ICCJ. Decizia nr. 7350/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7350/2011
Dosar nr.30277/301/2011
Şedinţa publică din 20 octombrie 2011
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 2946 din 4 august 2011, Judecătoria Arad a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 3731 C. proc. civ., încuviinţarea executării silite se dispune de către instanţa de executare care este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 26 august 2011, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti şi-a declinat, la rândul său, competenţa teritorială în favoarea Judecătoriei Arad şi, constatând intervenit conflict negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
În considerentele sentinţei, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a reţinut că, atâta timp cât creditoarea a cerut încuviinţarea executării silite asupra bunurilor de pe raza oraşului Arad, instanţa de executare competentă să se pronunţe pe cererea de încuviinţare a executării silite este Judecătoria Arad, iar nu cea de la domiciliul debitorului neputându-se susţine că între instanţa în a cărei circumscripţie se află bunurile debitorului şi instanţa în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului ar exista întotdeauna identitate.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
În raport de obiectul cererii deduse judecăţii (încuviinţare executare silită) şi data sesizării instanţei (2 august 2011) norma de competenţă aplicabilă în speţă este cea cuprinsă în art. 3731 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit textului menţionat „-… executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare".
Calificarea instanţei de executare este făcută de legiuitor la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind „judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel".
Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanţei de executare, instanţă căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare şi a cererilor de încuviinţare a executării silite.
Or, acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea, în cazul urmăririi bunurilor, locul situării acestora (art. 373 alin. (1) C. proc. civ.), iar în cazul popririi, locul de la domiciliul sau sediul debitorului ori locul terţului poprit (art. 453 alin. (1) C. proc. civ.).
În speţă, în absenţa indicării de către creditoare a locului unde se află bunurile debitorului asupra cărora se va face executarea silită, acesta se prezumă a fi la locul debitorului.
De asemenea, în absenţa indicării domiciliului sau sediul vreunui terţ poprit, tot domiciliul debitorului rămâne criteriul de determinare a instanţei de executare, în caz de poprire.
În aceste condiţii, urmează a se reţine că judecătoria de la domiciliul debitorului este instanţa de executare, respectiv Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 7353/2011. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7352/2011. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
