ICCJ. Decizia nr. 7191/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7191/2011
Dosar nr.3819/30/2009
Şedinţa publică din 17 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 2387 din 27 noiembrie 2009 a admis demersul judiciar iniţiat de reclamanta V.A.A., prin mandatar V.F., în contradictoriu cu pârâţii: Primăria Municipiului Timişoara, Municipiul Timişoara şi primarul Municipiului Timişoara, şi pe cale de consecinţă; pârâţii au fost obligaţi să răspundă notificărilor formulate de reclamantă, prin mandatarul său, în temeiul şi condiţiile prevăzute de art. 21 din Legea nr. 10/2001; a respins acelaşi demers judiciar iniţiat de aceeaşi reclamantă în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Timişoara, ca fiind declanşat contra unei persoane care nu se legitimează procesual pasiv.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 439 din 15 noiembrie 2010, a respins apelul declarat de pârâţii - Primarul Municipiului Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Timişoara, împotriva Sentinţei civile nr. 2387 din 27 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Reclamanta notificatoare V.A.A., prin mandatara convenţională V.F., a solicitat Tribunalului Timiş, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara prin Primar, respectiv Consiliul Local al Municipiului Timişoara, să-i oblige pe pârâţi să soluţioneze notificările cu nr. 104 din 12 iunie 2001 şi nr. 105 din 12 iunie 2001, în sensul emiterii dispoziţiei motivate privind restituirea în natură a imobilului identificat topografic în CF nr. 1969 Timişoara, situat administrativ, în municipiul Timişoara.
Deşi notificatoarea a respectat dispoziţiile cuprinse în art. 22 şi 23 din Legea nr. 10/2001, depunând în termen notificările şi anexele la notificări, pârâtul Primarul Municipiului Timişoara nu a înţeles să se conformeze obligaţiei de a statua asupra notificării, adică de a emite "în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau (...) de la data depunerii actelor doveditoare (...)" dispoziţia motivată, reclamanta fiind nevoită să apeleze la concursul justiţiei în acest sens.
Criticile aduse hotărârii primei instanţe - prin care pârâtul a fost obligat să se pronunţe cu privire la notificările reclamantei înregistrate sub nr. 104 şi nr. 105/2001, sunt nefondate.
Astfel, s-a invocat excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, deoarece Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu s-a pronunţat încă cu privire la notificarea formulată de reclamantă, nesoluţionând-o printr-o dispoziţie motivată.
Critica este nefondată, iar excepţia prematurităţii în mod corect a fost respinsă de către prima instanţă, câtă vreme notificările au fost înregistrate la data de 12 iunie 2001 şi până la data formulării plângerii, respectiv 16 iunie 2009, pârâtul nu s-a pronunţat cu privire la cererea acestora, deşi pârâtul Primarul Municipiului Timişoara era obligat să se pronunţe şi să emită dispoziţia "în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau (...) de la data depunerii actelor doveditoare (...)" conform art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Lipsa răspunsului, într-un interval mult mai mare decât cel prevăzut de lege (8 ani în loc de 60 de zile cât prevede art. 22 din Legea nr. 10/2001), de la data formulării notificării, echivalează cu un refuz al persoanei juridice deţinătoare de a stabili măsurile reparatorii cuvenite reclamantei, context în care demersul reclamantei apare ca justificat.
Deşi legiuitorul nu a reglementat în mod expres situaţia în care persoana deţinătoare refuză să răspundă solicitării adresate pe cale de notificare, aceasta fiind o lacună a Legii nr. 10/2001, totuşi cei îndreptăţiţi se pot adresa instanţei judecătoreşti competente pentru ca persoana juridică deţinătoare să fie obligată să emită un răspuns prin decizie sau dispoziţie motivată, deoarece o atare obligaţie rezultă din lege şi face parte din procedura administrativ-jurisdicţională prealabil instituită în mod imperativ.
În acest sens, s-au pronunţat şiSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Decizia în interesul Legii nr. XX din 19 martie 2007.
Referitor la invocarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Primăria Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara, raportat la obiectul pricinii, respectiv obligarea Primarului Municipiului Timişoara să emită dispoziţia de restituire în natură a imobilului situat în Timişoara, s-a constatat că prima instanţă a constatat absenţa calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Timişoara, însă, în mod corect s-a reţinut că dispoziţia trebuie emisă de către Primar, ca reprezentant al Municipiului Timişoara.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs: Primarul Municipiului Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Timişoara, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pct. 8, 9 C. proc. civ., deoarece:
- Pârâţii: Primarul Municipiului Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Timişoara nu au calitate procesuală-pasivă.
- Considerăm că numai Primarul municipiului Timişoara are calitate procesuală pasivă, el fiind cel care trebuie să emită dispoziţia solicitată.
Recursul este fondat pentru cele ce preced.
Potrivit art. 21.5 (punere în aplicare) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care entitatea obligată la restituire este unitatea administrativ-teritorială, organul de conducere abilitat expres de lege (alin. (4) art. 21 din lege) este primarul.
Prin urmare, faţă de textul de lege mai sus menţionat, cel care are calitate procesuală în cauză este numai primarul Municipiului Timişoara.
Ceilalţi, respectiv, Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Unitatea Administrativ-Teritorială, Municipiul Timişoara, nu au calitate procesuală pasivă.
Aşadar, faţă de cele reţinute, se va admite recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Timişoara şi pe cale de consecinţă, se va admite apelul declarat de pârâţii Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Timişoara; se va schimba în parte Sentinţa nr. 2387/PI din 27 noiembrie 2009 a Tribunalului Timiş, secţia civilă, în sensul că se va respinge acţiunea formulată împotriva pârâţilor Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Timişoara, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Se va menţine restul dispoziţiilor deciziei atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii Primarul Municipiului Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Timişoara împotriva Deciziei nr. 439A din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Modifică în parte Decizia recurată în sensul că:
Admite apelul declarat de pârâţii Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Timişoara.
Schimbă în parte Sentinţa nr. 2387/PI din 27 noiembrie 2009 a Tribunalului Timiş, secţia civilă în sensul că respinge acţiunea formulată împotriva pârâţilor Primăria Municipiului Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Timişoara, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7192/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7189/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
