ICCJ. Decizia nr. 7194/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7194/2011
Dosar nr.50100/3/2009
Şedinţa publică din 17 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 457 din 1 aprilie 2010, a admis excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive şi pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului Bucureşti, pentru lipsa coparticipării procesuale pasive obligatorii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Tribunalul reţine că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a, sub nr. 42068/3/2009, reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul Primarul General al Municipiul Bucureşti solicitând anularea dispoziţiei nr. 9649/2008 emisă în baza Legii 10/2001.
Prin această dispoziţie s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul nr. 3 situat în Bucureşti, vândut în baza Legii nr. 112/1995 şi imposibil de restituit în natură persoanei îndreptăţite N.K..
Aşadar, tribunalul constată că deşi s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a unei dispoziţii emise în baza Legii 10/2001, nu s-a chemat în judecată pe beneficiara dispoziţiei, respectiv pe N.K., în contextul în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 47 C. proc. civ., cu privire la coparticiparea procesuală pasivă, în sensul că pârâtul Primarul General al municipiul Bucureşti nu are singur calitate procesuală, trebuind a fi chemate în judecată şi persoanele beneficiare ale dispoziţiei, întrucât o hotărâre judecătorească produce efecte relative, iar o dispoziţie nu poate fi desfiinţată pentru o parte şi socotită valabilă pentru cealaltă.
În sistemul de drept românesc instanţa nu poate introduce din oficiu în proces o parte şi anume pe N.K., litigiul fiind guvernat de principiul disponibilităţii, astfel încât numai reclamantul este cel care fixează limitele judecăţii prin indicarea pârâţilor cu care înţelege să se judece.
În consecinţă, în raport de considerentele sus-menţionate, tribunalul constată că reclamanta nu a formulat acţiunea în contradictoriu cu toate părţile menţionate în cuprinsul dispoziţiei, fiind de neconceput anularea unei dispoziţii în contradictoriu doar cu emitentul dispoziţiei nu şi cu persoanele beneficiare la restituire, motiv pentru care va admite excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive integrale şi va respinge cererea pentru lipsa coparticipării procesuale pasive integrale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, prin Decizia civilă nr. 639 din 27 octombrie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant Prefectul municipiului Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 457 din 2 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul General al Municipiului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 23 octombrie 2009, reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul Primarul General al Municipiul Bucureşti, solicitând anularea dispoziţiei nr. 9649 din 27 februarie 2008, emisă în baza Legii 10/2001.
Prin dispoziţia atacată de reclamant s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti, pentru persoana îndreptăţită N.K..
Dispoziţia emisă de primar are caracterul unui act civil, constituind un drept la măsuri reparatorii în echivalent în favoarea persoanei îndreptăţite. În măsura în care dispoziţia emisă de primar a fost comunicată părţilor, iar dosarul a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă Cancelaria Primului Ministru, actul juridic nu mai poate fi calificat ca un act administrativ, deoarece acesta a intrat în circuitul civil şi a produs efecte în ceea ce priveşte pe beneficiarii dispoziţiei, creând drepturi şi obligaţii de natură civilă ce constituie conţinutul unui raport juridic stabilit în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, coroborat cu dispoziţiile Legii nr. 247/2005.
Ipoteza reglementată de actele normative invocate de apelantul-reclamant, în cuprinsul cererii de apel, în ceea ce priveşte controlul de legalitate al actelor administrative nu se regăsesc în speţă, deoarece actul atacat, respectiv Dispoziţia nr. 9649 din 27 februarie 2008 emisă de Primarul Municipiului Bucureşti, este un act juridic civil, iar acţiunea pentru constatarea nevalabilităţii condiţiilor de emitere trebuie să urmeze regimul juridic de drept civil, acesta având calitatea de terţ, faţă de actul emis în procedura Legii nr. 10/2001.
În mod corect a statuat tribunalul că Prefectul, atunci când a atacat actul emis de primar, trebuia să cheme în judecată şi pe beneficiarii dispoziţiei, în caz contrar ajungându-se la nesocotirea drepturilor dobândite de persoanele îndreptăţite la restituire în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, a declarat recurs Prefectul Municipiului Bucureşti, criticând-o ca fiind nelegală - invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - deoarece:
- Persoanele de drept public pot introduce acţiuni în contenciosul administrativ pe temeiul vătămării unui interes legitim de natură publică, iar acţiunile cu acest obiect au caracterul unei acţiuni în contenciosul obiectiv.
- Decizia civilă recurată este nelegală şi în ceea ce priveşte calificarea dispoziţiei atacate ca fiind un act juridic civil intrat în circuitul civil, odată cu comunicarea acestuia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul A.N.R.P.
Recursul nu este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 23 octombrie 2009, reclamantul-recurent Prefectul Municipiului Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul Primarul General al Municipiului Bucureşti, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 9649 din 27 februarie 2008 emisă în baza Legii nr. 10/2001.
Prin dispoziţia atacată de reclamant s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti, pentru persoana îndreptăţită N.K..
Dispoziţia emisă de primar are caracterul unui act civil, constituind un drept la măsuri reparatorii în echivalent în favoarea persoanei îndreptăţite în condiţiile legii speciale.
În condiţiile în care dispoziţia emisă de primar a fost comunicată părţilor, iar dosarul a fost înaintat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă Cancelaria Primului Ministru, actul juridic nu mai poate fi calificat ca un act administrativ, deoarece acesta a intrat în circuitul civil, producând deja efecte în ceea ce priveşte pe beneficiarii dispoziţiei, creând astfel drepturi şi obligaţii de natură civilă ce constituie conţinutul unui raport juridic, stabilit în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, coroborat cu dispoziţiile Legii nr. 247/2005.
Ipoteza reglementată de actele normative invocate de recurentul-reclamant, în ceea ce priveşte controlul de legalitate al actelor administrative nu se regăseşte în speţă, deoarece actul atacat, respectiv Dispoziţia nr. 9649 din 27 februarie 2008 emisă de Primarul Municipiului Bucureşti, este un act juridic civil, iar acţiunea pentru constatarea nevalabilităţii condiţiilor de emitere trebuie să urmeze regimul juridic de drept civil, acesta având calitatea de terţ, faţă de actul emis în procedura Legii nr. 10/2001.
Din perspectiva celor expuse, niciuna din criticile recurentului nu sunt nefondate şi de altfel acestea nu se circumscriu nici dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Prefectul Municipiului Bucureşti împotriva Deciziei nr. 639A din 27 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 7195/2011. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7192/2011. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
