ICCJ. Decizia nr. 7192/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7192/2011
Dosar nr.6287/3/2009
Şedinţa publică din 17 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 februarie 2009, reclamantul Ţ.V. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice pentru ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la restituirea preţului de piaţă al apartamentului nr. 3 situat în Bucureşti.
În motivare acţiunii s-a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 13946/2000 a Judecătoriei Piteşti, rămasă irevocabilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii V.A., P.A., G.D. şi M.I., constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare prin care reclamantul a dobândit în proprietate imobilul, deşi acest contract a fost încheiat cu respectarea art. 9 din Legea nr. 112/1995.
Pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie respinsă la termenul de judecată din 17 martie 2009.
Prin sentinţa civilă nr. 701 din 19 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea.
Pentru a pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că, potrivit art. 501 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, "proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare".
Din analiza textului de lege menţionat, s-a constatat că principala condiţie de restituire a preţului de piaţă al imobilului constă în aceea ca la încheierea contractului de vânzare-cumpărare să fi fost respectate prevederile Legii nr. 112/1995, condiţie care nu se regăseşte în prezenta cauză, întrucât instanţele au reţinut irevocabil că reclamantul a cumpărat apartamentul nr. 3 cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul Ţ.V., iar prin Decizia civilă nr. 331A din 12 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul, ca nefondat.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a constatat că tribunalul a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, soluţionând în mod just litigiul dedus judecăţii.
Tribunalul a reţinut în mod corect că prin sentinţa civilă nr. 13946/2000 a Judecătoriei Piteşti, rămasă irevocabilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii V.A., P.A., G.D. şi M.I., constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. X/1996 având ca obiect apartamentul nr. 3 situat în Bucureşti.
În această situaţie, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia cererile sau acţiunile în justiţie privind restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşi ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sunt scutite de taxă de timbru.
În conformitate cu dispoziţiile art. 501 din acelaşi act normativ "proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilului, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare; valoarea despăgubirilor, se stabileşte prin expertiză".
În acest context, s-a făcut distincţia între preţul actualizat şi preţul de piaţă al imobilului, în raport de modalitatea în care cumpărătorul a pierdut bunul imobil, fie prin desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat cu rea-credinţă, ce reprezenta titlul său de proprietate, ca o consecinţă a admiterii acţiunii în nulitate, fie prin admiterea unei acţiuni în revendicare, prin compararea titlurilor, situaţie ce presupune, existenţa unor titluri valabile de proprietate.
Or, în speţa dedusă judecăţii, contrar susţinerilor apelantului-reclamant, s-a stabilit în mod irevocabil că desfiinţarea titlului de proprietate al apelantului-reclamant Ţ.V., a avut loc ca urmare a nerespectării dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, cu consecinţa aplicării regulilor care guvernează efectele nulităţii contractelor şi a restituirii preţului reactualizat, iar nu a valorii de circulaţie a imobilului în litigiu.
Nu poate fi invocată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte drepturile apelantului-reclamant deoarece aceasta se referă la situaţiile în care persoanele implicate au dobândit un bun în sensul Convenţiei şi a Protocoalelor adiţionale la aceasta, ceea ce nu este, însă, cazul atunci când contractul de vânzare-cumpărare a fost constatat nul absolut, stabilindu-se cu efect retroactiv că dreptul de proprietate nu a intrat în patrimoniul cumpărătorului.
Jurisprudenţa recentă a instanţelor române în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, este majoritară în a aprecia că, dacă titlul chiriaşului cumpărător a fost constatat nul absolut, acestuia i se cuvine numai preţul reactualizat, nu valoarea de circulaţie a apartamentului.
Împotriva menţionatei decizii a declarat recurs, în termen legal apelantul-reclamant Ţ.V. pentru motive de netemeinicie şi nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestora s-a arătat că dispoziţiile art. 501 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată şi completată cu Legea nr. 1/2009, prevede că "proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare".
Acest articol presupune două condiţii: contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 să fi fost încheiat cu respectarea prevederilor legale, iar contractele de vânzare-cumpărare să fi fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Contractul de vânzare-cumpărare din 31 octombrie 1996, încheiat cu Primăria municipiului Bucureşti, a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale imperative în vigoare la data încheierii acestuia, respectiv a dispoziţiilor art. 1, 2 şi 9 ale Legii nr. 112/1995.
Vânzarea a avut un obiect ilicit şi moral deoarece la data vânzării statul era proprietarul apartamentului.
La data vânzării, 31 octombrie 1996, în baza şi în aplicarea unitară a Legii nr. 112/1995, se califica şi interpreta prin norme obligatorii de aplicare sintagma "imobile preluate cu titlu", prevăzută la art. 1 din lege, în sensul imobilelor preluate de stat în temeiul unei reglementări legale, care reprezenta temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului (Decretul nr. 92/1950).
Obiectul exista, era determinat, posibil, aflându-se în circuitul civil conform art. 963 C. civ. şi art. 9 coroborat cu art. 1 din Legea nr. 112/1995, putând face fie obiectul vânzării în situaţia prevăzută de art. 9, ce a fost calificat ca o ofertă generală şi publică de vânzare făcută de stat, în condiţiile îndeplinirii condiţiilor speciale cumulative prevăzute de text.
Nu s-au încălcat dispoziţiile imperative ale art. 9 din Legea nr. 112/1995, fiind exclusă fraudarea legii, dispoziţiile imperative ale acestei legi speciale au fost folosite în scopul în care au fost edictate: la data încheierii contractului apartamentul constituia proprietate de stat, fiind trecut cu titlu în proprietatea statului, apartamentul nu putea fi restituit în natură moştenitorilor foştilor proprietari şi nu a făcut obiectul unei cereri de restituire în natură, întrucât apartamentul nu era liber sau ocupat de moştenitori în calitate de chiriaşi, astfel cum cerea art. 2 din lege.
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu exista acţiune judecătorească pe rolul instanţelor judecătoreşti.
Prin sentinţa civilă nr. 13946 din 06 decembrie 2000 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 6675/2000 rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2935 din 09 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
Articolul 501 nu trebuie interpretat în mod restrictiv, aşa cum l-a interpretat instanţa de apel, în sensul că a intervenit desfiinţarea titlului recurentului şi că, aplicând regula în cazul efectelor nulităţii, ar fi îndreptăţit numai la restituirea preţului actualizat, pentru că atunci se minimalizează în mod clar scopul avut în vedere de legiuitor şi anume protecţia cumpărătorilor în baza Legii nr. 112/1995.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte apreciază că acestea se pot încadra numai în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nefiind invocat niciun argument în susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., acesta fiind indicat numai formal.
Verificând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este incident în cauză pentru următoarele considerente:
În materia cererilor privind restituirea preţului apartamentului de care chiriaşul, care a cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995, a fost evins sau deposedat, prin repunere în situaţia anterioară, ca efect al constatării nulităţii contractului de vânzare-cumpărare care constituie titlul său de proprietate, sunt incidente prevederile art. 50 şi 501 al Legii nr. 10/2001.
Art. 50 alin. (2) şi (21) stabileşte modalitatea de despăgubire în mod diferit, după cum au fost sau nu eludate prevederile Legii nr. 112/1995, în sensul acordării preţului actualizat plătit de chiriaşii, respectiv al preţului de piaţă al imobilelor.
Aceeaşi distincţie se desprinde şi din interpretarea per a contrario a art. 501 alin. (1) al Legii nr. 10/2001, potrivit căruia "proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare".
Din cuprinsul textelor legale menţionate se desprinde concluzia că proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, au dreptul la restituirea preţului actualizat plătit pentru acel imobil.
Asupra modului în care reclamantul a respectat sau nu dispoziţiile Legii nr. 112/1995 s-a pronunţat în mod irevocabil instanţa de judecată, astfel încât, sub acest aspect, nu se mai pot realiza verificări în cadrul prezentei acţiuni, căci ar încălca autoritatea de lucru judecat al acelei hotărâri judecătoreşti.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 13946/2000 a Judecătoriei Piteşti, rămasă irevocabilă prin admiterea recursului conform deciziei civile nr. 2935 din 9 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii V.A., P.A., G.D. şi M.I., constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. X/1996 pentru apartamentul nr. 3 situat în Bucureşti. Instanţa de recurs, în Decizia civilă nr. 2935 din 9 noiembrie 2001, a reţinut că "întrucât intimaţii-pârâţi au întocmit acte de vânzare-cumpărare înainte de soluţionarea cererii de restituire depusă de reclamanţi, nu se putea reţine că aceştia au fost de bună-credinţă, cum greşit a reţinut instanţa de apel, şi că actele respective s-au efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale", "atât a normelor generale de valabilitate a actelor juridice, prin fraudă la lege, cât şi a normelor speciale prevăzute de Legea nr. 112/1995".
Deoarece în mod irevocabil s-a stabilit, în cadrul unui alt proces, că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, care constituie titlul de proprietate al reclamantului, au fost nesocotite prevederile Legii nr. 112/1995, devin incidente prevederile art. 50 alin. (2) al Legii nr. 10/2001, care prevăd fără echivoc că cererile sau acţiunile în justiţie formulate de către chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pot privi numai restituirea preţului actualizat plătit de aceştia.
Aceeaşi concluzie se desprinde din interpretarea per a contrario a art. 501 al Legea nr. 10/2001, motiv pentru care nu poate fi primită apărarea recurentului în sensul că art. 501 nu trebuie interpretat în mod restrictiv, aşa cum l-a interpretat instanţa de apel, deoarece se minimalizează în mod clar scopul avut în vedere de legiuitor şi anume protecţia cumpărătorilor în baza Legii nr. 112/1995.
Pentru argumentele expuse, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii, astfel încât criticile de nelegalitate care i-au fost imputate sunt nefondate şi, în consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ţ.V. împotriva deciziei nr. 331A din 12 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7194/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7191/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
