în natură, în calitate de moştenitori ai defunctei M.P., iar restul în acţiuni - fiind respinsă cererea de reconstituire formulată de petiţionarul P.M. pentru suprafaţa de 10 ha teren în nume propriu. Această sentinţă, însă, a fost modificată în sensul că a fost admisă plângerea formulată de P.M., i-a fost stabilit acestuia dreptul de proprietate în nume propriu asupra a 10 ha teren, stabilindu-se că nu mai are dreptul la celelalte 10 ha teren reconstituite în calitate de moştenitor al defunctei P.M., fiind menţinută sentinţa cu privire la reconstituirea dispusă de instanţa fondului cu privire la cele 10 ha teren rămas de pe urma aceleiaşi defuncte moştenitorilor săi rezultaţi din prima căsătorie a acesteia.
Din hotărârea sus-menţionată rezultă că instanţele au avut în vedere întreaga suprafaţă de teren avută în proprietate de defuncta P.M., respectiv cele 355 ha deţinute în anul 1945, din care i-au fost preluate 295 ha în baza Legii nr. 187/1945, diferenţa de 50 ha fiindu-i preluată în baza Decretului nr. 83/1949, iar suprafaţa de 12,5 ha fiind donată fiului său P.M.
Din titlurile aflate la dosar rezultă că în baza Legii nr. 18/1991 de pe urma defunctei P.M., născută P., au fost reconstituite ca urmare a hotărârii mai sus menţionate, două suprafeţe a 10 ha teren, după cum urmează: 10 ha conform titlului din 19 februarie 2002 - defunctei P.M., cu moştenitori S.C., S.M.D., S.A.R., T.C.O., G.C., M.G., pe raza comunei Gherăseni, jud. Buzău şi 10 ha numitului P.V.M. - fiul defunctei, pe raza comunei Smeeni, jud. Buzău.
Prin Hotărârea nr. 346/2006, emisă conform Legii nr. 247/2005, defunctei P.M. - soţia defunctului P.M., i s-a reconstituit alături de P.I., P.V., B.D. şi P.E., în calitate de moştenitori ai defunctului P.V., suprafaţa de 50 ha, din care 20 ha în natură, categoria păşune şi pentru 30 ha despăgubiri, ca urmare a validării hotărârii Comisiei Locale de fond funciar Smeeni.
Din raportul de expertiză întocmit de expert O.M., raport ce a fost completat ca urmare a admiterii obiecţiunilor formulate de părţi, tribunalul a reţinut că la acest moment obiectul prezentei acţiuni, respectiv al Legii nr. 10/2001, îl pot face doar suprafeţele aflate în intravilanul localităţii Smeeni, respectiv suprafaţa de 2,4622 ha situat în tarlaua HA şi respectiv din suprafaţă de 1,9079 ha - pentru care s-a întocmit PUG-ul satelor Udaţi-Mânzu şi Udaţi-Lucieni - aprobat prin H.C.L. nr. 50 din 06 mai 2005, teren identificat de expert la 5 euro/m2, suprafaţă ce a făcut obiectul reconstituirii în favoarea altor persoane îndreptăţite şi pe care au fost edificate legal construcţii, astfel că nu poate face obiectul reconstituirii în natură în favoarea moştenitorilor fostei proprietare, M.P., urmând a se stabili măsuri reparatorii în echivalent.
Referitor la construcţia conac şi anexele aferente, astfel cum ele au fost descrise în notificările formulate, tribunalul a reţinut că ele s-au aflat în proprietatea defunctei P.M. (fostă P.) şi au fost preluate în baza Decretului nr. 83/1949, aşa cum rezultă din procesul-verbal de expropriere încheiat la data de 4 martie 1949, proces-verbal în care a fost menţionat ca proprietar V.P. -soţul M.P., care de altfel a fost proprietară a acestora, aşa cum rezultă din actul de constituire dotă la încheierea căsătoriei cu acesta - aşa cum am menţionat în considerentele ce preced.
În conformitate cu prevederile art. II pct. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
În aceste condiţii, ca urmare a demolării imobilului construcţii, imobil ce a fost identificat şi evaluat de expert T.M., aşa cum rezultă din raportul de expertiză extrajudiciar aflat la dosar la suma de 140.000 lei conacul şi 32.000 lei anexele - ne aflăm în situaţia prevăzută de art. II alin. (2) din Legea nr. 1/2001, republicată, persoana îndreptăţită urmând a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii B.E. şi P.V. precum şi pârâţii G.C., M.G., S.M.D. şi S.C.A. iar prin Decizia civilă nr. 223 din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti s-au respins ca nefondate apelurile reţinându-se următoarele considerente:
În ceea ce priveşte motivul de apel comun apelurilor formulate de reclamanţi şi de pârâţi, ce vizează greşita apreciere de către instanţa de fond a faptului că terenurile ce au format obiectul notificării, situate în extravilan, aşa cum au fost ele identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză, nu formează obiectul Legii nr. 10/2001, fiind aplicabile disp. art. 8 din acest act normativ, instanţa de apel a reţinut că acesta e neîntemeiat, de vreme ce textul legal invocat prevede expres că nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării. În consecinţă, dat fiind că din raportul de expertiză întocmit de expert O.M., reiese că doar suprafeţele de 2,4622 ha situat în tarlaua HA şi respectiv de 1,9079 ha - pentru care s-a întocmit PUG-ul satelor Udaţi-Mânzu şi Udaţi-Lucieni - aprobat prin H.C.L. nr. 50 din 06 mai 2005, teren identificat de expert la 5 euro/m2, suprafaţă ce a făcut obiectul reconstituirii în favoarea altor persoane îndreptăţite şi pe care au fost edificate legal construcţii, se află în intravilanul localităţii Smeeni, în mod legal s-a reţinut că aceste suprafeţe, raportat la disp. art. 11 alin. (4) din lege („în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil"), nu pot face obiectul reconstituirii în natură în favoarea moştenitorilor fostei proprietare, M.P., urmând a se stabili măsuri reparatorii în echivalent, pentru cele situate în extravilan nefiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Dat fiind că în procesul civil operează principiul disponibilităţii în stabilirea cadrului procesual atât în ceea ce priveşte părţile, cât şi în ceea ce priveşte obiectul cauzei, în mod corect, faţă de solicitarea apărătorului reclamanţilor, formulată în şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2008, în sensul introducerii în cauză în calitate de pârâţi, pentru a asigura opozabilitatea hotărârii, a moştenitorilor defunctei P.M., T.C.O., M.G., G.C., S.M.D. şi S.A.R., prima instanţă nu a pronunţat hotărârea apelată şi în contradictoriu cu numiţii P.V.I., P.M. şi B.E.. Din acest considerent Curtea urmează a reţine ca neîntemeiat şi primul motiv de apel formulat de reclamanţi.
Dat fiind că din dovezile de plată a onorariului de expert reiese că prima instanţă a reţinut în mod corect cuantumul cheltuielilor de judecată efectuate de părţi în prezenta cauză, astfel încât şi cel de-al treilea motiv de apel invocat de reclamanţi nu este fondat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii B.E. şi P.V. solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează următoarele aspecte:
Se susţine că instanţa a lăsat nesoluţionată cauza în parte, în ce priveşte situaţia terenurilor susţinându-se şi încălcarea dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât titlul de proprietate al autorilor reclamanţilor este mai vechi, preferabil şi totodată invincibil.
Cum imobilele au fost preluate abuziv, ele trebuie să fie restituite în termenul art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. a) şi art. 4 şi 9 din Legea nr. 10/2001.
Recurenţii mai invocă în susţinerea recursului şi incidenţa art. 1 din Protocolul 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care se aplică prioritar legii naţionale în temeiul art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţia României.
Ca atare, susţin recurenţii, restituirea în natură a imobilelor se impune drept unica măsură reparatorie pentru privarea de proprietate.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Faţă de obiectul dedus judecăţii, de situaţia faptică a imobilelor din litigiu rezultată din expertizele efectuate de expert O.M. şi T.M. instanţa de apel a făcut o legală apreciere a raporturilor juridice dintre părţi şi a incidenţei dispoziţiilor art. 11 pct. 4 din Legea nr. 10/2001.
De altfel este de reţinut că instanţa de apel a examinat situaţia imobilelor din litigiu raportat la concluziile efective ale expertizelor efectuate în cauză, ce au evidenţiat fără posibilitate de echivoc că obiect al Legii nr. 10/2001 şi al acţiunii îl pot face doar suprafeţele aflate în intravilanul localităţii Smeeni, respectiv suprafaţa de 2,4622 ha situat în tarlaua 11 A şi respectiv 1,9079 ha pentru care însă s-a întocmit PUG-ul satelor Udaţi-Mânzu şi Udaţi-Lucieni - aprobat prin H.C.L. nr. 50 din 6 mai 2005, teren ce a făcut însă obiectul reconstituirii în favoarea altor persoane îndreptăţite şi pe care în mod legal au fost edificate construcţii, situaţie în care nu mai poate opera restituirea în natură, ci doar stabilirea unor măsuri reparatorii în echivalent.
Din această perspectivă, a imposibilităţi restituirii imobilelor în natură, susţinerile recurenţilor sunt nefondate, nefiind îndeplinite nici cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nefondate sunt de altfel şi criticile reclamanţilor legate de faptul că instanţa trebuia să dea prioritate titlului lor, care este mai vechi şi preferabil, în condiţiile în care obiectul litigiului îl constituie nesoluţionarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, şi nu o acţiune în revendicare pe calea dreptului comun, sau al comparării de titluri.
De altfel este de reţinut, că prin Decizia civilă nr. 94 din 19 martie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, s-a reţinut (cu putere de lucru judecat) că obiectul litigiului îl constituie neîndeplinirea obligaţiei de soluţionare a notificării în termenul de 60 de zile, situaţie în care instanţele au examinat cauza în limitele învestirii şi al principiului disponibilităţii.
Nefondat este şi motivul de recurs ce vizează nerespectarea principiului tantum devolutum qantum apellatum, în condiţiile în care instanţa de apel a examinat cauza în limitele cererii de apel, în ce priveşte stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă în raport de obiectul dedus judecării şi de principiul disponibilităţii.
Astfel, faţă de cele expuse, nefiind îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii B.E. şi P.V. împotriva Deciziei nr. 223 din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 7188/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7166/2011. Civil. Investire cu formulă... → |
|---|
